Decor de poveste intr-o casa cu poveste

TIPĂREȘTE

In luna august, in fiecare an, prietenii nostri din Grecia vin in Romania. Vin in Romania pentru ca ea este romanca, iar el este legat sufleteste de Romania si pentru ca se simt bine aici. Aproape in fiecare an incercam sa petrecem cu ei 2-3 zile undeva in tara si in acest an am ales zona Ardealului, cu cazare la Sighisoara.

Cum de cazari ma ocup eu am trecut la cautari si cu ajutorul „prietenului „booking, am ales Taschler Haus Botique, din Sighisoara. Mi s-a parut in regula sa fim cazati in Sighisoara si de aici sa ne miscam pentru a vedea ce ne-am propus pentru cele 2 zile pline si putin din cea de a 3-a, pentru ca rezevasem 3 nopti.

Plecati de dimineata din Botosani, dupa aproximativ 6 ore ajungem in Sighisoara inaintea prietenilor nostri care veneau de la Panciu. Parcam masina in parcarea din Piata Herman Oberth si incercam sa descoprim unde este Taschler Haus. In scurt timp vom fi recuperati de proprietarul pensiunii si impreuna trecem pragul unei minunate case sasesti ce ne va gazdui pentru 3 nopti.

Tashler Haus, este o casa saseaca veche ce dateaza de pe la 1670. Distrusa de un incendiu in 1788, a fost cumparata si refacuta de primarulu de la acea vreme si a fost folosita ca locuinta si brutarie.

Povestea acestei case este legata si inspirata de legenda venirii sasilor in Transilvania, mai exact de legenda Copiilor din Hameln. In urma cu multi ani in Hameln, un sat german, ar fi aparut atat de multe rozatoare incat oamenii erau disperati. In acea perioada a aparut in sat un tanar care le-a promis ca ii va scapa de soareci si sobolani contra unei recompense. Dupa invoiala, tanarul si-a scos fluierul si a inceput sa cante, iar rozatoarele s-au luat dupa el si au parasit satul scapandu-i pe sateni de necaz. Cu toate ca tanarul s-a tinut de promisiune nu la fel au facut si sateni refuzand sa-i mai plateasca. Tanarul a parasit satul suparat, dar dupa un timp s-a intors si a inceput din nou sa cante, doar ca de acesta data dupa el s-au luat copii din sat si nu soarecii si sobolanii. Legenda spune ca tanarul cantaret a condus copiii spre pestera din afara satului, Koppenburg, unde au disparut definitiv.

Se spune ca prin pestera in care au intrat copiii au ajuns in Transilvania si au intemeiat sapte cetati -Siebenburgen sasesti.

Primele date despre disparitia copiilor apare intr-un document, manuscrisul de la Lounebourg 1430-1450. Acest eveniment, adevarat sau nu a inspirat scrierea de catre Fratii Grimm a povestii Fluerasul Fermecat.

In Hameln, evenimentul trist de acum cateva secole este reprezentat printr-o sceneta in fiecare duminica, in timpul verii, iar in locul in care au fost vazuti copiii pentru ultima data muzica este interzisa.

In pensiune vom intalni diferite fresce inspirate din aceasta poveste, una chiar in incaperea ce gazduieste receptia.

Acum, dupa ce am incercat sa va port putin in lumea minunata a povestilor, am sa revin la realitate sa va spun cate ceva despre pensiunea pastorita de o familie frumoasa ce iubeste traditia si incearca (si reuseste!) sa creze atmosfera de alta data in spatiile destinate turistilor.

Aflata la baza Turnului cu Ceas, pe o strada nu foarte larga, pensiunea nu are o firma si cu greu iti dai seama ca trebuie sa treci de poarta mare, saseasca, pentru ati gasi odihna pentru o noapte sau mai multe. Pensiunea dispune de 10 camere ce sunt denumite dupa diferitele meserii si mestesuguri din zona.

O casa saseasca vopsita jumatate in caramiziu, jumatate in verde, cu o fresca ce reprezinta un calator ostenit sau poate pe unul dintre copiii din Hameln ce intre timp devenise adult. La ferestrele de la parter cateva muscate focoase dau un plus de culoare.

De cum ai trecut de poarta atmosfera calda si primitoare te invaluie. Doua manechine, un el si o ea, imbracate in costume nationale „iti dau binete”. Nu doar manechinele ne-au primit ci si doamna casei si nu oricum ci cu un pahar de palinca sau afinata si un dulce facut in casa.

Curtea, este decorata cu multe obiecte vechi folosite in gospodariile satenilor, cu multe flori si plante decorative. Doua mese cu banci si umbrelute, unde poti savura cafeaua sau un pahar de vin dupa o zi de umblat prin cetate sau aiurea, asa cum am facut si noi, isi gasec locul in curtea linistita si umbroasa.

Peretii ce dau spre curte nu sunt neglijati si cateva fresce cu scene din viata satenilor de alta data dau culoare unor ziduri ce au „auzit” multe.

Dupa paharul de bun venit suntem poftiti sa urcam in camera rezervata, adica camera” Müller” sau camera „Morarul”, situata la primul nivel, cu intrare din incaperea ce gazduieste receptia.

Inainte de a intra in camera cateva cuvinte despre casa scarilor, unde nu este neglijat nici cel mai mic detaliu. Scarile din piatra sunt marginite de o mana curenta din fier, pe fiecare treapta cate o lumanare, cate o mica decoratiune atarnata sau o fresca pe peretele ce delimiteaza scara. La primul nivel, acolo unde se afla si receptia, o fresca ce contine numele pensiunii, are si o urare de bun venit. Catre mansarda urca o scara metalica cu trepte din lemn. Noi vom intra la receptie, unde aceiasi grija pentru ca totul sa fie primitor si sa te simti bine. Chiar pe peretele opus intrarii se afla fresca ce reprezinta povestea copiilor din Hameln. Pe unul dintre peretii laterali o fresca ce ilustreaza activitatea dintr-o brutarie, caci casa a fost candva si brutarie. Tot aici, pe o masa se afla un aparat pentru preparat cafea, ceai, capucino si multe dulcegarii ce pot fi servite la mic dejun sau oricand de cei cazati aici. Din receptie intram in camera noastra.

Am avut o camera mare, frumoasa si confortabila. O zona de relaxare cu o canapea, doua fotolii si o masuta unde puteai petrece momente frumoase servind ceva sau doar privind la televizorul aflat in fata deasupra dulapului cu mini barul. Tot pe acest dulap era cana electrica, doua cani, ceai, cafea si zahar. Zona de odihna, aflata in spatele canapelei, cu un pat matrimonial confortabil, doua noptiere laterale si doua lampi pentru citit. In lateral se afla dulapul cu rafturi si loc pentru umerase.

Ce mai aveam in camera? Da, mai era un birou cu oglinda si un scaun, un godin frumos, un suport pentru troler si o cutie pentru sculele unui lustrangiu. Nici peretii nu au fost uitati, deasupra patului aveam un portret al unei doamne elegante ce parca supraveghea ca totul sa fie perfect, iar pe peretele opus o broderie sau o „cusatorie” cum i-a zis sotul meu, ce reprezinta cele sapte cetati sasesti: Sibiu, Brasov, Medias, Rupea, Sighisoara, Sebes si Bistrita.

Baia, nu foarte mare, dar cocheta. Totul stralucea de curatenie, prosoapele albe si pufoase, papucii de casa, consumabile, erau frumos randuite pe etajera sau pe marginea chiuvetei. Apa calda prezenta, instalatia functionala.

Cazarea noastra nu avea inclus micul dejun, dar puteai avea un croisant, o placinta, o briosa, un ceai sau o cafea drept energie de pornire. Astea le puteai servi in camera, afara in curte sau in crama. Pensiunea dispune de un spatiu amenajat la subsol decorat cu numeroase obiecte folosite in activitatea sasilor, dar si cu numeroase picturi realizate pe peretii incaperilor. Toate aceste picturi redau obiceiuri sau secvente din viata comunitatilor sasesti.

Peste tot se vede grija pentru detalii, dorinta de a crea o atmosfera cat mai placuta si dragostea celor doi proprietari pentru traditii si pastrarea acestora.

Pensiunea nu are posibilitatea de a oferi si masa, dar fiind situata foarte aproape de cetate, dar si de multe restaurante din afara cetatii, sa gasesti un loc placut unde sa mananci nu este o problema.

Noi ne-am simtit excelent in cele trei nopti petrecute la Taschler Haus si va recomand cu caldura sa-i treceti pragul.

De la gazdele noastre am primit si o harta a zonei cu cele mai importante locuri de vizitat, dar si informatii privind evenimentele ce se desfasurau in acel timp. Ei ne-au recomandat sa nu ratam Festivalul Tuberozelor de la Hoghilag, iar noi am tinut seama si am simtit parfumul de tuberoze.

---

VIZUALIZĂRI: 729 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI