Muzeul Satului Maramureșean pentru cei nostalgici, cu casa bunicilor în suflet și in minte

TIPĂREȘTE

A treia zi de dimineață, 21 februarie 2017, după ce am servit micul dejun, profesoara ne-a propus să mergem să vizităm Muzeul Satului Maramureșan, înainte să ne îndreptăm spre casă, adică Tg Mures.

Vremea se stricase peste noapte, a plouat încontinuu, noroc că în ziua concursului a nins, era și ceață... Vă puteți imagina ce rezultă după ploaia amestecată cu zăpadă pe câmpurile unde erau exponatele Muzeului Satului Maramureșean. Era totul îmbibat cu apă, locuri cu bălți și mocirlă care trebuiau ocolite, copii cărora le-a intrat apa în papuci și alții care au căzut pentru că au alunecat... în concluzie vizita noastră a fost rapidă, aproape în pas alergător, eu ieșeam ultima din case, rămâneam în urmă ca să pot fotografia, să mai citesc detalii despre exponate.

Veți observa în fotografiile atașate articolului, case cu gospodării bine conservate, frumos mobilate cu piese originale datând din secolele XVII până în sec. XIX și o biserică de lemn din secolul al XVI-lea construită cu bârne din anul 1572 și adusă din satul Oncești de pe valea Izei.

Muzeul are expuse 30 de case cu gospodării, anexe, toate din lemn, excepție fac două case tencuite și zugrăvite în alb care aparțin etniei evreilor din Barsana, Valea Izei, din sec. XVII. și cealalta etniei maghiarilor. Mai este o casă ucraineană aparținând etniei colocuitoare.

Casele au acoperișurile acoperite cu șindrile, unele au doi "ochi" în acoperiș, câteva anexe sunt acoperite cu stuf iar gardurile din rachită frumos împletite împrejmuind gospodăriile, au un farmec aparte. Porțile specifice zonei se înalță mândre, sculptate cu măiestrie de strămoșii noștri.

Casa Iurca din 1792 din Calinesti, Valea Cosaului, m-a impresionat în mod deosebit, cu interiorul armonios amenajat, decorat cu prosoape țesute și cusute de mână aranjate din loc în loc pe pereți alături de vasele ceramice decorate cu motive tradiționale, căni decorative atârnate de bârnele de lemn din plafonul casei. Pereții sunt văruiti în nuanță albastră, obținută din piatra vânătă, așa cum făcea și bunica mea cand văruia "mieru". Ca decoruri se regăsesc țesături cu motive populare care acoperă pereții. În interiorul casei regăsim de-a lungul și pe o lățime, bănci lungi cu cutie dedesupt și capac cu rol de depozitare, o masă cu scaune, un pat cu țol, un leagăn și bineînțeles cuptorul.

Într-un mic hol sunt mai multe unelte, butoaie, covata, lopata de scos din cuptor, avem și balanța, perie pentru scarmanat lana, scară etc. Mi-a atras în mod special atenția zăvorul din lemn masiv de la ușă.

Am mai intrat într-o altă casă care semăna mult cu cea descrisă de mine anterior, cu plafonul din bârne de lemn si interiorul văruit în alb de data aceasta. Aici era expusă o icoană cu Isus răstignit, iar in jurul ei, pe perete, atârna un ștergar țesut.

Casele erau incuiate in mare parte, nu era nimeni sa le descuie. La fel si biserica, in interiorul careia nu am reusit sa intram.

În gospodării am observat cotețe pentru porci și găini, presa pentru ulei cu berbeci, car, presă pentru stors strugurii, fântâna cu cumpănă din lemn, un depozit pentru porumb din rachita împletită, depozite pentru unelte, pentru fân, căpițe prin curți, cuști pentru câini.

Lângă biserica din vârful dealului se află o construcție din lemn: Clopotniță, în interiorul ei am intrat toți și am citit fascinați textele haioase de pe 4 cruci, 2 colorate în albastru aduse din Cimitirul Vesel (cu ocazia asta am luat cunoștință și cu câteva modele din exponatele acestui obiectiv turistic la care nu am ajuns pentru că nu avut timpul necesar pentru a-l vizita). Aici era depozitat și un clopot mare, un cufăr mare încuiat cu lacăt.

Am sa redau aici textele de pe doua cruci, acestea fiind intr-o stare de degradare destul de avansata, banuiesc ca acesta este motivul pentru care erau depozitate acolo: Aici eu ma odihnesc/Si Hroscoae ma numesc/Cat am trait pe pamant/8 copii am avut/3 fete si 5 feciori/Iam crescut ca neste flori/Lu D-zau mam rugat/Si asa mia ajutat/Ca pe toti iam insurat/Eu viata o lasai/La 69 de ai. Mr. 1968

Aici eu ma odihnesc/Ion Stan Cotrut ma numesc/Pina ieram tinerel/Ieram bun si ciobanel/Si daca am fost mai mare/Nam luat blana oaie/Ca sa cistig mai multi bani/Multe zile am lucrat/... coloana... indescifrabil. Mr. 1966

Toate exponatele muzeului au atașate plăcuțe informative în patru limbi: română, germană, engleză și franceză. Nu am avut ghid care să ne explice ce vedem. Biletele copiilor au costat 2 lei.

Toate exponatele erau acoperite cu un praf fin de nea, contrastul dintre vechi, lemn care a trecut prin timp și albul proaspăt așezat peste ele, au zămislit un peisaj fascinant.

Copiii au fost încântați de vizita la Muzeul Satului Maramureșean și vă recomand să nu-l ocoliți dacă treceți prin Sighetu Marmației.

---

VIZUALIZĂRI: 1809 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI