La Dolce Vita

TIPĂREȘTE

Clientul către chelner:
-Mai prăjește un pic acest pui, că îmi mănâncă toată salata...

În drum spre restaurant aveam tot felul de gânduri, având acest obicei rar de a servi masa în altă parte decât acasă . Oare cum o să fie, dacă găsim locuri, ce vom servi, cât o să coste, cum o să fie mâncarea, dacă o să fie făcută, cât stăm acolo, cât bacșiș lăsăm, etc, etc. de râsul lumii poate. Dar pe drum mi-am adus aminte de o grămadă de bancuri acesta de sus de exemplu primul. Restul o să le povestesc în articol.

Deci bancul de sus este aproape exclus, locul unde am pornit este un restaurant cu specific italian și în meniu am văzut puține preparate cu carne de pui. În ultimul articol scris de mine aici pe AFA am povestit despre cartierul în care locuiesc și am relatat și despre locuri de luat masa. vezi impresii.

Pentru turiștii care vizitează Sibiul și se cazează în pensiunile Sonne, Palazzo, Hegel sau Lion acesta este restaurantul cel mai apropiat, atenție însă, marți este închis.

Așa cum am povestit preparatul culinar favorit al familiei este pizza iar acesta se găsește din belșug la acest retaurant. Am servit asta aici în vizitele din trecut, am servit și la ultima vizită. Plus din comoditate am comandat și pentru acasă de câteva ori.

Restaurantul se găsește pe strada Spartacus. În apropiere există o intersecție cu sens giratoriu cu străzile Bâlea, Moldoveanu și Ștefan Cel Mare în imediata vecinătate cu o benzinărie Aral.

Din centrul istoric la pas se fac aproximativ 15-20 de minute, de la pensiunea Lion 5 minute de la pensiunea Palazzo 3 minute de la Sonne 1 minut (doar se traversează trecerea de pietoni din intersecție) Restaurantul este transformat vizibil dintr-o casă de locuit, de fapt s-a construit incinta în jurul casei, acest lucru nu cred că deranjează oaspeții, atât fațada cât și interiorul sînt amenajate cu mult gust. Programul de funcționare este Miercuri-Luni 12.00-24.00 marți închis. Pagina restaurantului se poate consulta aici: restaurant-ladolcevita.ro

Depășind gândurile de pe drum am pășit pragul restaurantului într-o duminică seara și m-am speriat. Aproape toate locurile erau ocupate. Era cât pe ce să mă întorc dar a venit o ospătăriță și ne-a oprit

-Stați că rezolvăm cumva.

Și ne-a găsit loc la o masă pe care scria rezervat, pur și simplu a luat inscripția de pe masă iar noi ne-am asezat. Poate știa că nu mai vine nimeni la acea masă, așa a și fost. A urmat studierea meniurilor și comanda. Aici mi-am adus aminte de următorul banc:

Un tip intră într-un local și îi spune chelneriței:

– Un sandwich pentru un arhitect. Aduc şi planurile imediat...

Nu am comandat nimic sofisticat dar observând că a venit un singur pizza pe care l-a servit băiatul, pentru noi nu vine nimic iar ceilalți clienți sînt serviți chiar dacă au ajuns după noi am crezut că am comandat ca arhitectul din banc. La un moment dat văzând patronul restaurantului care ajuta la debarasare și aranjare mese mi-am adus aminte de:

După o lungă aşteptare, clientul întreabă:
- Nu vă supăraţi, chelnerul care mi-a luat comanda mai lucrează la dumneavoastră?

Într-un târziu mi-am dat seama de culpa comună, eroare de comunicare între mine și chelneriță, eu am cerut un singur fel de pizza, ea a înțeles una singură, așa că dacă nu întrebam a doua oară puteam să aștept până la ora închiderii... Chlenerița totuși și-a cerut scuze și după un timp foarte scurt a venit și restul.

Noi trei am servit câte o pizza prosciutto e funghii, bere Peroni, suc, înghețată, eu o vodcă în plus, total 120 lei. La intrare la stânga se află un bar iar la dreapta o vitrină cu tot felul de specialități din care se poate servi în regim bufet suedez. Mi-a plăcut și decorul din sala de mese s-a folosit mult lemn în combinație cu zidărie de cărămidă, pe pereți multe tablouri cu diferite motive dar în special din Italia, pe margine se văd așezate o gămadă de butelii de vin.

Atât cuptorul cât și personalul care prepară acolo este vizibil de la mese. Ca și fond sonor există muzică în surdină sau televizor aflat pe un suport de perete. Atmosfera generală este una plăcută, familială.

Am fost nevoit să vizitez și toaleta, să zicem că este curat chiar dacă nu strălucit. Se află la subsol iar accesul este marcat corespunzător. Ca spațiu pentru fumători dar și terasă de vară este locul care se află imediat după intrare. Ca și decor mai există aici o fântână artificală nefuncțională în momentul vizitei datorită sezonului rece.

Așa cum am observat majoritatea clienților comandă pizza, nici noi nu am fost excepție. Acesta costă între 17-36 lei cea de 450-500 gr și 47-99 lei cea de tip family care poate ajunge până la 2 kg. Sînt multe feluri de pizza la care clientul poate alege diferite sosuri, adaosuri pentru pizza (3-7 lei) în cazul în care nu este mulțumit de ce conține. Noi ne-am mulțumit cu sosul și ketchupul pus la dispoziție plus că pe masă se mai găsește ulei de măsline, oțet și diferite condimente. Felurile de pizza se pot vedea în meniul de pe site atașat mai sus în articol.

Antreurile, aperitivele, gustările reci sau calde costă între 16-30 lei. Nu lipsesc pastele de toate felurile. În meniu aperitivele au titlul primi iar felul doi secondi. Nu lipsesc nici preparatele la grătar, dar nici platourile reci sau calde. Un fel doi costă între 28-65 lei în funcție de fel de mâncare, cantitate, etc. Garniturile aferente felului doi costă între 7-15 lei/porția iar salatele care se pot servi și ca fel doi având în vedere puterea calorică costă cam 30 de lei.

Desertul costă 10-20 lei și se poate servi înghețată sau prăjituri. Un frappe costă 20 lei, o limonadă 11 lei. Cafeaua și ciocolata costă 5-13 lei, sucurile 8-12 lei acesta din urmă fiind suc proaspăt fresh, apa minerală sau plată este 5 lei.

Tăriile marea majoritate costă 9-12 lei dar un whisky ajunge la 20 lei și un coniac ajunge să coste între 9-85 lei. La capitolul vinuri un pahar mic de 150ml costă 9-10 lei și un pahar mare de 250 ml costă 12-15 lei în funcție de sortiment. Un litru la carafă costă între 33-38 lei. vinul la butelie de 0,75 l costă între 40-85 lei. Berea costă între 8-15 lei / sticla de 0,5 l acesta din urmă fiind artizanală.

Din tot meniul nu am văzut ciorbe se pare că zeama lipsește de pe aici. Nici o problemă eu recomand restaurantul cu sau fără zeamă și nu pentru că se afla in vecinatate (la 2 străzi distanță) ci pentru că preparatele sînt gustoase iar raportul preț/calitate acceptabil.

Poftă bună și un banc la sfârșit de care mi-am adus aminte la plecare când am ieșit și lipsea calul

Un tip se duce călare la un restaurant și își lasă calul la intrare. Bea un whysky după care se duce afară și vede că lipsește calul. se duce înapoi și trage două focuri în sus:

-A plecat pe jos...

---

VIZUALIZĂRI: 718 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI