Taverna Akropolis, o incursiune în bucătăria grecească

TIPĂREȘTE

Miez de iarnă, dar fără zăpadă scârțâind sub picioare și fără cer de cleștar (vorba poetului!), dar cu unul plumburiu de toamnă târzie și temperaturi peste medie. Sufletul meu tânjește după cer senin și soare și, vrând- nevrând, gândul îmi zboară spre însorita Grecie. Dar Grecia e departe și vara la fel. Și atunci, brusc, mi-am amintit că în Sibiu există un colțișor ce aduce în spațiul transilvan o fărâmă din atmosfera Greciei: Taverna Akropolis. Nu e vorba de peisaje care îmbină armonios albul și albastrul, ci de o incursiune culinară în Elada cea iubită.

Despre Taverna Akropolis citisem un review scris de userul AleDia și încă de atunci mi-a încolțit gândul să-i trec pragul, doar că așteptam un moment potrivit. Și iată că în plină iarnă a venit și acel moment: o aniversare.

Taverna Akropolis, restaurant cu specific grecesc, se află pe strada Turnului, în piațeta ce se formează la capătul de jos al Scărilor Turnului, ce coboară din Piața Huet, scări ce trec pe lângă un alt local cu vechime în Sibiu, și anume, Butoiul de Aur. Se poate ajunge și din alte părți ale orașului, piațeta aflându-se ca la o răscruce de drumuri ce vin dinspre Orașul de Sus și se întâlnesc, pentru a continua, cu străzi ale Orașului de Jos. Este o zona istorică și pietonală a orașului, zonă ce vara este plină de terase, una, bineînțeles, fiind a tavernei despre care scriu.

Restaurantul se află la parterul unei clădiri monument istoric. Mi-am amintit că acolo a fost cândva o alimentara.

În fața ușii de la intrare, un stativ cu meniul ilustrat. Mi-a plăcut acest aspect, exact așa este și în tavernele din Grecia. Trebuie să vezi cum apare mâncarea, este mai atractiv decât o simplă înșiruire de denumiri de mâncăruri.

Primul lucru când am intrat a fost să-mi rotesc ochii de jur -împrejur, să iau notă de cum arată un local cu specific grecesc implantat pe meleaguri ardelene. Mi-a plăcut. Nu e un local mare, are cam 60 de locuri la mese de patru persoane. Atmosfera de pe Akropolis este adusă prin decorațiunile interioare: basoreliefuri ce-i înfățișează pe Atena, Apollo, Zeus, coloane antice grecești și, ce m-a cucerit, muzică grecească cântată în surdină. Nu, nu era ceva live, ci muzică înregistrată, dar ritmurile de bouzouki aduceau atmosfera Greciei aici, în local.

La acea oră nu era lume multă, dar cum s-a înserat, mesele au început să se ocupe, semn că localul este cunoscut, și, mai ales, apreciat.

Într-un separeu, singurul, cu o masă ovală de 6 persoane, cu decorațiuni grecești pe pereți și o zeitate așezată într-un colț, am găsit locul perfect să ne petrecem câteva ore.

După ce am intrat în atmosfera decorațiunilor și a muzicii grecești, așteptam partea a doua: meniul și servirea.

Ospătarul, discret și oricând prezent la solicitările noastre, ne-a făcut o impresie bună. Am studiat câteva minute bune cartea cu meniurile, ilustrate, cum spuneam. Bogat meniul, poze frumoase și atrăgătoare. Ce să alegem? Voiam ceva cu specific grecesc. Ospătarul ne-a informat că multe ingrediente și produse provin chiar de la mama lor, că se gătește respectând rețetele originale, proprietarii trăind mulți ani în Grecia. Mie mi-a atras atenția un platou a la grec pentru două persoane. Și a venit platoul, mare, generos în mâncare, suficient să se sature nu două, ci trei persoane, totul la 95 de lei. Pe platou se lăfăiau două souvlaki mari, alături de o porție mare de gyros, pita Akropolis, fasolea gigant specifică spațiului mediteranean, două bucăți de brânză feta la grill, dovlecei și vinete prăjite, kritharaki, care sunt paste grecești, cu un sos de roșii, foarte gustoase, ceapă roșie rondele, tzatziki, măsline, totul pe un pat de frunze de salată verde. A fost o desfătare culinară, un dezmăț al papilelor gustative! Pe masă a apărut și celebra musaka, comandată de ceilalți doi comeseni, musaka pregătită și servită în vas de lut, cu multă carne și bogată în sos beșamel. Din lista de meniu nu lipsește gyrosul, care arăta apetisant în poza de prezentare, dar și alte specialități pe care le voi încerca altă dată, pentru că incursiunea mea în bucătăria grecească din Sibiu nu s-a încheiat aici.

Nu se putea fără desert, dar tot unul grecesc. La sugestia ospătarului, am ales Galaktoboureko, o prăjitură cu cremă de lapte și vanilie, deasupra înghețată și topping de caramel. Arăta ca un cremșnit (sau cremeș), dar crema cu o textură mai consistentă. Porție mare și la acest fel din categoria dulciuri. Iar vinurile, ei bine, vinurile aveau toate o poveste a lor, pe care ospătarul ți-o prezenta. Am ales vinul de Samos. Trebuie să vă spun că eu nu beau de obicei vin, pentru că nu-mi place. Dar vinul de Samos, din care mai băusem mai demult și-mi era oarecum cunoscut, nu puteam să-l ratez. E un vin dulce, din stafide, gros, o licoare ce te întrebi dacă nu cumva este un fel de lichior, un vin tare, aromat. Un pahar a fost de-ajuns.

După un asemenea ospăț, a trebuit să iau un colebil. Ce să fac? se impunea dacă m-am înfruptat din bunătățile grecești.

Am intrat în local pe zi, am ieșit pe înserat, dar mulțumită că am găsit un strop de Grecie, chiar dacă doar culinară, în bătrânul Sibiu. A fost ca o avanpremieră a viitoarei întâlniri cu soarele, marea și peisajele grecești.

P.S. Poze cu mâncare nu am , am făcut, dar nu le găsesc, poate le-am șters din greșeală, dar pe saitul restaurantului se pot vedea.

---

VIZUALIZĂRI: 3903 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI