Old Town Hostel (Piata Mica, Sibiu)

TIPĂREȘTE

Am avut noroc sa gasesc un patut liber, desi am sunat doar cu o zi inainte. Nu ma asteptam, in plin august, desi la hostel ritmul plecarilor si venirilor este foarte dinamic.

Veneam de departe si vroiam sa ne odihnim o seara la Sibiu si abia apoi sa continuam drumul catre Bucuresti.

Nu mai fusesem in Sibiu de vreo 8 ani si hostelul era vechiul meu prieten, singurul la care trag de fiecare data cand ajung acolo.

E perfect pozitionat, curat, simpatic si luminos, intr-o casa istorica, reconditionata dar pastrand stilul, ferestrele duble de lemn si parchetul prietenos.

Am fost aici si cu prietenii cand veneam pe la festivaluri, am fost si cu iubitul meu si iata-ma acum cu Ioana, fetita mea de 5 ani, incantata de paturile suprapuse.

Ne-am ales patutul de la fereastra care da direct in Piata Mica, am lasat acolo rucsacelul si-am plecat la terase.

Am mai trecut dupa vreo 2 ore, sa-i arate Ioana prietenei ei noua camera, s-au catarat amandoua in patul de sus, de nu mai reuseam sa le scot afara.

Intre timp venise un grup de italieni si-si aranjau si ei bagajele.

Foarte draguti, si ei si ele, tineri, veseli, bucurosi ca au ajuns la Sibiu si nerabdatori sa descopere orasul. 'O sa venim tarziu, nu va deranjam? ' m-au intrebat, vazandu-ma cu copilele.

M-am linistit, si eu vroiam sa-i intreb acelasi lucru.

Nici nu i-am auzit cand au venit, i-am regasit abia dimineata, erau prin toate paturile, ca in casuta piticilor.

Mereu am intalnit oameni frumosi, politicosi, extrem de civilizati la Old Town Hostel, in general studenti straini pasionati de calatorii, dar nu numai, sunt si romani ca mine, care prefera sa interactioneze, inloc sa locuiasca izolati in vreo camera de hotel. Ca sa nu zic ca nu gasesti sa dormi in centrul vechi cu 50 de lei, cu urechea pe ceasul din Turnul Sfatului, pulsand in noapte, neobosit, de aproape 600 de ani.

Apoi, in zori, primul lucru, sa vezi case vesele cu ferestrele lor de mansarda ca niste ochi curiosi, turnul colorat al Biserii Evanghelice, Podul minciunilor si primii oameni pe el, in lumina curata a diminetii. Incepe mica forfota in hostel, spre bai, spre cafele, prin bagajele mici.

Cafea e la discretie in bucatarie, calda si buna. Am baut-o cocotata pe pervazul care da spre un graffitti interior.

Era disponibil si micul dejun, cu suc de portocale si oua, parca la 5 lei, dar ne grabeam sa coboram sa ne amestecam si noi cu turistii si localnicii prin centrul vechi.

Ne-am luat la revedere, Ioana a fost flatata de toate zambetele si ghidusiile facute spre ea si am plecat dupa covrigi.

---

VIZUALIZĂRI: 1092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI