Sibiul la -25 de grade!

TIPĂREȘTE

La fel ca autorităţile, eram atât de pregătit să fiu luat prin surprindere de iarnă, încât, nici nu-i de mirare că iar mi-a încurcat omătul deplasările. Păi, cine se gândea că în ianuarie ninge? Serios acu´, n-am mai văzut aşa ger de anul trecut până acum!

Vreţi să ştiţi de ce suntem mereu luaţi prin surprindere de fiecare dată? Dragi colegi, Facebook-ul e de vină! Niciodată nu sunt suficienţi oameni care să posteze fotografii cu aspectul sezonier.

Vai, dacă am ajuns io să scriu despre aşa ceva, înseamnă că e groasă.

Hai să vă povestesc!

Mă tot uitam la televizor în bermude şi maieu la ce se-ntâmplă afară (nu intrasem pe reţeaua de socializare!), când melodia ,,Le-am spus şi fetelor´´ mă trezise din amorţeală. De unde să ştiu că cel mic (8 ani) îmi schimbase rington-ul telefonului? Aşa că, pe la refren ( ,,Şi vreau să-ţi spun că mi-a fost dor / Şi le-am spus şi fetelor / Tremur, când mă atingi uşor / Cum o faci, le spun doar lor ´´) - între noi fie vorba, mahalagioaică-i Lidia asta! - aud o voce binecunoscută : ,,Băi coa**ne, mâine dau o fugă până-n Sibiu. Te bagi? ´´ C-o fi, c-o păţi, încep să mă fâstâcesc ca un motan ce stă la gura sobei, ... până mă las convins.

Credeţi-mă, în astfel de momente sunt două tipuri de trăiri : cele pe care le iei pe moment şi cele care te pune pe gânduri (dacă n-or fi îngheţat).

Traseul nostru :

Dis -de -dimineaţă, amicul meu mă aştepta în faţa porţii. Ies ca viscolul matinal, când... îmi sună telefonul. Eroare, frate! Se difuza la radio melodia mahalagioaicelor (folosesc pluralul, deoarece între timp am aflat că sunt două : Bulata & Amira). Coincidenţă?! Destinul m-a convins (vorba hit-ului)?!

Arunc rucsacul în portbagaj, când observ o lopată. ,,Pentru ce avem nevoie de lopată? ´´ - întreb tâmp. / ,,Poate că trebuie să deszăpezim utilajele de deszăpezire ale CNADNR-ului. Şi, ... ce-i cu rucsacul ăsta? ´´ / ,,Am câteva ghiduri de supravieţuire în caz de viscol şi ger. ´´ / ,,Aha, te şi vezi în rolul lui Leo din filmul The Revenant! Ok, scoate-le şi pune-le în torpedou. ´´

Aşadar, am plecat cu ochii mijiţi de somn din singurul sector al cărui edil nu este suspendat.

Brusca răcire a vremii a afectat toată capitala şi chiar mă gândeam serios dacă vom ieşi dintre străduţele pline cu troiene.

,,Măi omule, se observă că tot firma aia cu lipici la banu´ public vă prestează întreţinerea străzilor. ´´ / ,,Aşa-i, mon-cher! Dar între timp patronul a devenit un renumit scriitor de celulă! ´´ / ,,Oare o simţi răcoarea... de afară?! ´´ - chicoti prietenul meu.

Cu greu răzbatem până pe bulevard, având în minte ca la prima benzinărie să răsfăţ bordul maşinii cu un silicon parfumat.

În fine, ajungem pe A1. Vezi trafic live aici : trafficguide.ro/camere-li ... 19-spre-pitesti.

Peisajul este feeric, având în vedere arborii împodobiţi cu luciul chiciurei şi maşinile bocnă, al căror inconştienţi le-au pus în mişcare.

Noroc cu vremea asta, poate tehnocraţii vor avea timp să elaboreze masterplanul ăla pan-european care poate salva România turistică.

Trecem de Piteşti şi Bascov, localităţi ce-mi amintesc de buni colegi pe acest site şi ajungem la micii din Deduleşti.

Stupoare! Un gurmand al acestui brand de ţară, amicul meu nu opreşte! Seriozitatea sa era înfricoşătoare. ,,Ce faci? ´´, îl întreb contrariat şi totodată cu condescendenţă. / ,,Vreau să-ţi fac o surpriză! Am aflat de un motel al cărui restaurant oferă o gastronomie de nu-ţi poţi deschide gura. Va fi plină de apă la vederea platourilor! Hi, hi, hi! ´´ / ,,Are şi spa? ´´, îl persiflez io. / ,,De ce, vrei să facem un grătar pe pietrele alea care scot aburi? ´´ :)

Mă rog, drumul se prezintă în condiţii optime de trafic, degajat şi curăţat până la culoarea asfaltului. Probabil, de aici şi numele de pe DN 7 Valea Oltului - Dealul Negru.

Ajungem în Parcul Naţional Cozia cu oportunităţile sale de cazare balneoclimaterice. La adăpostul munţilor şi al Oltului îngheţat pe alocuri, trecem de Câinenii Mari - numele mi-a amintit de vizita unei dive mioritice la un penitenciar unde este cazat... Borcea - până în apropiere de Tălmaciu.

Ne-am oprit să luăm masa la Balta Verde în apropiere de comuna Râu Vadului. Dragii mei, musai să încercaţi ciolanul afumat cu fasole sau cartofi prăjiţi, urmat de o porţie zdravănă de papanaşi.

Din această locaţie şi până în Sibiu mai aveţi de parcurs aproximativ 40 de kilometri.

De ce să iubeşti oraşul ,,lucrului bine făcut´´ :

De pildă, că aici te poţi convinge de autenticitate, de o moştenire a unei istorii multiculturale a oraşului.

Sibiul este oraşul patrimoniului, capitală a culturii europene în 2007, te simţi musafir de onoare sau un localnic dornic să respire aerul medieval al anului 1191, atunci când s-a făcut prima atestare documentară.

Oraşul a devenit atât de complex, s-a dezvoltat atât de mult în plan turistic, administrativ şi cultural.

N-o să găsiţi arbori îmbrăcaţi cu haine pentru oamenii străzii, deoarece aceştia nu există!

De asemenea, pe orice stradă lăturalnică nu-şi găseşte bârlogul nicio haită de maidanezi care să te mănânce de viu ca pe un hot-dog... hai să mai pun şi eu emoticoane :)

Aici arterele principale, chiar dacă sunt acoperite tradiţional cu piatră cubică lucioasă, au fost ,,inundate´´ cu material anti-derapant.

N-am observat ţurţuri de gheaţă formaţi la nivelul acoperişurilor.

Pur şi simplu, în Sibiu se poate - şi-mi asum cuvintele, indiferent de ce crede lumea ideologizată!

Dar, hai să descoperim câteva dintre simbolurile acestui oraş şi poveştile sale.

Turnul Sfatului :

Povestea turnului începe în anii 1224-1241, odată cu cea de-a doua centură de fortificaţii a cetăţii.

În jurul său se aduna sfatul oraşului, de unde şi-a primit şi numele.

Acest simbol zvelt, după reconstrucţia din 1588, face legătura dintre Piaţa Mare şi Piaţa Mică.

Este considerat o santinelă al vechiului Hermannstant, având rol administrativ, militar şi cultural.

De-a lungul timpului, a fost martor la execuţii medievale, iar în zilele noastre asistă la evenimentele ce animă cele două pieţe.

Orologiul măsoară ritmul paşilor trecătorilor, la fel de minuţios ca orice ceas Kienzle.

La penultimul etaj, panorama îţi dezvăluie în cele patru zări, centrul istoric, cartierul Vasile Aaron, bulevardul Nicolae Bălcescu (aorta oraşului), pădurea Dumbrava şi culmile Munţilor Cindrel şi Făgăraş.

Piaţa Mare :

Aici se adună toată viaţa oraşului, fiind scena principală a tuturor evenimentelor.

Der grosse ring s-a transformat după cum au cerut-o vremurile! Piaţa era locul unde se comercializau mărfurile vestitelor bresle, se ţineau adunări publice - un fel de tribunal în aer liber.

O să observaţi pe acoperişul clădirilor importante, steaguri cu însemne heraldice, poate chiar şi însemne ale breslelor.

Totodată, toate edificiile din jurul ei au fost declarate monumente istorice, adevărate briliante arhitecturale ce au aparţinut celor mai bogate familii ale oraşului.

Palatul Samuel Von Brukenthal : - vezi tur virtual aici : brukenthalmuseum.ro/360.htm

Orar : 10-18

Construită în stil baroc, clădirea are o personalitate distinsă a palatelor vieneze.

Guvernator al Transilvaniei (numit de împărăteasa Maria Tereza), baron de legendă şi cunoscut francmason, Samuel Von Brukenthal (1721-1803) a început să colecţioneze importante lucrări de artă, devenind una dintre cele mai prestigioase colecţii private.

În anul 1779 a ridicat acest palat elegant, iar din 1817 a devenit muzeu, găzduind impresionante galerii de artă.

Dragii mei, n-o să intru în amănunte despre acest templu al artei şi opulenţei.

Acest palat merită un articol special.

Câte ceva despre Sibiul medieval :

Din Piaţa Mare vă puteţi deplasa spre strada Cetăţii, loc în care se înşiră străjerii neclintiţi de veacuri ai ,,oraşului roşu´´- denumire dată de zidurile de cărămidă şi urbanismul ce prevede un anumit standard al acoperişurilor.

Pe lângă rolul militar din cauza pericolului năvălitorilor, acest bastion era vestit ca centru meşteşugăresc, strategic amplasat pe axa ce unea Occidentul cu spaţiul estic şi Constantinopolul.

În orice anotimp îţi poţi bucura ochii cu traseul fortificaţiilor medievale infailibile.

Călătoria poate începe cu Turnul Archebuzierilor, fiind ridicat în prima centură de fortificaţie din secolul al XIII-lea, Turnul olarilor şi Turnul Dulgherilor, construit în secolul al XIV-lea, având peste 20 de metri înălţime.

Am remarcat Sala Thalia din pragul cafenelei Pardon , un bistro renumit al Sibiului.

În jurul Pieţei Huet a supravieţuit Turnul Scărilor, considerat de către localnici cea mai veche clădire din oraş.

Cea de a doua centură de apărare înconjoară Piaţa Mică, fiind imperios necesară datorită atacurilor tătare şi otomane.

Puţini ştiu că în secolele următoare au fost construite încă două centuri de apărare (sec. XIV - sec. XV) în jurul oraşului de nord şi de sud.

Ca o fortăreaţă ce se respectă, oraşul era protejat de o zonă mlăştinoasă cu ecluze ce permiteau o inundare controlată.

După ce descoperi istoria pas cu pas, pe îndelete, savurând fiecare colţişor al urbei, peste strada Ocnei există un loc care aude orice şoaptă.

Podul minciunilor :

Această legătură între adevăr şi minciună este înţesat de legende năstruşnice încă din anul 1859.

Odinioară, sub acest pod era loc de tocmeală a târgoveţilor care încercau să-i jecmănească pe localnici, sau în preajma acestuia se împânzeau tot felul de bârfe/minciuni/troacă din partea celor guralivi.

Astăzi, trecând de la afacerile medievale, podul a devenit un simbol pentru cuplurile de îndrăgostiţi.

Nu prea se mai observă acele lăcăţele simbolice, deoarece organele de drept interzic această manifestare de dragoste.

Originea numelui este uşor controversată datorită dialectului săsesc. Mulţi localnici îi spun Podul culcat, probabil că nu avea piloni de susţinere, dar odată cu exodul acestora în ţara de baştină, în perioada recentă a devenit lügen / mincinos.

Ce cred io, savurând o cafea în apropiere (la Atrium!), mi-am amintit de perioada în care în acest oraş romantic studiau cadeţii Academiei Militare. Mă gândesc că probabil, chipeşii tineri promiteau vrute şi nevrute domniţelor, apoi le lăsau legănate în iluzia iubirii veşnice. Repet, părerea mea!

Casa Luxemburg :

Cum spuneam, dialectul săsesc este asemănător cu limba vorbită în Luxemburg.

Casa este una dintre cele mai vechi ale centrului istoric şi-şi păstrează încă farmecul arhitectural din secolul al XIII-lea.

Unificându-se cu o altă casă gotică din apropiere în secolul al XV-lea, frumoasa clădire are vedere, atât spre strada Huet, cât şi o privelişte spre piaţa Mică.

De remarcat ornamentele splendide cu motive florale ce amintesc de zona râului Moselle.

Casa calfelor :

Ajungând în Piaţa Huet, între Biserica Evanghelistă şi Turnul Scărilor, veţi descoperi o poartă verde.

În partea stângă, se află un stâlp de lemn cu piroane sau tot felul de obiecte metalice ce se pot ancora.

Explicaţia constă în datina calfelor : fiecare tânăr meşteşugar trebuie să-şi lase un obiect care i-a aparţinut, în vederea consacrării în această meserie.

Ştiaţi că această casă este primul sediu din Europa unde calfele sunt încă active?

De-a lungul verii, aceste ateliere în aer liber se îndeletnicesc în funcţie de breaslă.

Astăzi sunt şapte asociaţii sau frăţii ce pot poposi în acest oraş, iar ele lucrează gratis.

Tradiţia dăinuie din Egiptul Antic, atunci când tinerii meşteşugari îşi îmbogăţeau cunoştinţele după o călătorie obligatorie într-un oraş care să te reprezinte ca profesie.

În paranteză fie spus, prima breaslă atestată documentar în acest oraş este cea a tăbăcarilor, în anul 1367.

Edificiile religioase:

1,2, 3 - îmi fac curaj să vorbesc despre viaţa spirituală a oraşului!

Catedrala Evanghelică este un superb monument de arhitectură gotică.

Sunt uşor de recunoscut din depărtare, chiar de unde am parcat lângă autogara Transmix.

S-a tot scris despre acest maiestuos lăcaş de cult, aşa că eu, doar o să vă mărturisesc o legendă locală : îndeosebi, saşii erau foarte orgolioşi când venea vorba de oraşul lor.

Aşa că şi-au pus în gând să ridice cea mai mare catedrală din Transilvania. Legenda spune că după terminarea lucrărilor, meşterii bistriţeni luterani care erau în rivalitate cu aceştia i-au invitat la o masă pe cei din Sibiu.

După mai multe pahare de vin, au măsurat cu o funie turnul evanghelic care avea peste 75 de metri faţă de cel conceput de Petrus Italus.

În toiul nopţii, bistriţenii au tăiat doi metrii din funie şi apoi i-au luat pe meşterii sibieni să le măsoare cu aceeaşi funie Biserica Evanghelică din Bistriţa.

Aşa se explică diferenţa dintre cele două turnuri. La o cană cu vin! :)

Oi fi eu succint, dar nu pot să trec cu vederea ambianţa solemnă din interiorul acesteia, portalul reprezentativ al începutului de secol XV, opera de artă a lui Leonhardus (cristelniţa), vechiul altar şi lespezile funerare ale baronului Samuel Von Brukenthal.

Vizavi se află Colegiul Naţional, ce poartă numele baronului, acolo unde a predat ani de-a rândul actualul preşedinte al ţării.

Catedrala Mitropolitană Ortodoxă o puteţi admira pe strada Mitropoliei la numărul 33-35, între orele 8-20.

Are forma unei bazilici ce aminteşte de catedralele din Istanbul. Un aport important în construcţia acesteia, a avut-o mitropolitul Ardealului Andrei Şaguna în anul 1857. Lucrările s-au finalizat după aproape patru decenii, una din personalităţile prezente la inaugurare fiind Nicolae Iorga.

Din punctul meu de vedere, elementul central o reprezintă cupola verzulie şi pictura iconostasului realizată de Octavian Smigelschi.

Biserica romano-catolică se află în inima oraşului, printre celelalte bijuterii arhitectonice ale Pieţei Mari.

Puteţi descoperi atmosfera solemnă a secolului al XVI-lea între orele 7- 19, atunci când bisericile catolice au devenit evanghelice.

După această reformă, păstorirea comunităţii catolice i-a revenit baronului Gregor Von Sorger, episcop al Ardealului în 1726.

Nu pot să trec cu vederea orga instalată în anul 1860 de vestitul Karl Hesse şi vitraliile colorate, realizate la începutul anilor 1900.

Aş remarca alte trasee ecumenice, precum : biserica Ursulinelor, biserica reformată, biserica din groapă, biserica dintre brazi, biserica azilului, biserica franciscană, biserica Sfântul Luca, Sinagoga, biserica Sfântul Johannis etc... etc .

Am să închei aşa cum am început!

Cu o faţă milostivă, amicul meu mă aştepta lângă maşina din dotare. Mă îmbrăţişează şi-mi aminteşte că azi este Ziua Free Hugs.

Răpus de frig mă urc în maşină pe bancheta din spate şi iau poziţia copilului din pântecul unei mame.

Amicul îşi bagă... cheia în contact, iar urechile mele au început să sângereze... ,,Şi le-am spus şi fetelor ´´ - este că vi s-a-ntâmplat şi dumneavoastră să fredonaţi o melodie comercială şi, în mod paradoxal, s-o întâlniţi atunci când te aştepţi mai puţin?

Oripilat am urlat : ,,Dă pe... Trinitaaas! ´´.

Vă îmbrăţişez şi vă invit la hora Unirii! La Cinciş, da? :)

---

VIZUALIZĂRI: 2651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI