Ulpia Traiana Sarmizegetusa, călător în timp, călător printre ruine

TIPĂREȘTE

Ruinele antice ale Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se găsesc în comuna Sarmizegetusa (jud. Hunedoara), exact lângă drumul care unește Ardealul (Țara Hațegului, orașul Hațeg) de Banat (orașul Caransebeș) prin pasul ”Poarta de Fier a Transilvaniei”. Este un obiectiv turistic de maximă importanță pentru istoria strămoșilor noștri daci și a începuturilor formării poporului român.

Foarte mare atenție: a nu se face confuzie cu Sarmizegetusa Regia care a fost capitala Daciei lui Decebal, înainte de cucerirea Daciei de către romani. Cea de aici, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, este capitala Daciei romane, adică după cucerirea Daciei de către romani și până la părăsirea Daciei de către administrația și armata romană. Sarmizegetusa Regia este situată la vreo 40 km NE de aici, în Munții Orăștiei. Atenție și la scrierea cuvântului Sarmizegetusa deoarece l-am văzut în mai multe variante, inclusiv pe websitul nostru.

Obiectivul Ulpia Traiana Sarmizegetusa este bine semnalizat, așa că poate nu fi ratat. Din drum se văd ruinele Amfiteatrului, cea mai mare și mai bine păstrată construcție. La intrare (pe partea sudică a drumului) este parcarea, câteva terase și bufete tip fast-food, casa de bilete și intrarea în situl istoric. Vis-a-vis (peste drum) este muzeul arheologic.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost capitala și cel mai mare oras al Daciei romane, având numele de Ulpia Traiana după împăratul Traian, cuceritorul Daciei și Sarmizegetusa după vechea denumire a capitalei Daciei. Orașul a fost construit în anii 108-110 pe locul castrului Legiunii a V-a Macedonica, fiind colonizat cu veterani ai războaielor dacice. Se estimează a fi având în vremurile de glorie o populație cuprinsă între 20.000 și 25.000 locuitori. Prevăzută cu fortificații puternice, Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost centrul religios, administrativ plitic, economic și militar al Daciei romane din secolele II și III. După anul 275 (retragerea romană), Amfiteatrul a fost folosit ca fortificație, fiind mai ușor de apărat decât zidurile orașului. Abandonarea Daciei a avut loc pe fondul invaziilor popoarelor migratoare barbare, vechea graniță numaiputând fi apărată. Astăzi, orașul rămâne în ruine, cu un Forum parțial conservat, un Amfiteatru și resturi ale mai multor temple. Site-ul arheologic cuprinde următoarele vestigii: Amfiteatrul, Școală Gladiatorilor, Templul zeiței Nemesis, Templul zeului Liber Pater, Templul zeilor Esculap și Hygieia, Templul de Basilica, Templul zeului Mitra, Templul palmyrans, Marele Templu, Templul zeului Silvanus, ateliere de sticlarie, Horreum (depozite), Domus Procuratoris (palatul procuratorului financiar), Termele și Forumul (ansamblu complex).

Din păcate, importanța acestui sit istoric, din câte îmi dau eu seama, nu a fost recunoscută decât în timpurile moderne. Au trecut secole (mă gândesc mai ales la perioada medievală), când am dedus că aici s-a făcut un măcel, un adevărat carnagiu cu piese istorice și de artă unice. Ruinele metropolei antice au fost sursă de materiale de construcție. Măcar de s-ar fi folosit piesele pentru înălțarea altor construcții, așa cum a fost cazul Bisericii din Densuș (pe care am prezentat-o într-un review anterior), dar se pare că piese de calcar și marmură (marmură = calcar cristalin), de exemplu coloane, capiteluri, orice altceva, au fost pur și simplu ”topite” pentru a fi făcute pastă de var...

Semnalizarea și descrierea la fața locului a obiectivelor este lacunară, așa că dacă vreți să vedeți și să aflați, vă invit să parcurgeți, cu subtitrarea activată, videoclipul realizat de mine aici

După ce depășim casa de bilete avem în dreapta clădirile din zona Amfiteatrului, iar în stânga ”Area sacra” (zona sacră) cu următoarele temple din care n-a mai rămas mare lucru: templul lui Liber Pater (al sporului), templul lui Aesculap și Hygia (medicină) și Basilica de templu.

Ne îndreptăm spre Amfiteatru trecând pe lângă Schola gladiatorum (Cazarma gladiatorilor) și apoi vizităm o locuință romană care avea încălzire centrală (căldura fiind transmisă prin podea și pereți cu ajutorul aerului cald) și două băi. Alături se găsește Amfiteatrul, cea mai impunătoare construcție (și ruină) a vechiului oraș. Amfiteatrul este o construcție de formă ovală, având diagonalele de 99 m, respectiv 88 m. În centrul arenei este o cameră subterană cu șanț colector pentru evacuarea apei (probabil pentru spălarea sângelui...). Arena (cu diagonalele de 66 m și 47 m) era înconjurată de tribune din piatră și lemn, separate prin culoare de acces. Având o capacitate de circa 5.000 locuri, găzduia lupte între gladiatori, animale sălbatice, spectacole, declamații, concursuri. După anul 275 (retragerea romană), amfiteatrul a fost folosit ca fortificație, mai ușor de apărat decât zidurile orașului.

Lângă Amfiteatru (în partea opusă Schola gladiatorum) se găsește templul (ruinele) zeiței Nemesis, a norocului, venerată de gladiatori.

Ruinele vechiului oraș se întind pe o suprafață de circa 1.500 x 1.000m, fiind estimat a fi având în vremurile bune 20.000-25.000 locuitori, o adevărată metropolă. Din această suprafață mare, zona centrală și sudică (având Forul roman) era protejată printr-un puternic zid de incintă cu laturile de 600 x 540 m (circa 33 ha). La sud-est de Amfiteatru și la sud de zona sacră, lângă fostele ziduri ale orașului, dar tot în exteriorul acestora, se găsește un alt ansamblu format din Atelierul de sticlărie (la vest), Templul zeului Silvanus (la mijloc) și din Marele Templu (la est).

La marginea estică, Marele Templu (denumire convențională, nu se știe exact cărei divinități era dedicat), posibil dedicat mai multor zeități, este considerat cel mai mare templu al Daciei romane. Lângă el sunt ruinele templului zeului Silvanus (zeul pădurilor, protectorul vegetației). Alături, având în față două ”fântâni” de piatră (vor oare să fie vechile cuptoare?) este Atelierul de sticlărie, alcătuit din 10 încăperi.

Ne îndreptăm spre Forul Roman și trecem imaginar prin zidul de incintă amintit mai sus, dar din care (cel puțin în acest sector) nu se vede nimic. Zidurile de incintă (650 x 540 m) aveau înălțimea de circa 5 m și erau fortificate cu turnuri rotunde la colțuri.

”Pătrundem în cetate” și pe partea stângă a aleii se înșiră mai multe edificii: Domus Procuratoris (Palatul procuratorului financiar), Thermae (termele) și Horreum (depozit). Vis-a-vis (pe partea dreaptă) se găsește Palatul Augustalilor, influent ordin nobiliar, însă accesul este interzis aici.

Trecem pe lângă un șantier arheologic. În ciuda importanței și a îndelungatelor studii, mare parte a sitului încă nu a fost cercetată arheologic.

Mai facem câțiva pași și ajungem în fața Forului (Forumului), centrul orașului. Nu are nici pe departe măreția Forului din Roma, capitala Imperiului Roman, dar totuși, așa cum a subliniat un ”antevorbitor” pe AFA, cele două foruri seamănă.

În fața Forului se intersectau cele două drumuri principale (N-S și E-V), la capătul cărora erau porțile zidurilor de incintă

Intrarea principală în For se făcea printr-o poartă monumentală cu patru coloane (tetrapilum), situată aici unde am ajuns (în partea nordică).

La intrarea în For (Forum), dar în interior, de o parte și de alta a porții monumentale amintite, erau două fântâni publice construite din marmură și decorate cu statui și asigurând alimentarea cu apă a locuitorilor mai puțin bogați (care nu-și permiteau fântâni particulare).

În zona centrală a Forului era o piață având la mijloc un mare monument, însoțit lateral de statui ale împăraților romani. Pe părțile est, nord și vest, curtea Forului era mărginită de porticuri realizate din colonade de marmură.

Forul era dominat de Basilica, clădire publică reprezentând împăratul, cu rol administrativ, de întâlniri, afaceri și judecată (se pare că termenul de Basilica a fost preluat de Creștinism și transformat în edificiu religios = biserică). Basilica era flancată la est şi vest de câte un podium (Tribunalia), locuri pentru discursuri și pentru judecată. Tribunalia de la răsărit avea la subsol o temniță care era mai curând un fel de arest preventiv.

Din Basilica se trecea în Curia, situată pe latura sudică a Forului (Forumului). Curia este sala unde consilierii, prezidați de cei doi primari, discutau problemele orașului. Dedesubtul Curiei se află două încăperi cu boltă, Auraria, camerele de tezaur ale oraşului. Tot în zona Curiei trebuie să se fi aflat și birourile magistraţilor superiori (primarii) ai oraşului. Nu trebuiesc uitate ”birourile” pentru ”edili”, cei care răspund de clădirile publice, poliţie, întreţinerea străzilor, aprovizionare, organizare serbări etc.

Tot în zona Forului trebuie să fi fost şi câteva ”taberna” (magazine). Tot în For erau piețe unde locuitorii se duceau să cumpere - vândă - schimbe produse.

Cu ocazia vizitei făcute la Ulpia Traiana Sarmizegetusa am realizat următorul videoclip

---

VIZUALIZĂRI: 3480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI