Hoinari prin Ţara Făgăraşului

TIPĂREȘTE

Vacanţa de toamnă a nepoţilor din acest an (3-8 noiembrie) ne-a luat oarecum prin surprindere, în sensul că nu eram hotărâţi dacă facem vreo ,,ieşeală” iar vremea se anunţa superbă, aşa că, după un scurt consiliu de familie luăm decizia – plecăm din Bucureşti! De acord, dar unde? ... mă întreabă cei interesaţi! La Sâmbăta, în Ţara Făgăraşului!... am răspuns instantaneu şi nimeni dintre cei majori (cei mici m-au supus la un mic interogatoriu, evident!) n-au mai comentat nimic – şi-au dat seama că am temele făcute!

Staţiunea Climaterică Sâmbăta.

Hotel Diana

De ce Sâmbăta? Să vă povestesc! Prin noiembrie 2012 am fost câteva zile în Ţara Haţegului, iar într-una dintre ele am vizitat mănăstirea Prislop, unde este mormântul celui mai mare duhovnic român al sec. XX, părintele Arsenie Boca! Cu această ocazie am aflat că ,,Sfântul Ardealului”, cum este supranumit părintele, a fost mai întâi preot şi stareţ la mănăstirea Sâmbăta, de la poalele Făgăraşului şi că aici există chiar un izvor cu apă sfinţită care-i poartă numele!

Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus o vizitasem pe fugă în urmă cu vreo 13-14 ani, cănd ne aflam cu ceva treburi la un cunoscut din Ucea de Sus (să-i fie ţărâna uşoară, căci tocmai s-a prăpădit anul acesta!), dar atunci zona nu era foarte populată iar mănăstirea, deşi foarte frumoasă, părea pustie, astfel că nu prea a avut cine să ne povestească despre părinte sau izvor!

Aşadar, după o prealabilă informare şi evaluare a obiectivelor şi a posibilităţii de cazare în zonă, ne-am pornit cu 2 maşini (4 adulţi şi 2 copii) în 4.11.2014, în jur de 11.30 din Popeşti Leordeni, pe centura Bucureşti – A3 – Ploieşti – Predeal (o juma’ de oră prânzul la OMV) – Râşnov – Ghimbav – Codlea – Făgăraş – Sâmbăta de Jos – Staţiunea Climaterică Sâmbăta, cazare la hotel Diana, la care am ajuns fix la ora 16.00.

Cu toate că oferta de cazare este foarte bogată în zonă, am preferat hotelul Diana, cel mai vechi din staţiune, dintr-un motiv major pe care-l aflasem recent de la un user vechi al AFA (aflat momentan în ,,pauză forţată”! :))) – locaţia respectivă are în ,,dotare” 3 cai disponibili pt echitaţie, un sport tare îndrăgit în familia mea! Unde mai pui că hotelul, devenit între timp membru AFA, mi-a oferit un pachet turistic (cazare, masă şi echitaţie) foarte ademenitor, aşa, ca între colegi de sait!

După instalare şi program de voie, am coborât la cină, pe care o comandasem cu o oră înainte, iar după aceea ne-am ,,întreţinut” cu Costel, gazda noastră, cu care am stabilit programul de a 2-a zi şi care trebuia să înceapă musai cu echitaţie!

Astfel că, următoarea zi, după mic dejun şi siestă, ne-am înfiinţat în spatele hotelului unde harnicul Costel, omul bun la toate, înşeua 2 dintre cei 3 cai ai proprietarilor (unul de 6 ani - Boby şi unul de 12 ani - Voicu) iar timp de mai bine de 2 ceasuri am călărit bidiviii pe rând, mai întâi pe câmpul de lângă hotel (nepoţii), apoi prin pădure, pe la poalele muntelui (adulţii) iar băiatul cel mare împreună cu Costel s-au aventurat chiar câţiva km în amonte, pe Valea Sâmbetei!

Să vă spun că Voicu, deranjat de cele 96 de kilograme ale mele, a vrut să mă trântească când am traversat o vâlcea mai răsărită? Nu, nu vă spun! După ce că abia m-a suportat bietul animal mai vroiam şi senzaţii tari! Ajuns teafăr la hotel m-a liniştit Costel spunându-mi că armăsarul mai are astfel de apucături din cănd în cănd, dar nu mi-a spus să nu mă sperie! Şi eu care mă gândeam dacă Făgăraşul mai are spital după ce a cheltuit atâta cu acea catedrală din centru!:))

După orele de călărie am servit prânzul la pensiunea Izvorul Poianei, apoi ne-am petrecut vreo 2 ore în Aventura Parc Drăguş, despre care o să vă povestesc într-un review separat, ca şi despre celelalte obiective din Sâmbăta! La plecare am vrut să vizităm păstrăvăria de la pensiunea Floarea Reginei dar am fost întâmpinaţi de vreo 4 câini fioroşi şi, într-un târziu, de un nene cam plictisit, care ne-a spus că n-avem ce vedea deoarece e apa tulbure! Aşa o fi fost, oricum ne trecuse pofta! Cina am servit-o la hotel, fiind pregătită de (aţi ghicit!) omniprezentul Costel, bun bucătar, excelent ospătar, dar şi un interlocutor deosebit de agreabil!

În cea de-a 3-a zi copiii cei mari au plecat cu ceva treburi la Sibiu (apoi la Bucureşti) iar noi am vizitat, în prima parte a zilei, cele mai cunoscute obiective din staţiune - Mănăstirea Brâncoveanu şi Izvorul părintelui Arsenie Boca – după care am mers pt vreo oră la prietenii noştri de la Aventura Parc, aşa pt a ne face poftă de mâncare! Dacă în ziua precedentă m-am băgat şi eu la traseul cu vreo 12 sau 14 tiroliene (nu mai ştiu exact că eram cam ameţit, încercând pt prima dată asemenea senzaţie!), de data aceasta am preferat să îi urmăresc de jos pe nepoţi şi să studiez pe hartă potenţialele trasee rutiere din zonă!

Prânzul l-am servit la pensiunea Miruna deoarece la cea mai apropiată locaţie de parc, pensiunea Casa Zmeilor, aflată la baza pârtiei de ski, restaurantul era deschis doar în weekend, o astfel de politică adoptând şi hotelul unde am stat – în cursul săptămânii, nefiind clienţi prea mulţi în această perioadă, se ocupa Costel, iar de joi până duminică venea bucătarul.

Împrejurimile staţiunii Sâmbăta.

Plaiul Lisei

După masa de prânz, am pornit cu maşina pe un drum forestier pe care îl remarcasem cu ocazia orelor de călărie (am şi mers pe el vreo câteva sute de metri, la început, când Voicu nu era aşa ,,nervos”!), drum care pleacă din dreptul mănăstirii spre stânga (indicator ,,spre Plaiul Lisei”) şi ajunge, după vreo 4 km de traseu superb la un complex în curs de finisare - Complex Plaiul Lisei care are în componenţă 4 cabane : Cerbul Carpatin, Ursuleţul, Privighetoarea şi Veveriţa.

Am mers mai departe, iar la vreo sută de metri am dat de o bifurcaţie, noi am virat la dreapta, spre cabana Poieniţa, dar cum aceasta era închisă, ne-am întors înapoi, dar, îndrumaţi de nişte localnici, n-am mai luat-o spre Sâmbăta, ci spre Lisa, pe un drum pietruit până în centrul localităţii, iar de-acolo, prin localităţile Gura Văii şi Recea, pe un drum asfaltat foarte bun, am ajuns în Dejani, o localitate care are câteva pensiuni foarte drăguţe, situate la ieşirea din sat spre munte.

Mănăstirea Dejani

Încă vreo 2 km de la ieşirea din localitate drumul e cu asfalt bun până la poalele muntelui, unde se bifurcă : unul înainte, pe valea Râul Dejanilor spre creasta munţilor Făgăraş şi unul în dreapta spre Mănăstirea Dejani, pe care am mers şi noi, iar după vreo 3 km de drum forestier cu multe curbe strânse, pe alocuri cam prost din cauza torentelor de apă care-l brăzdează, am ajuns la destinaţie.

Mănăstirea ,,Acoperământul Maicii Domnului Dejani” se înalţă la o altitudine de cca 860 m într-un decor idilic, cu o privelişte superbă spre valea Dejanilor, mai ales la început de noiembrie, când pădurea beneficiază de acea minunată combinaţie de culori (verde, galben, maro, ruginiu...) posibilă doar toamna în anumite zone de munte, unde coniferele încep să-şi facă loc printre foioase!

Nu se ştie cu exactitate anul şi ctitorul mănăstirii, documentele care amintesc de această aşezare monahală în mare parte s-au distrus şi s-au pierdut în negura vremii, însă în anul 1990 s-a descoperit temelia vechii biserici, fântâna, un clopot datat din anul 1320 şi icoana Sfântului Ierarh Nicolae, care au aparţinut vechii mănăstiri!

Pentru aproximativ o oră în acea după-amiază de joi, profitând şi de faptul că nepotul cel mic dormea dus în maşină, ne-am recules la acest superb lăcaş de cult, o adevărată oază de linişte, rugăciune şi binecuvântare pentru puţinii credincioşi care îşi îndreaptă paşii aici, probabil din cauza drumului mai anevoios şi a vecinătăţii Mănăstirii Brâncoveanu, mult mai celebră şi mai accesibilă!

Cina am servit-o ca de obicei la hotel Diana, de data aceasta beneficiind de bucătar şi de un meniu mai variat – asta nu înseamnă că serile precedente am fost nemulţumiţi de mâncare!

Valea Sâmbetei şi Valea Brezei

A 4-a zi am vrut s-o alocăm drumeţiei până la cabana Sâmbăta şi chilia Părintelui Arsenie Boca, astfel că am plecat după micul dejun cu maşina pe Valea Sâmbetei, trecând pe lângă pensiunea Floarea Reginei şi păstrăvărie, iar după vreo 7 km drumul forestier se înfundă, punctul terminus fiind o mică platformă unde scrie că parcarea este interzisă, aşa că laşi maşina mai înapoi, pe marginea drumului!

Traseul spre cabană este un pic mai dificil la început, unde este un povârniş mai abrupt, după aceea poteca se lărgeşte şi este mai lină până la cabana aflată la peste 1400 m altitudine, de aici traseul fiind ceva mai greu până la chilia părintelui. Toate acestea mi-au fost spuse de către o pereche de tineri care se pregătea să urce, pt că noi ne-am întors de la jumătatea pantei abrupte, după ce nepoţelul cel mic a reuşit să scape cu ambele picioare în noroi, spre dezamăgirea celui mare!

După acest eşec, ne-am întors la hotel pt a-l schimba pe junior, iar ca să dregem busuiocul am plecat spre Valea Brezei, pe care ne-o propusesem şi cu o zi înainte dar nu am mai avut timp – aici am vizitat schitul Breaza, un schit micuţ unde n-am găsit pe nimeni, am dat de un minibaraj de captare al intreprinderii Viromet pe pârâul Brezcioara, foarte bogat în păstrăvi, iar 50 de metri mai în aval cabana Colţii Brezei, care era deschisă dar nu avea nici un client la acea oră, aşa că nu ne-am riscat să servim ceva aici, plecând mai departe spre Făgăraş, prin Recea.

Cetatea Făgăraşului. Herghelia de la Sâmbăta de Jos

Chiar dacă am circulat în mai multe rânduri pe şoseaua Braşov-Sibiu, nu ne-am făcut niciodată timp să vizităm aceste două obiective emblematice ale Ţării Făgăraşului, aşa că am considerat că acum e momentul – iniţial planificasem să le vizităm sâmbătă, la plecare spre casă, dar dacă am contramandat drumeţia pe munte, am schimbat programul!

Pe o vreme superbă (cca 20 de grade C) am vizitat ,,Cetatea care nu a fost cucerită niciodată” conform schiţei de pe pliantul primit la intrare, mai întâi curtea exterioară, apoi cea interioară, cramele, după care o doamnă ne-a încălţat cu nişte ,,cipici” din plastic şi am vizitat muzeul ,,Valer Literat”, care m-a lăsat pur şi simplu fără cuvinte! Am întâlnit aici, într-o ordine desăvârşită, aproximativ 20 de colecţii superbe conţinând obiecte de arheologie, arme, numismatică, cărţi, ceramică, port popular, icoane pe sticlă, sculptură în lemn etc. Dacă iniţial mi s-a părut cam piperat preţul de intrare, 15 lei/adult şi 7 lei/copil, la plecare am mai cheltuit, cu dragă inimă, vreo 80-90 de lei pe suveniruri!

Dacă aveţi drum prin Făgăraş nu ezitaţi să o vizitaţi! Se află chiar în centrul oraşului, în dreapta (mergând de la Braşov spre Sibiu!) megalomanicei catedrale nou-construite, edificiu care vrea parcă să-i răpească din strălucire!

După vizitarea cetăţii am alimentat şi am mâncat la OMV-ul de la intrarea în oraş, după care am plecat spre Sâmbăta de Jos, unde am vizitat Herghelia de cai lipiţani, spre bucuria celor mici! Despre acest din urmă obiectiv, ca şi despre castelul Brukenthal, aflat în conservare în aceeaşi incintă, găsiţi pe sait un detaliat review al decanei de vârstă al userilor de pe AFA - @Michi, aşa că nu mai insist!

Ziua am încheiat-o, bineînţeles la Aventura Parc Drăguş iar seara am servit cina la hotel Diana.

Mănăstirea rupestră de la Şinca Veche. Întoarcerea

În ultima zi, după un mic dejun ,,pantagruelic”, am plecat pe şoseaua de la poalele munţilor, care este paralelă cu E68 Sibiu-Braşov şi pe care tot circulasem în ultimele 2 zile, dar până la Recea, mergând mai departe prin Sebeş (BV) – Şercăiţa, până la Şinca Veche unde am făcut un popas de cca o oră pt a vizita un obiectiv urmărit de mai multă vreme – Mănăstirea rupestră!

Ajunşi aici puţin înainte de ora 12.00, am constatat cu surprindere că ne aflam în faţa unui adevărat complex de obiective reunite sub denumirea de Aşezământul Şinca Veche, care cuprinde, pe lângă celebra mănăstire din grotă care a servit ca loc de refugiu în vremea prigonirii ortodocşilor din Ardeal de către catolici, alte câteva puncte de atracţie mai puţin cunoscute:

-Troiţa, Bordeiul şi Izvorul Buna Vestire (sau izvorul călugărului), aflate în imediata apropiere a grotei

-Schitul Sf. Nectarie şi Casa Fundaţiei, aflate peste deal şi unde se poate ajunge atât pe jos (întâlnind pe drum Vatra Monoliţilor) cât şi rutier, ocolind dealul şi având o altă parcare lângă schit.

-Tipia din dealul Pleşu, Aşezarea Dacică şi un presupus castru roman, aflate puţin mai departe de mănăstire –pe acestea nu le-am mai vizitat deoarece ne aşteptau la Bucureşti nişte sărbătoriţi din familie, Mihail şi Gavril!

Am plecat spre Bucureşti în jurul orei 13.00, prin Şinca Nouă - Poiana Mărului – Zărneşti, pe un traseu mai sinuos decât la ducere dar mult mai pitoresc, iar de la Râşnov pe acelaşi traseu ca în urmă cu 5 zile, respectiv Predeal (pauză de masă la OMV, dar mai scurtă!) – Ploieşti – A3 – Popeşti Leordeni...

Un alt obiectiv pe care mi-l propusesem dinainte a fost Rezervaţia naturală de narcise din Dumbrava Vadului, aflată între Şinca Veche şi Şercaia, dar aceasta este mai indicat de vizitat, presupun, primăvara şi vara, decât toamna târziu! Zic şi eu!

Am rămas cu regretul de a nu fi realizat drumeţia la cabana Sămbăta şi chilia Părintelui Arsenie Boca, din această frumoasă şi liniştită zonă – Ţara Făgăraşului – pe care, dacă o traversaţi, vă este foarte la îndemână să vizitaţi cel puţin 3 obiective turistice majore : Cetatea Făgăraşului, Herghelia de la Sâmbăta de Jos şi Aşezământul Şinca Veche.

Pentru staţiunea climaterică Sâmbăta, despre care o să revin, vă recomand să alocaţi ceva mai mult timp!

---

VIZUALIZĂRI: 6092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI