Catedrala munților Apuseni

TIPĂREȘTE

La sfârșitul lunii aprilie am vizitat unele dintre cele mai spectaculoase zone din țară, Cheile Râmețului (vezi impresii). Cum plecarea spre Chei se face din fața mănăstirii Râmeț, nu puteam să nu trecem să vizităm și mănăstirea.

Am parcat mașina în parcarea amenajată de lângă mănăstire, apoi am pornit spre lăcașul de cult. Parcarea are următoarele coordonate GPS: N – 46.300867 și E – 23.521532.

Am pătruns în curtea mănăstirii trecând poarta de sub turnul clopotniță. Aici am găsit o curte mare cu aleei pietruite, peluze cu gazon și flori, două biserici un muzeu și chilii.

Ne-am îndreptat spre biserica mai micuță și mai veche. Biserica veche este construită din piatră, are formă de navă dreptunghiulară, având o boltă cilindrică. În partea din spate se înalță un turn destul de înalt. Din păcate a fost închisă în momentul vizitei noastre.

Mănăstirea Râmeț este una dintre cele mai vechi așezări monahale din Transilvania. Bisericuța a fost ridicată în anul 1376 de către câțiva călugări pustnici restrași printre stâncile munților Trascău. În anul 1506 domnitorul Țării Românești, Radu Vodă, primește în dar de la regele Vadislav al Ungariei o moșie în zonă, care cuprindea și mica biserică a călugărilor. A fost o perioadă prielnică pentru lăcașul de cult pentru că a fost ocrotit de majoritatea famililor boierești din zonă. În timpul domniei lui Mihai Viteazu biserica a fost refăcută și a fost printre puține biserici care a rămas ortodoxă din zonă.

Dar nu putea fii totul roz, în istoria bisericii. În anul 1785 biserica este distrusă ca represalii pentru că localnicii au participat la Răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan. Biserica este reclădită în anul 1792 și a funcționat ca mănăstire până în anul 1826 când este transformată în biserică de ”mir”. A avut acesastă destinație până în anul 1932, când redevine mănăstire. Cum toată lumea știe, în România vin la conducere comuniști, aceștia în primă fază în anul 1955 mănăstirea este transformată în mănăstire de maici, apoi în anul 1960 este desfințată mănăstirea iar domeniul este transformat în complex turistic. Maicile sunt trimise la fabrica de covoare de la Aiud. O parte dintre măicuțe, în anul 1968 înduplecă autoritățile și deschid o secție a fabricii de covoare pe domeniul mănăstirii. Pentru a recâștiga mănăstirea, maicile construiesc înafara domeniului o cabană turistică pe care o dau statului, astfel în anul 1982 este redeschisă mănăstirea.

Un alt an care a întrat în istoria mănăstirii este anul 1988. În apropierea mănăstirii curge râul Geoagiu, în momentul când creștea nivelul râului apărea apă și în biserică. Cum în aceea perioadă în țară se practica mutarea caselor și blocurilor dintr-o parte în alta pe șine, episcopul de Alba-Iulia, Emilian Birdaș apelează la un specialist în astfel de modificări. Specialistul se numește Eugeniu Iordăchescu. Acesta a venit la mănăstire a studiat problema și a luat hotărârea să ridice biserica cu 2,08 metri. Acest lucru s-a realizat cu ajutorul a 24 de prese care lucrau pe rând câte 12 odată. Pasul cu care se ridica construcția a fost de 10 cm. După ce se ridica 10 cm întrau în acțiune celelalte 12 prese. Astfel s-a rezolvat și problema inundării bisericii.

În timpul săpăturilor la fundația bisericii s-au descoperit 20 de schelete umane. După cercetări s-a stabilit că o parte din schele datează din secolul XI deci se pare că aici primul lăcaș de cult s-ar fii ridicat aici mai devreme de 1376. În biserica mică, în urma renovărilor, s-au descoperit și picturi vechi, unele datând de la 1300. Biserica veche are trei hramuri, ”Izvorul Tămăduirii”, ”Nașterea Maicii Domnului” și ”Sfântul Nicolae”.

Cum v-am spus în curte există încă o biserică, mai nouă și mai mare. A fost construită între 1982 și 1986. Este construită din beton. Biserica are o arhitectură bizantină fiind împărțită în pridvor, pronaos, naos și altar. Biserica nouă are două hramuri: ”Adormirea Maicii Domnului” și ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Este supranumită și ”Catedrala munților Apuseni”. Pridvorul este susținut de stâlpi mari din piatră iar pardoseala este din marmură. Naosul este despărțit de pronaos printr-un perete arcuit care permite vizualizarea picurilor din biserică. Pictara biserici a fost realizată între 1988 și 1991 de către pictorul Grigore Popescu. În calota turlei este pictat chipul lui Isus înconjurat de îngeri. În Pronos găsim o pictură a Macii Domnului rugându-se. Catapeteasma este realizată din lemn sculptat.

În momentul vizitei nostre în biserică se desfăsura slujba de vecernie. Nu știu dacî fotografiatul în interior este interzis, dar cu atâtea măicuțe în biserică, mi-a fost rușine să fac poze.

În 1969 a clădire veche din curtea mănăstiri a fost transformată în muzeu. Aici sunt expuse o colecție de icoane pe lemn și sticlă, cărți vechi. Veșminte preoțești, covoare și alte exponate de valoare arheologică și etnografică.

Dacă ajungeți prin zonă, vizitați Catedrala munților Apuseni.

---

VIZUALIZĂRI: 1049 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI