Vulcana Băi - La aşezămintele interreligioase

TIPĂREȘTE

Din DN71, între Târgovişte şi Pucioasa, cam pe la jumătatea drumului, se desprinde o ramificaţie stânga care duce la Vulcana Băi. Nu m-am gândit că voi ajunge vreodată în acele locuri, dar o documentaţie destul de bine realizată privind turismul balnear dâmboviţean căpătată la un târg de turism (cu informaţii scrise, cu ilustraţii şi cu hărţi), mi-a arătat nu numai că Dâmboviţa ştie să-şi promoveze valorile, dar şi că voi găsi acolo destul de multe locuri şi obiective care să prezinte interes din punctul meu de vedere.

Documentaţia amintită informează că primele veşti despre Vulcana le aflăm dintr-o Carte domnească dată de voievodul Radu Şerban la 20 ianuarie 1604. Ea certifică stăpânirea lui Vintilă, postelnicul din Săteni, asupra localităţilor Vulcana şi Săteni (actuala localitate Doiceşti). Hrisovul dovedeşte că Vlad Ţepeş a cumpărat "satul Vîlcana, tot şi cu tot hotarul din câmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de pretutindeni", pentru aceasta plătind suma de 80.000 de aspri.

Vulcana a devenit staţiune balneară datorită apelor sărate, sulfuroase şi iodurate care izvorăsc aici. În ceea ce priveşte concentraţia de iod, se spune că apele minerale de la Vulcana se situează pe locul II în Europa.

Străbătând un drum şerpuit, denivelat, dar umbrit de păduri frumoase, am ajuns în sat. Frecvent, la marginea drumului apar panouri cu harta localităţii pe care sunt vizibil punctate izvoarele de apă sulfuroasă, puţurile de apă iodurată, precum şi celelalte obiective de interes din localitate.

Centrul Internaţional Ecumenic a fost singura ţintă fixată pentru satul Vulcana, aşa încât, nu am virat stânga spre izvoare, ci am urmat Str. Armoniei spre locul căutat. A fost minunat că am găsit satul împânzit cu panouri informative. Mai mari sau mai mici, acestea te ajută să te descurci pentru că... nu am zărit ţipenie de om în Vulcana. Când am ajuns la un zid mare, gri, cu însemnele iudaismului, creştinismului şi islamismului - sfeşnicul cu şapte braţe, crucea ortodoxă şi semiluna - deasupra cărora stă scris cu litere aurii "Ecumenismul religia speranţei", am ştiut că ne-am atins ţinta.

Aş vrea să se înţeleagă că, prin cele ce voi scrie în continuare, nu vreau decât să relatez ceea ce am văzut acolo şi nicidecum să fac vreun fel de propagandă religioasă. Când am aflat pentru prima oară despre acest loc şi mai ales când am intrat în posesia tuturor informaţiilor necesare pentru a ajunge acolo, curiozitatea mea a fost cu atât mai mare cu cât Vulcana este atât de aproape de noi.

Un drum de piatră, cu câteva gropi dar fără să prezinte mari dificultăţi, urcă şerpuit pe dealul Brăneasca de lângă sat, spre aşezămintele interreligioase.

Pornind de la ideea unanim acceptată că Dumnezeu este acelaşi pentru fiecare om, indiferent de culoarea pielii, de etnie sau de credinţa căreia îi aparţine, Centrul Internaţional Ecumenic a luat fiinţă în ianuarie 1991 şi în prezent funcţionează sub egida UNESCO. Centrul Internaţional Ecumenic nu şi-a propus să creeze o unificare a confesiunilor, ci doar să realizeze o mai bună cunoaştere, apropiere şi înţelegere între acestea, principiul suprem după care se ghidează în activitatea sa fiind respectarea tradiţiilor fiecărei confesiuni.

În anul 1998, Centrul Internaţional Ecumenic a înfiinţat la Vulcana Băi un complex interreligios, construind cele trei lăcaşuri de cult: o biserică ortodoxă, o sinagogă şi o moschee. Astfel, dealul Brăneasca din apropierea satului a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşii creştini, evrei şi musulmani, în acelaşi timp cel mai important obiectiv turistic al comunei.

Am urcat cu maşina până pe platforma de lângă biserica ortodoxă, drumul sfârşind de fapt chiar acolo, alături de altarul de vară încă nefinalizat. Sinagoga şi moscheea se află de o parte şi de alta a bisericii ortodoxe, la mică distanţă, dar ierburile înalte şi lipsa potecilor te împiedică să te apropii prea mult. Ambele sunt înconjurate de garduri simple, de sârmă, menite doar să ţină la distanţă animalele aflate pe păşune.

Ulterior înălţării ei, bisericii ortodoxe i s-au adăugat clădiri anexă (unele sunt încă în construcţie) aici apărând o nouă mănăstire. Hramul bisericii este "'Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul"', în interior păstrându-se şi o părticică din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul dăruite de Patriarhul Ierusalimului.

Pentru că sfântul lăcaş era închis atunci când am fost noi acolo, nu am intrat, deci nu ştiu şi nu pot spune cum arată în interior. I-am dat un ocol, am privit clopotele şi am fotografiat sinagoga şi moscheea din puncte favorabile, apoi ne-am retras.

În afara câtorva găini care foiau atât cât le permitea cuşca din spatele clădirii administrative a lăcaşului ortodox, la aşezămintele înterreligioase de la Vulcana Băi nu am întâlnit nici o vietate. Liniştea era atât de adâncă încât îţi obosea timpanul, dar aerul era curat şi peisajul atât de relaxant...

Sinagoga, cu steaua lui David şi cu o inscripţie în ebraică pe faţadă, este o clădire mică, cu 12 ferestre semnificând cele 12 seminţii ale lui Israel. Moscheea - orientată câtre Mecca - este şi ea o construcţie de mici dimensiuni având o cupolă verde care susţine semiluna şi un minaret cu acoperiş conic, tot verde şi tot cu semilună.

Din documenţările mele am aflat că la ctitorirea celor trei aşezăminte au contribuit un creştin - dr. Ion Popescu, actualmente director al Centrului Ecumenic Vulcana Băi, doi evrei - fraţii Rubi şi Michael Zimmerman şi familia unui musulman - Leila şi dr. Omar Akill.

Din câte ştiu, doar la moschee vin uneori, în grup, membri ai comunităţii musulmane din Bucureşti, sinagoga fiind dată uitării complet de evreii de la noi. Cât despre biserica ortodoxă - cu rang de biserică de mănăstire în zilele noastre - atâta timp cât uşile sunt zăvorâte pentru vizitatorii de ocazie, nu prezintă nici ea o importanţă deosebită. Pentru mine, ca şi pentru mulţi asemenea mie, aşezămintele interreligioase din dealul Brăneasca sunt şi vor rămâne o curiozitate, iar pentru Vulcana Băi cel mai important punct de atracţie turistică. Ele vor dăinui atâta vreme cât natura cu provocările ei le va permite să existe.

---

VIZUALIZĂRI: 3217 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI