Din An în Paște

TIPĂREȘTE

Iacă-tă, mă țin, oarecum, de cuvânt și vă mai spui pe unde-am fost eu, de când nu am scrisără p-icișa! Chiar dacă foarte rar, din An în Paște. Anul Nou a fost.Tocmai ce-a fost și Paștele.

Nu o să fac un foileton, o să vă spun toate într-o postare și o să pui și poze, într-adeverirea celor scrise de mine. Normal, nu o să-mi vedeți fața, ar însemna să mă deconspir și apoi ar trebui să vă ucid! Nu de alta, sunt și eu un fel de ”Carla Dream”, care cântă numai pictat pe față și acuma, ăștia de sunt curioși să vază cine e au stabilit că, de fapt, ar fi Fuego! :((

Vă spuneam că, odată cu schimbarea nickname-ului îmi voi schimba și stilul de a posta.

Asta nu că aș fi eu cine știe ce ”sculă” dar așa vreau eu, ce burtica mea, nu-i contul meu?!

Și totuși, din vechiul stil voi păstra chestia cu bancurile, nu de alta, dar, pe lângă faptul că, pentru a trăi mai mult, ni se recomandă să evităm sarea, zahărul și grăsimile, dar și să râdem mai mult. Știți că, respectând acest sfat, ni se garantează vreo 5 minute de viață în plus, deci, ce mai așteptați, ia puneți mâna și-ncepeți să râdeți! Așa, râdeți până muriți !

Banc: Mai marii din Poliție constată că nivelul intelectual al angajaților din sistem tinde să treacă prin podea, mai ales în ceea ce privește cunoștințele generale. De aceea hotărăsc ei să-i oblige pe angajați să urmeze cursuri de pregătire generală, cu materii din liceu.

- Păi, e simplu, dom' profesor: pe față avem întâi ochii și, mai în spatele lor, urechile, așa că-ntâi vedem și abia apoi auzim!

Acuma, o să vedeți că bancul are legătură cu ceea ce o să vă povestesc eu. Nițică patiență vă cer!

Să vedem, pe unde-am fost în perioada de nu m-am mai lăudat? Încep cu

SINAIA

că are și legătură cu bancul!

Sinaia este o stațiune care mie-mi place tare mult. Se simte că a fost Reședință Regală. Bine, nu că eu aș avea ceva regal în ADN-ul meu, dar, până și mie-mi place mediul!

Am fost cazați la hotel Palace, deși după nume nu ar părea, e destul de slăbuț: îmbătrânit, cu holuri întunecoase, camere nici prea-prea, nici foarte-foarte. Prețuri nu din alea, stătătoare de inimă, dar, nici n-ar fi avut pe ce să le ceară.

Am ajuns la Sinaia dimineața, ne-am cazat, pe urmă Adriana a participat la conferința ei de psi iar eu am hălăduit, după pofta inimioarei mele, fără să fiu terorizat să intru în toate magazinele ce vând cârpe. Ba am adăstat și la vreo două centre culturale și am citit câteva volume nemțești: Heineken și Tuborg. Centre culturale din astea găsești, sunt berechet!

Probabil că toți de scrieți pe-aicea v-ați dus fizicul în respectiva localitate așa că nu vă mai bat și eu la cap despre Sinaia, că ce și cum. Atâta doar vă mai spui, că-noaptea de am dormitără acoloșa, o fost o mare furtună, cu fulgere și trăsnete, ce mai, fizică adevărată, ca-n bancul de vi-l spusei, de am și dat în dilemă, aia cu viteza! Mai ales că, pe vremea aia, eram polițist. Și Adriana n-o vrutără să-mi spuie și mie că cum e cu viteza, că-și pusese pătura-n cap, cică din dorința de intimitate. Ha, ha, ha... de parcă nu eram doar noi doi!

BUCOVINA

Fraților, în a doua jumate a lu' 2015 și-n prima a lu' 2016, am fost în Bucovina de tre' să-mi fac mutație!

Bine, Bucovina este tare frumoasă, nu ai cum să nu vrei să vii şi s-o vizitezi?!

Am stat la multe pensiuni din Bucovina, în Gura Humorului la: Perla Bucovinei, Casa Domnească, El Quatro, Casa Elena, în Pensiunea Lucia, din com. Vama, Pensiunea La Bella Vista, din Vatra Dornei (de fapt e la vreo câțiva km de Vatra Dornei, e în Dorna Candrenilor, în Șarul Dornei) dar oferta este practic extrem de mare, aveți de unde și cum alege: după putere (a buzunarului) și plăcere (a sufletului).

Bine, după ce și cum vreți, în Bucovina poți vizita multe: biserici, mănăstiri, pârtii de sky, muzee. Dacă ai prilejul ocaziei, poți asista la festivaluri sau alte alea tradiționale. Vă jur că aveți ce vedea: bucovinencele, alea tinere, sunt frumoase de pici, iar alea grase și bătrâne fac mâncare bună, de mori! La bărbați nu m-am prea uitat și nici ei la mine, semn că am băut decent și de-o parte și de alta!

La intrare în Câmpulung Moldovenesc este ”Popasul Baciului”, restaurant nepretențios, mâncare buuuună, prețuri la fel, e așa de bună crâșma că găsești tare greu locuri. Au ospătărițe frumoase, dacă nici așa nu vă conving, alta n-am!

Dacă ai și chef și noi, da, am avut, am trecut prin Pasul Tihuța și ne-am dus la Hotelul Castelul lui Dracula și, mai departe, la Bistrița. halt, o să vorbesc mai târziu despre acest oraș!

De fapt, nu prea am ce, e un oraș în care, fiindcă am stat puțin, vreo 6 ore, nu prea am înțeles ce-i cu el. Scuze, deci, locuitorilor, nu vreau să vorbesc aiurea!

Aaa, uitam, la mănăstirea Voroneț nu mai intru, neam!... am fost de-atâtea ori că, deja, cred că or să mă picteze ăia pe pereți când și anume s-o reface pictura. Păi, da, trebuie și chipuri de draci în icoane!

Am hălăduit, normal, și prin Suceava. Am fost acasă la Ștefan cel Mare dar nu l-am găsit! Cică era plecat, de-acuma vreo 500 de ani, la Putna, unde l-or băgat ăia-n pământ. Cetatea însă se reface și este frumos de văzut.

CETATEA DE LA TG. NEAMȚ - VÂNĂTORI - LACUL BICAZ - PIATRA NEAMȚ

Cetatea de la Tg. Neamț este un must see atunci când ești în zonă. Se ajunge ușor, că, și-acuma, este cea mai importantă clădire din oraș. Cred eu că nu e valorificată la adevăratul potențial, dar, față de ce era pe vremuri, acuma chiar se poate spune că a devenit obiectiv turistic real.

La ieșire din Tg. Ocna, faceți pe dreapta, prin Vânători și mergeți înainte. Veți trece printr-o zonă de munte, drumul bunicel, peisajul te ajută să mai ierți niște bucșe ce trebuiesc schimbate, after trip. Mergi pe sub poala Ceahlăului, nu? De la un punct, dai în Coada Lacului și vii, tot așa, până la Lacul Bicaz. Frumos și-aici, vara te plimbi cu vaporașul pe lac. E și un restaurant, prețuri-nalte, calitate așa și-așa! Dar, mănânci și asta e bine, că aerul proaspăt dă pofta de mâncare!

Piatra Neamț este un municipiu micuț, dar curat. Dacă tot ai ajuns aici și n-ai ce face, țuști, în telegondolă! Panoramă garantată, dacă bate vântul instalația se oprește și, tot garantat, ai parte de ceva emoții. Cabinuța aia e mică, firul subțire, se leagănă abitir, ai la ce te gândi până pleacă hurdubaia!

MĂRĂȘEȘTI- BRAȘOV-CLUJ, dar să nu uitați să vizitați Cetatea de la Rupea!

Cea mai urâtă localitate din astea, de le-nșirai io, este Mărășeștiul, dar, în caz că vă prinde înghețul pe-aicea, vizitați Mausoleul! Și Muzeul Armelor! Sau, după ce-o să mor eu, casa mea, care va deveni memorială, va fi vizitată de oameni care vor dori să afle cum să facă să nu mai apară indivizi de-alde mine! Stați liniștiți, nu se știe nimic deocamdată, genetica mai are secretele ei!

Drumul este coală de hârtie pe relația Mărășești - Focșani - Vidra - Lepșa - Tg. Secuiesc și apoi, mai departe, spre Brașov.

Eu m-am oprit la Cetatea Rupea și mi-am bîțîit fizicul debordant pe zidurile de-acoloșa. E o chestie să te plimbi prin niște locuri unde, cu ceva sute de ani înapoi, ăia de stăteau acolo erau soldați dornici să-și exercite cunoștințele profesionale pe corpul tău. Brrr!!!

Cetatea este interesant de văzut, faceți, deci, acest efort, mai ales că, dacă nu sunteți taximetriști, să depindeți de ore, prinde bine o pauză de condus de vreo două ore.

Clujul este aparte. În decursul efemerei mele vieți am mai fost prin acest oraș dar, nuș'de ce, nu băgasem de seamă cât îi de fain!

Acuma, după ce-am fost, zic eu că e cel mai frumos oraș din Românica... și, da, aș vrea să locuiesc în urbea respectivă. Hm, cine știe, tre' să-mi fac ordine-n dorințe: vreau și o colibă la Marea Neagră, casă în Cluj, cred c-am mâncat de pe jos și mie nu-mi spune nimeni.

Să descriu Clujul, îmi dați cu ”huoăăă”! Ca și Sinaia sau, ca toate orașele mari, are amprenta lui. Mie mi-a plăcut muuult!

MĂRĂȘEȘTI - PASUL BREȚCU - BRAȘOV - SIBIU - TIMIȘOARA

Pasul Brețcu este frumos de trecut iarna, este un peisaj superb! . În cazul nostru, l-am trecut pe viscol, a fost cu atât mai emoționant! Camionagiii de-i auzeam prin stație făceau referiri injurioase la cei ce lucrează la administrația drumurilor, indicând locuri anatomice ale mamelor acestor angajați în care să dea cu sarea neîmprăștiată pe asfalt... cumva aveau și dreptate, pentru că se aluneca ca la patinaj, numai că nimeni nu voia să fie la ”impus” sau la ”programul liber”!

Despre Brașov nu mai spui nimic, este, veșnic, un oraș frumos!

Iar Sibiul este și mai frumos decât Brașovul. Am fost cazați la hotel Da Vinci, nimic pretențios dar aveau un stil aparte de a mobila camerele și barul. Mie mi-a plăcut.

Bântuit, seara, prin Sibiu, plimbat, oprit mâncat la restaurantul ”La Turn”. Nu sunt cârcotaș. nu m-a dat pe spate deși, înțeleg că e restaurant cu mofturi.

Mă rog, nu e vina lor, poate că moldoveanul din mine nu e chiar încântat de friptura de porc cu sos dulce și crustă caramelizată, de zahăr brun. Să-mi fie de bine, nu m-a băgat nimenea, cu forța, înăuntru!

Timișoara

Hei, aicea trebuie să am grijă ce spun, că mă dă Cornel, administratorul, cu capul de toți pereții siteului ăsta dacă nu mă-ngrijesc de frază, semantică și gramatică! De caligrafie am scăpat, trăiască word-ul!!!

Buei, nene, Timișoara mi-a plăcut! Ștaif mare, bre, dar, totuși, Cornele, nu da!... nu e Clujul!

Am ajuns la Timișoara exact a doua zi de Revelionul sârbesc. Am adăstat la Hotel Boca Juniors și, după puțin timp, am plecat prin oraș. Normal că a-nceput să plouă, o ploaie rece și udă, exact cât să-mi înghețe scăfârlia pe care n-am vrut să pun o șapcă, deși Adriana a insistat!

De atâta mers găștii din care făceam partei s-a făcut foame și am oprit la Restaurant ”Lloyd”, din cumva, centrul Timișoarei, în Piața Operei. Mie-mi plac sârbii, luminat fie numele lui Belodedici Miodrag, dar, la muzică, cu excepția ”Erdelezi ” și a lui Bregovic, mă ia capu '!

Mâncarea nici ea cine știe ce... prețul, în schimb, mmm, se putea mai bine!

Făcut poze prin oraș, încercat în cele două zile de-am hălăduit pe-acoloșa, să văz cât mai multe. Oameni amabili, îndelung răbdători cu moldoveanu' de sunt, nătâng și ușor a se rătăci prin oraș!

Am mai fost la ”Casa Bunicii”, un alt restaurant... să spunem că nu mă atrage, în mod deosebit, mâncarea bănățeană! Dar, ținând cont de foamea de-o aveam în fizic, a mers și, uite, or trecut 4 luni și nu, nu-s mort! Ce-i drept, mai puteți spera!

O să pui poze, din belșug, să adeveresc vizual că chiar am fost pe-acolo, pe unde vă spusei.

Deci, pe foarte scurt, iote pe unde umblai io, de aproape un an de zile. Bine, astea-s plimbările mari, alea în Vrancea nu se pun și nici alea din Bacău sau Galați, că-s de lângă casă!

Acuma închei, nu înainte de a vă comunica că-mi este tare dor de mare și că abia aștept să ajung acolo, să-mi țiu coasta la soare și la iod! La marinat, nu, că de-aicea vine numele ”mare”-”marinat”, nu mă duceți voi pe mine!

Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 1110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI