Complexul monahal de la Cotmeana

TIPĂREȘTE

Incepusem o minivacanţa de câteva zile al cărei punct terminus speram să fie transalpina. Cum nu eram sigură că aceasta se va realiza, ne-am hotărât să revedem manastirile şi peşterile din nordul Olteniei.

Pe la jumătatea drumului dintre Piteşti şi Râmnicu Vâlcea am întâlnit un indicator˝ spre manastirea Cotmeana, sec. XIV˝. Nu o mai vizitasem. M-a intrigat vechimea ei aşa că ne-am hotărât s-o vedem. Am parcat în faţa mănăstirii şi aici am fost acostaţi de oameni nevoiaşi. Intrând în vorbă cu un bătrân cu un picior de lemn, acesta mi-a spus că dacă am venit pentru stareţ, nu-l găsim pentru că plecase la Bucureşti să mai aducă bani şi dacă vrem să înnoptăm acolo, ne puteam adresa unui călugăr care se ocupa de camerele de oaspeţi.

Astfel am auzit pentru prima dată de părintele Ioasaf Boiciuc, figură controversată cu lumini şi umbre: un erudit dar şi un practicant al tenebroaselor exorcizări, un bun organiztor şi administrator al complexului monahal dar – se spune- şi un om foarte bogat care ar fi găsit comori sub zidurile mănăstirii, un cititor de gânduri şi vindecător dar şi un tehnician cu noi cunoştinţe tehnologice (a realizat în biserica nouă un sistem de încălzire prin pardoseală). Nu am aşteptat să-l cunoaştem căci se pare că la el se intra pe bază de listă cu programare şi oricum, psihic, nu eram pregătiţi pentru o asemenea întâlnire.

Am intrat în mănăstire printr-o frumoasă poartă sculptată într-un parc făcut parcă să-ţi laşi deoparte grijile cotidiene, după care, intrarea în complexul monahal s-a făcut printr-o boltă în ziduri groase cu contraforturi ca de cetate.

Prima atestare documentară a mănăstirii este într-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân care anunţa în 1388 ridicarea unei mănăstiri noi, Cozia pe lângă cea existentă de la Cotmeana. Studiile de specialitate au încadrat în sec. XII-XIII arhitectura construcţiei. Se pare că, pe locul unei bisericuţe de lemn care a ars, Vlad Vlaicu în 1292 sau mai târziu prin anii 1300, Radu I, (tatăl lui Mircea cel Bătrân) a edificat manăstirea.

Numele de Cotmeana aminteşte de cumanii care au traversat ţinuturile Munteniei în acea perioadă. Astfel, fără o atestare documentară certă Cotmeana e considerată cea mai veche mănăstire din ţara noastră. În sprijinul acestei teorii stau zidurile cu contraforturi cât şi decoraţiunile - ghirlandă de plăci ceramice-de inspiraţie bizantină din acea epocă.

Mănăstirea a fost fortificată cu ziduri în care erau practicate guri de tun pentru a se putea apăra în acele vremuri tulburi de năvălitorii barbari.

Clopotul mănăstirii are o istorie interesantă. Este considerat cel mai vechi din ţară întrucât există actul prin care în 1385 un jupân Dragomir îl dăruieşte mănăstirii. În primul război mondial acesta a fost confiscat de germani în vederea topirii. Numai o minune l-a salvat, fiind găsit întreg la Budapesta şi readus la Cotmeana.

Constantin Brâncoveanu este acela căruia i se datorează prima restaurare şi desvoltare a mănăstirii în 1711. Au mai urmat o serie de restaurări, ultima fiind în 1990. Între 1995-2005 pe ruinele vechiului aşezământ, prin grija stareţului Ioasaf Boiciuc a fost construită o nouă biserică, chilii pentru cei nouă călugari ai mănăstirii, camere de dormit pentru vizitatori, etc. Cu ocazia săpăturilor a fost descoperit un tezaur de monede de aur care este expus la muzeul din Piteşti, discuri ornamentale de teracotă şi câteva morminte sobre ale călugărilor care au vieţuit la Cotmeana. La săpături s-a găsit in biserică un coridor secret prin care Mihnea cel Rău în 1510 fuge şi scapă cu viaţă în urma luptei cu boierii craioveni.

Aşa cum este el reconstituit, ansamblul feudal al mănăstirii Cotmeana este format din biserica veche, clopotniţa şi zidurile fortificate la care se adaugă construcţiile noi.

Manastirea Cotmeana este un lăcaş monahal, încărcat de istorie care ar trebui văzut de cei care călătoresc prin ţară.

---

VIZUALIZĂRI: 3790 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI