GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Dorel sau viata asa cum e - Muzeul Instalatorului Roman, Petrosani
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Asa cum a intuit @tata123 am ajuns sa vad si acest muzeu despre care o stire in treacat imi spunea ca in Petrosani poate fi vazut Muzeul Instalatorului Roman.
Revin cu genul de intrebare pe care am pus-o si in articolul anterior. Daca va intreaba cineva la ce va duce gandul cand auziti de Muzeul Instalatorului, la ce va ganditi?
In ignoranta mea, gandindu-ma si la Petrosani ca fiind oras minier, gandul m-a dus la instalatii, si ma si vedeam plimbandu-ma printre furtunuri, tevi si altele de acest gen binenteles gandindu-ma si la celebrul si universalul Dorel, care exista sub diverse nume in toate tarile.
La Centrul de Informare Turistica am aflat numele domnului care gestioneaza acest muzeu si anume Ion Barbu, de altfel un umorist foarte cunoscut, dar ce legatura are insa cu instalatiile?
Am luat legatura cu acest domn care locuieste in Petrila si am convenit sa ne vedem la ora 17.00 (de obicei muzeul se viziteaza in programul 18.00-21.00, dar cel mai bine este sa sunati inainte).
La ora convenita, ne-am prezentat acolo si am descoperit in pragul portii 3 domnisoare care se pregateau de o filmare. Una dintre ele mai indrazneata m-a intrebat daca stiu de acest muzeu si i-am raspuns ca exact asta venisem sa vizitam. Madalina (caci asa se numeste domnisoara) era la master la jurnalism (ca si colegele ei) si isi pregatea lucrarea, astfel incat si prezenta unui vizitator insemna un plus, mai ales ca la final mi-a luat si un mic interviu.
Ne-a povestit putin despre acest muzeu deoarece il ajutase pe Dl. Barbu la deschidere, avand grija ca nici un vizitator sa nu intre in muzeu nescanat, sau as zice eu, sa nu intre prafuit (gandindu-ne la sensul in care intri acolo lasand afara persoana ta de zi de zi) si daca se poate chiar din prag sa zambesti. Astfel incat doar dupa ce treceai de “scanarea” Madalinei (o sa vedeti in poze despre ce este vorba), puteai intra in muzeu.
Muzeul a pornit de la o “intelegere” intre umorist si primaria orasului, sa-i fie pus la dispozitie un spatiu pentru muzeu urmand ca ei sa-l gestioneze mai departe.
Dar a ajuns sa fie, eu comand, eu execut. Nu stiu insa cum ar fi fost mai bine, ma si gandeam la un ghid care recita o placa sau un audioghid care sa ne ghideze pasii.
Daca unele exponate le intuiesti sensul, altele trebuie explicate (apoi ti se par logice).
Sa revenim insa la muzeu, odata scanati am patruns in muzeu si vreme de vreo 10-15 minute am fost lasti sa bantuim dupa cum dorim, pe acordurile muzicale ale lui Janis Joplin. Incercati sa va imaginati un talmes-balmes (ei, o oarecare gandire exista) de exponate, mai mult sau mai putin inghesuite, normal dupa spatiul avut la dispozitie. Sunt convinsa ca daca acest muzeu ar fi fost intr-o alta tara ar fi avut o cladire adevarata la dispozitie, cu spatii generoase si probabil si cu unele explicatii. Nu poti sa-l vizitezi (sau nu are farmec) fara sa fii insotit de umorist care este si ghid dar totodata si administratorul acestui loc.
Dupa sedinta foto am inceput sa primim si explicatii oferite cu mare drag pornind de la impartirea muzeului: o sala dedicata istoriei artei, o sala unde politica e la putere, alta in care inteligenta romaneasca e in actiune, o sala dedicata femeii, si una dedicata cultului.
Lucrarile se tot aduna (Madalina remarcase chiar o multime de obiecte noi fata de data ultimei ei vizita acolo, acum sunt mai mult de 500 de lucrari, ceea ce face ca prima vizita sa o ceara pe a doua, e un muzeu la care se revine cu drag.
Daca privesti muzeul din exterior si fara sa te uiti atent ai senzatia ca este o gradinita cu program in limba franceza dupa spusele Dlui Barbu, lucru confirmat de altfel si de unchiul meu care a crezut acelasi lucru.
Poate fi considerat ca o gradinita, deoarece aici este mult joc, mult umor si imaginatie, dar este pentru oameni mari care trebuie facuti din nou sa rada, sa iasa din tiparele prafuite.
Vizitatori sunt, dar mai ales straini (eu am gasit muzeul pe Tripadvisor).
Revenim la muzeu si ghidul nostru si ne oprim in fata lucrarii care a venit cu ideea muzeului. E un muzeu conceptual si este singurul muzeu umoristic din Romania si o raritate in Europa.
De ce se numeste conceptual, pentru ca el porneste de la tabloul lui Magritt (o pipa) si mesajul lui prin care spune: “Acesta nu este un tablou”, el vrand de fapt sa spuna ca lucrurile nu sunt ceea ce par la prima vedere.
De aici pornind ideea s-a extins, pe perete scrie “Acesta nu este un perete” si totul ar fi trebuit extins, la intrarea in oras sa fie o inscriptie “ Acesta nu este un oras” (pentru ca ii lipsesc multe), un alt afis la intrarea in tara “Aceasta nu este o tara” (ca de asta pleaca tinerii), mergand pana la Bruxelles care este si locul in care s-a stins Magritt, “Aceasta nu este Uniunea Europeana” (din moment ce multi vor sa o paraseasca).
Totul merge pe jocuri de cuvinte pornind chiar din exterior unde pe fronton se afla definitia unui filozof francez care tradusa ar fi: “Umorul este mecanica aplicata pe viu”.
Este greu sa va povestesc aici ceea c ear trebui sa vedeti acolo insa am sa dau doar cateva exemple, iar pe unele le veti vedea si in pozele atasate:
- istoria cronologica a artei interpretata pornind de la doua expresii cunoscute: Traiesti cat iti este ata sau pana iti suna ceasul, astfel ca avem agatate de tavan mai multe ceasuri, pe fiecare fiind notat numele artistului iar lungimea in cm a atei reprezinta varsta artistului. Exista si o ata lasata libera (cam lunga in conceptia autorului) aceasta fiind oprita de Dl Barbu pentru el.
- clasica instalatie de facut tuica cu reinterpretarea de rigoare ca o oglinda a vietii politice: propaganda de partid care incalzeste poporul pana la fierbere, prin alegeri libere se face parlamentul care in final da legi ametite
- tablourile lui Duhrer (Adam si Eva) – mecanica aplicata pe viu
- autoportretul lui Van Gogh reinterpretat
- Dorel este la loc de cinste cu doua lucrari minunate: primul telefon mobil romanesc si torta olimpica romaneasca
- inima lui Stalin – nici eu nu stiam povestea acestei lopeti. Aceasta era o lopata a minerului si a fost adusa in vale in 1950 in perioada stalinista ca sa inlocuiasca vechile lopeti care erau mai mici si atunci in “onoarea” stahanovistilor (cei care spargeau normele de munca) aceasta lopata a fost botezata inima lui Stalin (datorita formei ei)
Dar exista si obiecte care au fost donate si pentru care au trebuit inventate povesti. O doamna a adus o masina de scris veche si de aici a pornit povestea si multi stiu ca inainte de 1989 masinile de scris erau bine urmarite, li se cunosteau particularitatile, astfel incat puteai afla un anume document la ce masina a fost scris, avea identitatea ei si o sa o vedeti si pe aceasta in poze.
Exponatele sunt greu de povestit insa muzeul va asteapta sa-i treceti pragul, sa-i acordati timp pentru a va povesti pe indelete despre ce este vorba.
Nu am spus nimic despre taxa de intrare, aceasta nu exista, exista insa o cutie pe care scrie “Cutia Mii lei” acolo puteti dona ceva, sau exista un ziar pe care il puteti achizitiona contra sumei de 3 lei. Am pus 10 lei si am vrut sa platesc si un ziar insa l-am primit fara o plata suplimentara si la fel si unchiul si pentru ca am spus ca e bine venit pentru scopurile mele mi-a mai dat inca unul.
Si in curte veti gasi exponate, citate si alte surprize placute, insa cel mai simpatic mi s-a parut autoturismul Matiz suspendat, ale carui roti au fost inlocuite cu roti de caruta iar pe masina este scris “Ceci n’est pas un Matisse”, dar care a dus la concluzia amuzanta a unui trecator ca acolo este o reprezentanta Matiz.
De umorul Dlui Ion Barbu va puteti lamuri si prin caricaturile din Dilema veche al carui colaborator este. In mod sigur va mai exista o vizita la Petrosani si binenteles inca o vizita la acest muzeu si va invit sa-l vedeti insa pana atunci va invit sa vedeti pozele atasate articolului.
A fost ultimul muzeu vizitat in Petrosani, un oras si o zona care sper ca v-au facut curiosi sa le cunoasteti.
Trimis de mishu in 09.06.17 11:01:19
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PETROȘANI [HD].
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mishu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@mishu: Foarte tare. M-a amuzat teribil.
Textul de pe casa din ultima poza: Fericiti cei ce mai pot rade, in fine eu am ras cu pofta la birou iar colegii nu stiau de ce...
Rog așteptați...
@AZE: Multumesc frumos pentru vizita si aprecieri, si inca pozele nu spun mai nimic fata de ceea ce este cu adevarat acolo, ti-am spus ca e musai sa ajungi sa vezi locurile si nu cred ca iti va parea rau.
Iti recomand si tie dar si celorlalti care vor vrea sa ajunga acolo sa treaca pe la Centrul de Informare si Promovare Turistica, sa ceara numere de telefon si locuri de vizitat, cine stie poate ca intre timp mai apare ceva.
@mishu:
Cateva poze sunt pur si simplu geniale. Am ras cu pofta.
@elviramvio: Te asigur ca nu sunt nici 10 % din ceea ce poti vedea acolo. Multumesc de vizita si vot.
@mishu: Văzând fotografiile l-aș parafraza pe Magritt și aș zice "Acesta nu-i un muzeu ci o adevărată revistă de umor". Aprecierea reală a muzeului, dar și a omului care a avut această nemaipomenită idee, nu o poți face decât dacă-l vizitezi. Am citit cu plăcere articolul, m-am distrat teribil mon cher cu pozele. Soția mea, căreia i-am zis ce fain este articolul, abia așteaptă să termin ecoul ca să-l citească și ea.
Felicitări!
@Mitica49: Multumesc frumos pentru aprecieri, muzeul e in continuare in plina dezvoltare si probabil ca o sa gasim exponate pe tot tavanul, oricum gasim si in toaleta (astea nu le-am pus) si multe altele cu substat sau nu. Este muzeul pe care clar am sa-l vizitez inca o data poate chiar mai pe indelete.
Foarte haioasă abordarea tematică a muzeului! Se vede că Domnul Ion Barbu este un om inteligent, cu un simţ al umorului ridicat. Nici abordarea scrisului tău nu este mai prejos! M-am amuzat teribil de mesajul unor poze (în special cea cu "valea silicoanelor" şi cu W. C. -ul aurit.
Mi-a plăcut totul, şi te felicit pentru energia pe care o ai!
Am votat cu drag!
@doinafil: Iar eu iti multumesc cu mare drag pentru aprecieri 
.
@mishu: Măi Mishulică, am o perioadă în care mai mult aș plânge decât aș râde, dar așa m-au amuzat pozele astea... Super tare muzeul dar și Ion Barbu, de care știam. Nu și de muzeu, însă.
@mishu: articolul si pozele sunt geniale. Noroc cu tine ca mai aflu si eu ce mai e nou prin Vale. Habar nu aveam. Saptamana viitoare merg la Lupeni si clar duminica il vizitez daca e deschis. Omul asta e teribil ce umor are. Ma uit la poze si nu ma satur, mai descopar ceva si altceva... cred ca sa stai o zi intreaga aici nu te plictisesti
@mishu: M-am hlizit ce m-am hlizit și, na, a ieșit de-un SB!
Aia cu Matisse (Matis) e tare-tare! Dar nu numai! (Bine că e alb și nu roșu!) 
Inițial, și eu tot la țevi, chei, holendere și alte ălea m-am gândit! Dar... greșitură! E de instalat, dar de instalat zâmbetul!
@mishu: La așa ceva nici că m-aș fi putut gândi citind titlul, exact cum ai spus și tu!
Inspirându-mă după titlul lui @elviramvio, pot spune: "mică este lumea mare! "
Nemaipomenit și inedit review, pozele sunt bestiale, mă adaptez timpurilor la expresii "noi"...
Un review care nu se poate uita. Doamne ce ingenioși și talentați suntem! 
și 
@Aurici: Multumesc frumos de vizita si vot si daca am reusit sa descretesc frunti fie si pentru scurte momente nu pot decat sa ma bucur.
@ioana74: Multumesc pentru reactia starnita de ecou, cred insa ca nu am dat adresa, str Gen Dragalina, nr 2, iar in privat am sa-ti dau nr de telefon al Dlui Barbu a stabili programul de vizitare care teoretic este 18.00-21.00 insa nu este ceva batut in cuie, asa ca mai bine il suni eventual inainte cu o zi macar ca sa stii. Nr. de telefon l-am primit la Centrul de informare Turistica insa am sa-l dau doar prin mesaj privat cui doreste.
@Zoazore: Ma bucur ca te-ai hlizit, asta era rostul si multumesc pentru SB. Sunt curioasa cati dintre cei care au citit s-au gandit ca si tine si ca si mine la tevi, holendere si altele de felul asta.
@mprofeanu: Cred ca romanii sunt ingeniosi si oricand pusi pe sotii, si poate ca asta ne face sa trecem mai usor peste tot. Multumesc de vizita si aprecieri.
@mishu: Acum am ajuns acasă, după o zi lungă și grea și nu cred că aș fi putut citi ceva mai potrivit pentru a mă destinde. Acum sunt cu zâmbetul pe buze datorită ție.
Mi-a plăcut mult ideea, mi-a plăcut muzeul și m-au amuzat fotografiile.
Îți mulțumesc pentru că mi-ai făcut seara mai frumoasă! 
@mishu: Corupatoareo! Mai puneti pe lista cu dezorientati si persoana mea, care cu toata imaginatia mea de Zan nu am banuit ca exista un asemenea muzeu. Daca articolul ar fi fost scris de Zana Sefa (cea cu plimbarea pe spinarea delfinului cu slipul la glezne), sau de Zana Fluturas (cea cu paranormalele) m-as fi asteptat la asa ceva. Dar " Si tu Bruttus? " Cand am zarit alarma cu articol de la @mishu, am sarit repede sa citesc. Cand am vazut ca nu votase nimeni, am crezut ca dau lovitura, dar, ca de obicei, altcineva fusese mai iute de mouse. Dar si al doilea e bine. Oricum sunteti de laudat si va multumesc pentru acest articol. Daca reusesc sa mai ajung in Petrosani, nu plec pana nu vad acest muzeu, chiar daca va trebui sa fiu scanat din 5 in 5 minute. Credeam ca stiu multe despre Petrosani, dar muzeul acesta nu-l banuiam. Uite asa mai aflu si eu cate ceva!
Numai bine si calatorii placute!
Ion Barbu este o figură! Un original, extravagant, neobosit frumos nebun, care a „umplut” Petrila (și Petroșaniul) de muzee, festivaluri, reviste, organizații și evenimente culturale. Periodic aflu din presă isprăvile sale și mă uimește hotărîrea cu care rămîne nedezlipit de Petrila, cu care ține să facă cultură nu neapărat în cel mai potrivit loc.
Dar l-am admirat numai de la distanță (prin reportajele publicate despre el și caricaturile săptămînale din Dilema). Cu ocazia acestei povestiri văd și eu mai îndeaproape o părticică din munca sa.
Printre altele, artistul pare să aibă ca motto: „dați-mi o casă, și eu o transform în muzeu!”
@Cris: Multumesc de vizita si vot si sper sa ramai cu zambetul pe buze in continuare.
@liviu49: Iubesc atat de mult ecourile incat azi am avut o zi minunata. Toate ecourile au fost atat de placute incat ma gandesc cu groaza la urmatorul articol. Poate va dezamagi sau poate va fi interesant, nu stiu, insa o sa va rog sa-l acceptati asa cum va veni el. Acest muzeu insa ramane drag sufletului meu prin emotia ecourilor primite si acestea conteaza cel mai mult pentru mine. O seara frumoasa in continuare asa cum mi-ati facut-o si dumneavoastra.
@abancor: Multumesc pentru vizita si vot dar mai ales pentru acest ecou. Intradevar printre desenele ce se regasesc in acest muzeu se recunoaste umorul fin al dlui Barbu si asa cum ai punctat bine in ecou acest om este hotarat sa faca ceva pentru acele par a fi pierdute in timp. O seara frumoasa.
Tevi, racorduri, teuri, bransamente etc pentru minerit si nu numai, asta a fost primul gând citind titlul rw-ului. Ce chestie plictisitoare, pe cine ar interesa asa ceva? si de aceea nici nu m-am grabit sa citesc rw-ul desi sunt inginer de meserie...
Si totusi am riscat: am râs cu lacrimi, umor de buna calitate în acest muzeu. Multumesc pentru acest rw.
@Yolanda: La asta m-am gandit si eu cand am descoperit numele muzeului si ce placuta mi-a fost constatarea ca este altceva decat gandeam.
Ma bucur sa aflu ca si pe tine te-a amuzat acest muzeu ca de altfel pe majoritatea celor care au citit articolul si au vazut pozele.
Daca vor mai fi useri care sa ajunga la acest muzeu as fi bucuroasa sa citesc noi articole.
Multumesc pentru vizita si aprecieri.
În continuarea ecourilor, am auzit azi la radio că documentarul Planeta Petrila, în care se vorbește și despre isprăvile lui Ion Barbu, proiectat deja la ceva festivaluri, are premiera în cinematografe pe 23 iunie (vineri), și la HBO joi, poimîine, pe 22, la ora 20 (hbo.ro/movie/planeta-petr ... 85481/nextonair).
Trailer youtube
Drumul spre lumină trece prin uzină!
@abancor: Da, asa este, Dl Barbu ne-a spus despre Centrul Pompadou din Petrila unde urmau sa aiba loc aceste evenimente si unde evea sa aiba loc premiera filmului Planeta Petrila, iar o parte dintre articolele si obiectele folosite in film se regasesc in acest muzeu.
Este un om care se incapataneaza sa faca ceva, cu sau fara sprijin.
Multumesc frumos pentru completari, am sa ma uit si eu la ce ai adaugat aici.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Transvâlcan – pe înălțimi — scris în 22.09.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2019 Proiectul Petrila – istorie contemporana — scris în 24.07.19 de Chloe din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Mine, flori de mina si mineri - Muzeul mineritului, Petrosani — scris în 06.06.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 O viata de om, viata unor generatii - Muzeul Momarlanului, Petrosani — scris în 19.05.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Un turn si trei chei — scris în 12.05.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Servus Petrosani — scris în 10.05.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată