Un turn si trei chei

TIPĂREȘTE

Alt nume mai interesant nu am gasit pentru ca ar fi fost prea lung, dar am sa va povestesc despre fiecare pe rand.

Asa cum va spuneam aici, una dintre persoanele pe care am avut placerea sa o cunosc a fost Dl Dumitru (Mitu pentru prieteni) Barlida, unul dintre prietenii unchiului meu si care modest nu voia sa spuna nimic despre el insa am aflat ca la varsta pe care o are (72 de ani) are in spate multe realizari, schior de mare performanta, campion national de 2 ori cu echipa de schi, 45 de ani a fost seful echipei Salvamont Petrosani (este si un altinist de inalta performanta) si o persoana altruista, unchiului i se stricase masina cu o zi inainte sa venim si s-a oferit sa ne plimbe dansul cu masina, insa intre timp masina a fost reparata. Despre Dl Barlida gasiti multe informatii pe net, asa am aflat si eu ca echipa pe care o conducea a participat la o interventie de salvare spectaculoasa in Slovacia.

Primul obiectiv la care am ajuns a fost Turnul-cetate de la Crivadia, care ca localizare se afla pe drumul spre Hateg, cum treci peste raul Crivadia, iti apare pe partea dreapta in dreptul unui panou o mica cararuie care urca pe deal. Nu este nimic amenajat si cel putin vara aceste ziduri nu se vad, si poate ca nu sunt un obiectiv de tip wow! dar reprezinta o particica din istoria noastra. Acolo nu poti face inconjurul acestor ziduri, si la un moment dat ca sa poti face poze spre vale chiar trebuie sa te urci pe ziduri (eu nu am facut-o, dar Dl Barlida da, si asa am reusit sa am poze si spre vale)

Cel mai sigur traseu si unde se facea si cea mai mare contrabanda era prin pasul Valcan prin Petrosani sau prin Merisor astfel incat in perioada 1528-1529 se construieste Turnul de la Crivadia de catre voievodul Transilvaniei Petru de Pereny pentru a combate contrabanda, unde sunt angajati numai vamesi sarbi care nu vorbeau romaneste si nici ungureste, si care la fiecare 6 luni erau schimbati. Sa ne gandim oare ca in acest fel nu puteau fi corupti? Poate fi o idee.

Un alt rol atribuit acestui turn era de control al circulatiei aurului (obtinut prin spalarea nisipului dintre cele doua Jiuri) dinspre Petrosani spre Transilvania.

Daca vorbim despre constructie aceasta este circulara, cu un diametru de aproximativ 13 m, o constructie din piatra de calcar extrasa din zona, cu ziduri groase de circa 1 m si exterior tencuit. Accesul este destul de usor pe una dintre zone, in cealalta protectia este asigurata de terenul accidentat si din acest motiv nici noi nu am putut da roata acestui turn. Se pare ca aici s-au descoperit o serie de obiecte care acum sunt expuse la Muzeul din Deva, dar turnul in sine a fost abandonat si daca nu ar fi fost construit atat de solid poate ca astazi nu ar mai fi existat.

Totusi desi Turnul de al Crivadia a fost declarat "monument istoric de valoare nationala exceptionala" in anul 2000, in baza Legii nr. 5/6 martie, valoarea lui nu este totusi exploatata. Doar niste afise puse in drum care arata in ce consta rezervatia naturala si faptul ca se afla langa turn nu spune ca acest turn se afla acolo.

Un aspect amuzant insa legat de aceasta rezervatie, am fost atentionata sa fiu cu bagare de seama ca aici s-ar gasi vipera cu corn. Nu am vazut-o si nici nu-mi doresc.

Acest turn puteti sa il vedeti si in filmuletul acesta

Dl Barlida ne-a mai spus ca pe un drum mai putin accesibil se ajunge in vale la niste chei care sunt minunate si tot aici in zona se afla si pestera de la Cioclovina uscata de unde s-au scos tone de guano (si care a fost dus in vest), un ingrasamant provenit din materiile fecale ale liliecilor si care a fost testat ducand la o recolta mult mai bogata.

Pentru mai multe informatii va invit sa cititi cateva randuri aici ro.wikipedia.org/wiki/Guano

De aici am plecat spre primele chei pe care le-am vazut, Cheile Banitei, nu sunt insa pe drumul care duce la Pestera Bolia, ci sunt intre pestera si turn, iar la ele se ajunge tot din drumul national si la fel, nesemnalizate.

Daca nu ai sti ce te asteapta acolo poate ca nici nu ai incerca sa ajungi in zona si asta deoarece la un moment dat drumul pare ca duce catre nicaieri, vezi sina de cale ferata si niste tunele, o fosta cabana cam parasita, un gater si cam atat. Insa in spatele acestora se gasesc aceste chei minunate, si ar trebui sa treci apa peste o barna ca apoi privelistea sa fie si mai si, insa de data aceasta nu am avansat prea mult, dar Dl Barlida chiar s-a si catarat pe pietre si mi-a adus unele dintre cele mai frumoase poze. Nu poti sa nu admiri felul in care pietrele parca s-au lasat modelate de apa, iar acum primavara toata acea explozie a naturii cum a pus in tablou si culoarea verde crud.

Cand este vremea calda se poate merge pe firul apei, cu atentie deoarece acest parau Jupaneasa care pare ca a sculptat in calcar nu este foarte adanc si poate ca ar merita sa mai merg odata acolo si vara.

Sper sa va placa pozele, eu le consider spectaculoase, iar cu paraul Jupaneasa ne vom mai intalni si in articolul urmator. youtube

Am plecat mai departe spre Cheile Rosia (sau Rosiei), desi am mai facut o oprire intre timp dar despre asta separat, si aici pot spune ca drumul este destul de anevoios in ceea ce priveste masinile cu garda joasa acesta fiind un drum forestier, astfel incat la un moment dat am lasat masina si am inceput sa mergem pe drum mai departe pe jos (fara mama pentru ca pentru ea era mai greu, pe ea insa unchiul a sfatui-o sa o ia incet la vale).

Am mai mers cam vreo 700 m, trecand pe langa gospodarii razlete, pe un drum pietruit, din loc in loc admirand la vale paraul Rosia, ca la final sa ajungi intr-o zona in care ai senzatia ca pietrele au fost asezate de un artist, astfel incat drumul a meritat parcurs cu prisosinta, intre timp iesise chiar si soarele astfel incat la deal, bine imbracati, deja ne cam luasera transpiratiile.

Despre acest bloc masiv de piatra se mai poate spune ca este folosit de alpinisti pentru pregatire sau concursuri de catarare. Am facut poze si aici, am mai admirat peisajul (asa spuneam cand ma opream sa ma odihnesc, ca m-am oprit sa fac poze si sa admir peisajul) dupa care am luat-o la vale. Intre timp ne sunase si mama sa ne intrebe cand coboram ca ea nu mai inainteaza ca o pazeste un caine de la stana :). Cand aproape ca ajunsesem la masina se cauta unchiul de chei si constata ca nu le are in buzunare, a urmat un moment de panica, e clar, le daduse mamei crezand ca daca ploua se va refugia in masina. Am ajuns si la masina si ne-am linistit :), cheile erau in contact, acum nu stiu daca sa zic noroc ca zona nu este prea umblata sau ca oamenii ar fi mai cinsiti pe acolo, in orice caz insa nu va recomand o astfel de experienta.

Mai departe am mers spre Petrila, unde am mers pe Cheile Taia, formate de raul cu acelasi nume, adica din Petrila, la stanga la un moment dat am luat-o pe drumul care duce la Varful Surianu.

Alte chei, insa la fel de frumoase si acestea, o altfel de frumusete, ceva mai usor de strabatut, astfel incat am mers cu masina pana la un loc de popas, dupa care incet, incet, pe jos am mers o buna bucata strabatand acest drum in sens invers.

La fel, nu stiai pe ce parte sa te uiti si ce sa fotografiezi zicand ca este mai frumos. Si aici vedem acelasi fel de pereti abrupti alcatuiti din calcare si care au aceeasi stratificare cenusiu-alb. Daca la Salina Turda am inteles de ce erau straturile cenusii- albe, aici nu stiu si mai bine tac. Vegetatia de abia pornita la drum dupa o iarna capricioasa ne bucura de asemenea privirile.

Si aceasta zona este una protejata si exista panouri din care aflam speciile protejate (plante si animale) care se gasesc in zona. Peretii stancosi abrupti, sunt totodata preferatii alpinistilor, aici fiind amenajate trasee cu diverse grade de dificultate.

Foarte interesant la un moment dat un refugiu construit in stanca destinat celor ce obosesc pe aceste trasee si unde se poate ajuge fie prin catarare, fie cu un sistem de scripeti.

In aceasta zona insa s-a ridicat si un monument in cinstea celor care l-au construit si care si-au pierdut viata intr-o avalansa in Retezat.

Si despre aceste chei am gasit un filmulet care sper sa va faca placere: youtube

Am profitat din plin de o zi in care ploaia putem spune doar ca ne-a stropit, insa cum am ajuns acasa a inceput ploaia adevarat, semn ca trebuie sa ne odihnim pentru a doua zi.

In articolul urmator am sa va prezint Pestera Bolii, o pestera minunata, prezentata de o alta persoana deosebita.

Am incercat sa redau doar in cateva cuvinte aceste locuri si asta deoarece frumusetea naturii nu poate fi prezentata, ea trebuie vazuta pe viu sau in acest caz in poze. Nu cred ca as putea spune mai bine decat ca eram precum un girofar, ma uitam in toate directiile si admiram si respiram natura. Avem parte destul de putin de natura adevarata astfel incat atunci cand o avem la indemana trebuie sa ne bucuram cu adevarat de ea.

---

VIZUALIZĂRI: 2510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI