Feeria copacilor înfloriți

TIPĂREȘTE

Când am fost la întâlnirea AFA de anul acesta, am lăudat pe cât am putut zona Banatului Montan și am promis ca anul acesta să prezint pe larg fiecare obiectiv turistic despre care am povestit acolo cu unii colegi ca să nu se creadă că vorbeam doar de dragul de a mă auzi. Astăzi a venit rândul căii ferate Oravița-Anina căreia i se mai zice și Semmeringul bănățean.

Date despre această cale ferată găsiți pe mai multe situri și nu mai vreau să vă plictisesc și eu cu ele. O să încerc să v-o prezint doar din suflet și așa cum am văzut-o noi duminica trecută când am fost să ne plimbăm cu trenul pe această rută.

Am văzut pe AFA un articol despre acest obiectiv al cuiva care a fost aici anul trecut în vară și nu a fost deloc încântat de peisajele văzute din tren și nici de condițiile de călătorie. Îi dau dreptate acestei persoane și chiar am votat ca foarte bun articolul acela. De aceea vreau să scriu acest articol mai detaliat pentru ca cei care vin să vadă acest obiectiv turistic să știe exact la ce să se aștepte.

Nu sunt total de acord cu persoana care a scris articolul mai sus amintit dar îi dau dreptate pentru că cei care se așteaptă să vadă nu știu ce peisaje uimitoare sau să călătorească în condiții foarte bune vor fi foarte dezamăgiți.

Dar să o luăm de la început.

Am plecat duminică dimineața din Reșița spre Oravița și după 55 km de drum bun și mai puțin bun am ajuns în Oravița și am parcat mașina în parcarea magazinului Lidl care se află destul de aproape de gară. Am considerat că acolo este mai în siguranță mașina decât în fața gării și nu este mult de mers până la gară (aprox. 300 m).

Trenul merge pe acest traseu doar o singură dată pe zi în fiecare direcție. Pleacă din Oravița la ora 11.15 și în perioada 1 aprilie -1 octombrie pleacă înapoi din Anina la ora 14.40

Noi știam doar ce am găsit în mersul trenurilor adică faptul că Trenul pleacă de la Oravița la ora 11.15 ajunge la Anina la ora 13,05 și pleacă înapoi de la Anina la ora 13.30 pentru a ajunge la Oravița la ora 15.20. Se pare că cineva totuși s-a gândit și la turiști, pentru că acest tren este ocupat în proporție de aproape 95% de către aceștia, și a mărit timpul de staționare în Anina pe perioada aprilie -octombrie pentru a avea timp să vizitezi repede și acest mic orășel sau pentru a mânca rapid ceva pe aici.

Când am ajuns noi în gară la Oravița peronul gării era plin de oameni și acest lucru ne-a bucurat dar ne-a și îngrijorat, pentru că trenul are după locomotiva diesel, doar două vagoane și nu eram siguri dacă o să avem loc să stăm pe scaun. Nu a fost așa, toată lumea a avut loc și chiar a mai și rămas.

Vagoanele trenului sunt foarte interesante și cred că sunt printre puținele de acest fel din țară de la noi care mai sunt în uz. Fiecare vagon este împărțit în trei mari compartimente având, în total aproximativ 60 locuri, din ce am văzut pe plăcile care numerotează locurile. Băncile sunt din stinghii de lemn vopsite în negru și sunt așezate față în față. Sunt cam incomode dar noi știind lucrul acesta am luat cu noi pernuțele pe care le aveam pe scaunele din mașină și le-am folosit și aici. Sunt bănci de două sau de trei locuri dar nu cred că ar sta confortabil numărul acesta de persoane pe ele. La mijlocul vagonului este o încăpere unde se află o sobă folosită iarna pentru încălzirea vagoanelor. Geamurile se pot deschide doar 30 cm și nu toate. Măsura aceasta a fost luată pentru protecția călătorilor pentru că trenul circulă foarte aproape de pereții tunelurilor și de stânci iar dacă cineva s-ar apleca pe geam sigur ar reuși să se rănească. În timpul mersului am auzit de multe ori cum crengile copacilor loveau în pereții, acoperișul sau chiar geamurile vagonului.

Din gară am aflat că bilete de călătorie o să putem cumpăra în tren de la controlor, dar erau multe persoane care aveau cumpărate bilete online și chiar și locuri rezervate. Un bilet normal costă 10 lei. Cred că e păcat să ai bilet cumpărat și să ratezi momentele pe care le petreci împreună cu „nașul” până acesta îți completează biletele. Acesta este un om dedicat acestei linii și este el însuși un adevărat personaj, așa că nu ezitați să intrați cu el în vorbă pentru că este un adevărat ghid al aceste linii și are întotdeauna cu el un album cu poze făcute pe această linie sau la obiectivele din zonă. Poze sunt expuse și pe pereții interiori ai vagoanelor. Pentru turiștii care doresc are un chipiu de ceferist model vechi un fluier și un ceas folosit de bătrânii ceferiști și le oferă cu plăcere tuturor celor care vor să se pozeze cu ele. O doamnă a refuzat să i-a biletul de călătorie rugând-ul să nu îl mai scrie dar acesta a refuzat categoric spunând că el nu face așa ceva pentru că din acest motiv au dispărut multe rute CFR din România. Văzând-ul cât e de dedicat chiar l-am crezut și sigur colegii lui nu îl văd cu ochi buni.

Dacă vreți să mergeți cu acest tren pot să vă spun că cele mai bune momente sunt primăvara sau toamna. Noi am ales să mergem acum pentru a ne bucura de copacii înfloriți pe care îi întâlniți în număr mare pe marginea liniei și ne place mai ales faptul că cireșii sălbatici aflați în pădurile pe care le puteți admira din tren fac să pară că în pădure din loc în loc s-au aprins niște becuri care fac totul în jurul lor să strălucească. Dacă veniți toamna vă veți bucura de culorile superbe pe care le are pădurea.

E cam anevoios faptul că trebuie să te întorci de la Anina tot cu trenul pentru că nu există alt mod, dar dacă asta nu vă face plăcere puteți să trimiteți pe cineva să vă aștepte cu mașina în Anina și de acolo să plecați mai departe spre Cascada Bigăr, Cheile Nerei sau Morile de la Rudăria care sunt foarte aproape.

Noi am vrut să ne întoarcem neapărat cu trenul pentru a ne bucura de peisajele de pe ambele părți ale liniei, așa că la dus am mers pe partea dreaptă iar la întors ne-am așezat pe partea cealaltă. Panorama mai frumoasă este pe partea stângă cum mergi spre Anina iar pe partea dreaptă pădurea și dealurile sunt mai aproape de tren. Cum am spus la început peisajele nu sunt deosebite dar dacă îți place natura, dacă ție dor de frumusețea pădurii proaspăt înverzite, de copacii înfloriți și de aerul curat atunci pot să spun că aici chiar te saturi de toate. Trenul parcurge cei 34 km până la Anina cu o viteză maximă de 15 km/ oră și ai timp să admiri peisajul așa cum vrei. Ruta are 14 tunele, trece peste 10 viaducte și oprește în doar 6 stații. Cel mai bun loc pentru a face poze este ușa din coada trenului care este deschisă în continuu și unde se strâng toți cei care vor o poză reușită. Am apucat și eu la întoarcere să fac câteva poze de acolo și mi-au plăcut foarte mult. Un alt mod bun de a face poze este să scoți mâna pe geam și așa poți surprinde și viaductele.

Trenul trece și pe lângă fosta exploatare de uraniu de la Ciudanovița din care nu se mai vede mare lucru iar la intrare în Anina veți vedea vechile silozuri pentru cărbune ajunse acum o ruină. De fapt toată linia trece doar prin sălbăticie și rar o să vedeți vreo urmă de civilizație.

Am petrecut o zi foarte reconfortantă și am fost foarte încântați de călătoria frumoasă cu acest tren, ne-am încărcat sufletul cu liniște și ne-am bucurat de feeria începutului de primăvară.

Sper că cei care veți citi acest articol o să știți acum la ce să vă așteptați și atunci nu o să mai fiți dezamăgiți că „în viață nu e ca în filme”.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI