Excelentă pentru amatorii de cură salină dar și pentru grupuri

TIPĂREȘTE

Am fost la Vila Tisa din Ocnele Mari în al doilea week-end din februarie pentru că am avut de sărbătorit 4 vărsători din grupul nostru. Am încercat să marcăm evenimentele grupului în tot felul, dar într-un spațiu în care să fim numai noi ne place cel mai mult, pentru că avem tabieturile noastre și în timp ne-am dat seama că așa ne e cel mai bine. Așa că mereu suntem în căutare de locuri și nu e așa simplu pentru că avem nevoie să fim doar noi, să nu ne stea vreun proprietar pe cap, să ne permită să mai decorăm sala, să ne suporte pentru că dansăm și cântăm până târziu, să fie cel puțin decent, nici prea scump, nici..., nici...

De data asta a ales unul dintre sărbătoriți care în decembrie a fost într-o delegație la Ocnele Mari, a stat la Vila Tisa, i-a plăcut foarte mult și ne-a propus să mergem acolo. Ne-am uitat și noi puțin pe net, corespundea întru totul cu dorințele noastre, iar prețul a fost de nerefuzat pentru că am fost mulți și am ocupat-o aproape pe toată, beneficiind astfel de un discount.

Drumul din București până la Ocnele Mari a fost o surpriză plăcută. Autostrada până la Pitești ne-a ajutat să facem sub două ore și jumătate, cu o oprire scurtă pe autostradă și alta pentru alimentare înainte de Rm Vâlcea. Eu am fost singura care am ajuns sâmbătă, după prânz. Ceilalți, vineri, la ora 10 dimineața erau cazați și își făceau cura în salina Ocnele Mari. Eu am plecat din fața Hotelului Sheraton din Piața Romană și până în fața vilei am făcut aproape 2,5 ore cu cele două opriri de care am spus.

Deci, am mers pe Autostrada București-Pitești și apoi, înainte de Râmnicu Vâlcea am făcut la stânga pe drumul spre Târgu-Jiu, am urcat pe pod, apoi pe sub el până am ajuns la altul, unde ne-am întors din nou pe direcția București, până am ajuns la un giratoriu și din nou am urmat drumul de Târgu-Jiu. Este puțin sofisticat acolo, cu podurile, dar te duce drumul. Până la intrarea în Rm Vâlcea unde am făcut la stânga au fost vreo 175 de km, iar până la Ocnele Mari încă puțini, sub 10 km, cred. Înainte de a intra în localitate este o stradă la dreapta, strada Ghiocelului. Pe ea trebuie mers, pe lângă linia de cale ferată până vezi indicatorul de Vila Tisa. Se poate merge și prin localitate și undeva aproape de salină se face dreapta, se traversează podul peste Pârâul Sărat și pe lăngă parcarea de la salină se merge puțin înapoi, până la Vila Tisa. Este mai simplu însă pe strada Ghiocelului. La întoarcere, pentru că eram aproape, ne-am dus până la Govora vreo 7-8 km, iar spre casă am luat-o pe lângă Mănăstirea Govora, am mers până în drumul de Drăgășani și nu numai că n-am mai mers pe același drum ca la dus, dar am ajuns înapoi pe drumul de București fără să ne mai complicăm cu podurile.

Vila Tisa, soră cu Hotel Tisa din Băile Olănești, pe care l-am vizitat cu ocazia revelionului din 2014-2015 când am petrecut la vecinul Stogu, este o pensiune de 4*, o construcție simplă cu 2 etaje, la care ajungi, pe o alee de acces din strada principală. Chiar la intrare este parcarea destul de generoasă pentru camerele pe care le are și înăuntru se intră prin lateralul din stânga. Este cumva intrarea principală, dar prin spatele clădirii, fața se vede doar din stradă. Sunt două alei înguste stânga-dreapta care pornesc din parcare pe lângă casă. Ambele sunt destul de înguste. Pe cea din stânga unde este și intrarea se află grătarul, dar nu vă imaginați vreo curte mare. Nu prea ai o vedere clară a întregii clădiri, nu poți să faci o poză în care s-o surprinzi pe toată pentru că spațiul este mic și este înconjurată de vecini. Doar din parcare poți să faci o poză doar cu vila, dar este un lateral, în rest doar poze împreună cu vecinii.

Vila are 12 camere duble și 2 apartamente și o notă bună pe booking, 9. Clădirea este destul de nouă (din 2014 am înțeles) și se află într-o zonă liniștită a localității. În planul 2 de la strada pe care am ajuns, dar care nu este strada principală a localității.

Camerele sunt dispuse la parter, etajul 1 și etajul 2 iar capetele sunt mansardate, ceea ce face ca unele camere și băi de aici să fie ușor incomode. Vila este gândită destul de simplu și practic. La fiecare etaj sunt holuri lungi care au în capătul din dreapta câte un oficiu, iar în celălalt capăt se află, la parter, restaurantul, iar la etajul 1 și 2 cele 2 apartamente, unul sub altul. Camerele sunt dispuse pe o singură latură de sus până jos, pe cea cu vedere la salină și sunt câte 4 pe fiecare palier. Noi am avut 11 camere pe care ni le-au încurcat puțin, dar când totul se termină cu bine nu mai contează.

Pentru că am ajuns ultimii, am luat ce a mai rămas, adică apartamentul de la etajul 2, de care nu aveam nevoie, dar n-am avut încotro. Toate camerele au costat 100 de lei pe noapte, iar apartamentul 140. Fiind cel de la ultimul etaj, mansardat, nu a fost la fel de mare ca celălalt de sub noi, ocupat tot de grupul nostru, dar arhisuficient pentru cele câteva ore pe care le-am dormit acolo, că altfel nu am stat deloc în cameră.

Camerele sunt toate aproximativ la fel, pentru că am trecut aproape prin toate și mi-am făcut o idee. Mari, spre foarte mari, cu chicinetă foarte bine dotată, cu plită electrică, veselă, combină frigorifică, cuptor cu microunde, inclusiv detergent de vase și burete pentru spălat. Toate camerele sunt dispuse pe aceeași latură a clădirii, cum spuneam, și toate au balcon.

Apartamentul nostru era compus dintr-un hol la intrare cu cuier și oglindă, apoi în față era chicineta, iar în dreapta intram în prima cameră, livingul, de fapt, cu o canapea dublă întinsă, din care se intra în dormitor unde erau 2 paturi twin, dulapul de haine în care era seiful și un fotoliu. Din această cameră era și ieșirea pe balcon unde erau 2 scaune și o măsușă, nefolositoare la vremea aceasta, dar cu o vedere bună asupra dealurilor din jur. Cred că vara este foarte frumos să-ți bei cafeaua pe balcoanele acelea, cu toate că bieții vecini din față nu cred că sunt foarte încântați. Vila Tisa nu are curte prea mare cum spuneam, vecinul din față este destul de apropiat și toate balcoanele dau în curtea lui, nu prea are intimitate din păcate.

Apartamentul în care am stat noi poate fi împărțit de o familie cu copii foarte bine, mai greu de 2 cupluri. Noi am dormit pe canapeaua din living pentru că dormitorul avea paturi twin și n-am mai pierdut vremea să le apropiem. Intrarea în baie este din living, iar baia noastră a fost mică și puțin incomodă din cauza tavanului mansardat, față de camere unde băile erau mai mari. Am avut articole de toaletă, prosoape multe, foehn. A fost cald, a fost bine, a fost foarte curat și cu toate că facilitățile nu ne-au folosit la nimic le ținem minte pentru o dată viitoare.

Restaurantul care funcționează a-la-carte ne-a fost cedat în întregime, împreună cu bucătăria profesională, chiar dacă mică, foarte bine dotată cu 2 frigidere, 2 chiuvete, dulapuri, blaturi, aragaz cu hotă industrială și ce mai e de folos într-o bucătărie. Noi nu gătim când ne ducem cu autogospodărire, dar avem nevoie de frigidere ca să depozităm ce aducem de acasă și de un grătar, iar la Tisa am avut frigidere din plin.

Sala de restaurant a fost absolut suficientă pentru noi. Destul de mare, am rearanjat mesele și am avut loc suficient și pentru dans și pentru bufetul suedez încropit într-un colț al sălii. În restaurant este și un bar micuț de care se folosesc ospătarii cînd servesc, care pe noi ne-a ajutat pentru că acolo am instalat muzica. Din restaurant se iese pe o terasă mare, acoperită, foarte bună pentru fumători.

Printre alte facilități ale vilei sunt sauna și Jacuzzi pe care noi le-am avut incluse în preț și de care au beneficiat câțiva băieți. Mai sunt acolo și câteva aparate și de asemenea, la cerere puteți beneficia de masaj, contra cost. Vila Tisa se află aproape de intrarea în salina Ocnele Mari, sub 500 de m și am înțeles că tot timpul au grupuri de copii sau familii cu copii care vin pentru o cură.

Nu o să scriu un articol de călătorie. Am mai fost în Ocnele Mari, am mai scris despre salină și n-are rost pentru că acum am stat destul de puțin, iar scopul a fost petrecerea vărsătorilor. Vreau să spun însă că nu ai ce să faci acolo, mai ales iarna. Stațiunea Ocnele Mari este declarată oraș, dar nu vă gândiți prea departe. Este o localitate de pe Valea Pârâului Sărat, înconjurată de dealuri și este renumită pentru ștrandurile cu apă sărată, cel mai cunoscut fiind Ștrandul fără fund și pentru Salina Ocnele Mari care a fost amenajată în anul 2009. Am fost ultimii vizitatori ai salinei în noiembrie 2015, înainte să fie închisă de ISU, iar acum funcționează din nou, dar are alt acces decât acela pe care am fost noi de 2 ori.

La sub un km de salină este o biserică, apoi supermarket-ul Diana, după el Primaria Ocnele Mari și câteva blocuri. Mai este o biserică la intrarea în localitate, cum vii dinspre Rm Vâlcea. În rest, gospodării, care se întind de-o parte și de alta a Pârâului Sărat. Și câini. N-am văzut în viața mea atâția câini într-o localitate, lăsați slobozi pe stradă. După ce am ajuns sâmbătă, am vrut să iau pulsul satului până începea petrecerea. Îmi place să mă plimb prin sate, să o iau pe ulițe, să mă îndepărtez cât mai mult de strada principală și aveam vreo 3 ore la dispoziție să hălăduim. Am plecat cu o prietenă și am ieșit de pe stradă pe o uliță. O grămadă de câini care umblau nestingheriți pe șosea ne lătrau. Nu mi-e frică neapărat de câini, dar atâția de mulți, care se întărâtau unii pe alții, nu ne-a prea plăcut. Ne-am întors spre sat și am hotărât să mergem pe șoseaua principală spre biserică și magazin. Aproape de biserică erau vreo 7 câini care stăteau pe marginea șanțului și lătrau. Ne-am întors, am intrat pe altă uliță, și de-acolo ne-am întors iar când am dat de altă haită. Și tot așa. Unde ne duceam, unde ne întorceam, câini la tot pasul. Chiar am oprit doi nenea cu care ne-am întâlnit pe drum și i-am întrebat de ce naiba lasă lumea câinii așa pe stradă și amândoi au dat din umeri. „Dar mușcă? ” „Nu prea, mergeți liniștite”. Nu un nu categoric, ci „nu prea”. Cam așa a fost plimbarea noastră vreo două ore și ceva făcând slalom printre câini. A doua zi am plecat și cu băieții după noi și am fost mai curajoase. Am luat-o de la Vila Tisa pe prima uliță la dreapta, pe un drum care merge pe lângă pădurice și case din ce în ce mai răzlețe și ne-am pierdut pe el, am urcat, am coborât, până s-a înfundat și nu ne mai ducea nicăieri, dar a fost o plimbare plăcută, mai mult de o oră, iar vara cred că este frumos. Cam asta poți să faci la Ocnele Mari, iarna. Mai mult decât liniște și câini, nu prea ai ce să găsești. Dar primăvara/vara, când explodează natura, cred că este altceva.

Nici să mă tăiați nu știu despre WiFi, dar cred că există și funcționează bine, pentru că n-am auzit pe nimeni dintre dependenții noștri de net să se plângă. N-am avut o problemă cu check-in-ul și check-out-ul. Prietenii noștri au ajuns foarte devreme vineri și am înțeles că nu au fost toate camerele gata, întrucât avuseseră un grup de copii, dar s-au cazat oricum mai devreme decât trebuia în mod oficial. La plecare, n-a trebuit să predăm la o anumită oră. Ne-am întins până târziu cu micul dejun, apoi ne-am mai dus la o plimbare și să ne cumpărăm sare de la salină și ne-am întors undeva pe la 13 când am și plecat. Cu o escală de vreo 2 ore la Băile Govora unde am petrecut un sejur acum câțiva ani și eram curioși să vedem ce s-a mai schimbat și o oprire la Valea Ursului, chiar înainte de Pitești, unde ne oprim mereu să mâncăm, week-end-ul nostru prea scurt s-a încheiat și la ora 19 intram în București.

Cam așa a fost la Tisa. Am mâncat, am băut, am dansat, am cântat, am plăcut gazdelor care ne-au spus că n-au avut niciodată un grup care să se distreze așa frumos, unii au făcut două zile de cură în salina Ocnele Mari și ne-am plimbat pe ulițele satului, că eu oraș nu prea pot să-i zic. Dacă aveți preocupări din acestea lumești și sunteți mai mulți ca să puteți ocupa toată vila, sau cel mai mult din ea, Tisa o să vă placă cu siguranță. Pentru petreceri de grup este ideală. Noi suntem încântați că am găsit-o și cu siguranță o să mai marcăm evenimente acolo.

PS - Am și eu o datorie față de draga colegă, @Zoazore. Cu toate că i-am cerut ajutor pe pm, vreau să-i mulțumesc public pentru pontul pe care mi l-a dat și de care m-am folosit la această ieșire. Draga mea, surprinsul, un tip mai sobru de felul lui, s-a abținut cu greu să nu plângă. N-a plâns la propriu, dar i-a tremurat bărbia și a clipit foarte des. Mulțumesc încă o dată.

---

VIZUALIZĂRI: 1917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI