Tentativa de a ajunge la Lacul Vulturilor

TIPĂREȘTE

Daca in prima zi a mini-sejurului petrecut pe meleaguri buzoiene (cazati fiind la Pensiunea Izvorul Bucuriei, mentionata in alta postare), am avut parte de o vreme minunata care ne-a permis sa ne plimbam in tihna pe dealurile dintre Alunis si Nucu, pentru a vizita asezarile rupestre din zona (despre care am si povestit in alt review), din pacate, a doua zi, vremea nu a mai tinut cu noi, noaptea a inceput sa ploua si nu s-a oprit nici a doua zi dimineata.

Am tot asteptat sa se opreasca, noi am fi dorit sa plecam pe traseu undeva in jurul orei 8,30 stiind ca facem pana la Lacul Vulturilor cam 4h - 4h30’. Pe la ora 11 vazand ca vremea nu da semne sa se imbuneze, ploaia ba se oprea, ba incepea iarasi, am hotarat sa incercam macar sa vedem cum este traseul, iar daca nu ne putem aventura pe el, sa mergem mai departe cu masina spre Brasov si sa vizitam Rezervatia de Zimbri de la Vama Buzaului.

De la pensiunea Izvorul Bucuriei, unde am fost cazati, am plecat cu masina, iesit in soseaua principala, de unde am continuat cativa kilometri spre Brasov.

Tipic deja in jud. Buzau, avand experienta zilei anterioare, indicator cu marcajul de intrare pe traseul turistic catre Lacul Vulturilor sau catre Poarta Vanturilor, care ar fi trebuit sa-si faca simtita prezenta in sosea, lipseste cu desavarsire. Noroc ca studiasem pe net, cam pe unde se face drumul forestier ce coboara la Cabana Valea Neagra si de unde se continua traseul turistic pana la Poarta Vanturilor si de acolo pana la Lacul Vulturilor.

Am lasat masina sus parcata langa sosea, ne-am echipat de drumetie si am plecat. Am coborat pana langa rau, pe care l-am traversat pe o punte. La capatul celalalt al puntii ne asteptau vreo 3-4 dulai de la stana din apropiere, care se afla imediat in stanga puntii, un pic mai sus, la vreo 50 de metri. Noi ne-am oprit pe la jumatea podului, tocmai venea si unul din ciobani dinspre stana. Am strigat la el, intrebandu-l: “Musca dulaii? ” Rapunsul ciobanului a fost: “Pai eu stiu?!!! ”. Ne-a lasat masca raspunsul. Incet, cu grija, am trecut pe langa ei, igorandu-ne reciproc, noi mai cu teama, ei probabil ca nu.

Ne-am continuat drumul spre cabana Valea Neagra, aflata in dreapta, la vreo 300 m de punte. Acolo am ajuns practic la ora 12,00.

Indicatorul cu marcajul spre Poarta Vanturilor ne spunea ca vom face 2h-2h30’ pana la Poarta Vanturilor. Saua Porta Vanturilor aflata la o altitudine de 1490 m, desparte Vf. Malaia - 1663 m si si Vf. Siriu (sau Bocarnea) -1657 m. Stiam din diferitele informatii de pe net ca este total neadevarat, de fapt faci cam 3h30’ pana la Poarta Vanturilor, iar de acolo teoretic 30’ pana la Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund cum mai este numit, aflat pe partea estica a versantului Malaia, la o altitudine de 1420 m.

Am luat-o incet pe traseu, urmarind marcajul banda rosie (BR), care merge de fapt pe un drum de tractor desfundat rau de tot de TAF-urile care cara busteni din exploatarea forestiera de mai sus, de pe Valea Neagra. Desfundat e putin spus, faptul ca a plouat mai tot timpul in ultima luna si ploua chiar si in ziua in care mergeam noi, noroiul era gros pretutindeni. Am inotat efectiv prin acest noroi, ocolindu-l, pe unde se putea de-a dreptul prin padure, chiar daca nu era poteca. Bocancii aproape ca nu se mai zareau de sub stratul de noroi, noroc ca aveam si parazapezi (sau paranoroi in acest caz :)). Traseul prin noroi a durat cam 1h30’, apoi am parasit acel drum de tractor si am intrat pe o poteca prin padure in urcus moderat si ……fara noroi.

Dupa vreo 3 ore de mers, iesind la un moment dat, intr-un luminis "impletit" cu o bucata de gol alpin, dar care gol alpin ne-a intampinat cu o iarba pana la brau, plina de apa de la ploaia care tot venea in reprize, contribuind si ea la marirea umezelii din bocanci si nu numai. De aici se zarea jos in vale Crasna, printre aburi si picaturi de ploaie. Chinuindu-ne sa indentificam pe o harta printata de pe net si salvata si in telefonul mobil, cam pe unde am ajuns (oricum nu ajunsesem nici la Poarta Vanturilor dupa 3 ore de mers) ceasul fiind deja 15,15, am hotarat sa ne intoarcem pentru a nu “beneficia” de portia de noroi la lumina frontalelor.

Am luat o pauza de 5 minute, am mancat un sandwich si cand ne hotaram sa ne punem pe drumul de intoarcere, ne-am intalnit cu un alt grup care urca, tot ca noi, spre Lacul Vulturilor si care erau tare nedumeriti, gandindu-se ca au mers ei foarte incet, de nu s-au incadrat in timp. Plecasera cu 15 min in urma noastra de jos de la Cabana Valea Neagra. I-am lamurit ca de fapt indicatorul de jos de la cabana este total eronat ca timp de parcurgere.

Totusi nu mi se pare normal ca pentru un traseul turistic, omologat, sa te induca asa tare in eroare. Exista riscul ca tu calculandu-ti timpul dupa acel panou indicator sa te prinda noaptea, sau sa genereze alte probleme. Cam asta a fost experienta cu Lacul Vulturilor. Nici la lac nu am ajuns, nici la rezervatia de zimbri. Am lasat pentru alta data vizitarea acestui deosebit lac, dar ca masura de precautie, trebuie verificat in primul rand, daca au fost ploi in perioada aleasa pentru tura, ca altfel e jale cu noroaiele de pe acest traseu turistic. Sau aleasa o alta varianta de a ajunge la lac.

Duminica la intoarcerea spre Bucuresti, ne-am oprit la Manastirea Ciolanu si la Tabara de sculptura de la Magura (care este de fapt chiar langa manastire) apoi ne-am indreptat spre Vulcanii Noroiosi. Nu mai povestesc despre arhi-cunoscutii vulcani si peisajele "selenare" care-i insotesc. Noua ni s-au parut mai frumosi/mai spectaculosi cei de la Paclele Mici. Am oprit si pentru o pauza de mancare la o terasa de la Paclele Mari, chiar langa parcarea si ghereta de unde-ti procurai biletul de vizitare. Singura problema la acesta terasa este timpul lung de asteptare pana esti servit. Dar mancarea este foarte buna. Plecand apoi spre Bucuresti nu ne-am abtinut sa nu dam o raita si prin Sarata Monteoru, pentru a evalua potentialul zonei pentru o iesire viitoare de weekend.

---

VIZUALIZĂRI: 7892 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI