Natura și omul pe DN 73F: Cheia – Moieciu de Sus

TIPĂREȘTE

Sfârșitul de august a fost o surpriză plăcută pentru mine, am descoperit o zonă minunată a țării noastre, un loc unde natura se împletește în mod fericit cu așezările umane. Este vorba de perimetrul localităților Cheia – Moieciul de Sus, acolo unde cadrul natural încadrează atât de bine casele localnicilor, dar și pensiunile și casele de vacanță. Cazați fiind la Mistral Resort (vezi impresii) am putut explora puțin zona și admira lucrările naturii dar și intervențiile omului.

Din drumul național care străbate Culoarul Rucăr-Bran se desprinde la un moment dat un (fost) drum județean, refăcut și ridicat la rangul de drum național (73F). În dreptul Primăriei Moieciu începem incursiunea în această zonă montană superbă. Ne va însoți în permanență râul Turcu, cunoscut și drept râul Moieciu, care izvorăște din două izvoare situate în pădurile de brazi care încep după Mistral Resort. Râul adună mai mulți afluenți, îl observăm când pe dreapta, când pe stânga, traversează localitatea Bran, ca în final să își verse apele în zona Tohanu în râul Bârsa.

Nici nu parcurgem câteva sute de metri și încep să apară pe ambele laturi ale șoselei case, vile și pensiuni care mai de care mai frumoase. Florile nenumărate cu o cromatică nemărginită și arhitectura de bun gust individualizează anumite clădiri; de asemnea, curțile amenajate cu filigorii, leagăne de tot felul, locuri de joacă pentru copii în stil rustic, ornamente de lemn (fântâni, căruțe, rădăcini decorative) și arbuști ornamentali întregesc imaginea idilică a unor proprietăți. Din loc în loc întâlnim mici magazine cu „de toate” – utile pentru cei care doresc completarea proviziilor ori alte diverse chestii. Înconjurate cu garduri de lemn putem vedea și mici grădini de legume fiindcă în zonă trăiesc și localnicii propriu-zis, nu numai proprietarii de pensiuni și turiștii. Grămezi de lemne așezate ordonat nu lipsesc din curți deși e vară – ele demonstrează faptul că iernile vin devreme aici și gerul poate face flori pe ferestre iarna dacă nu suntem pregătiți.

O parte a satului Cheia e situată pe teren mai plat, înălțimile fiind mult mai departe de axul drumului. Treptat dealurile înalte se apropie și îngustează raza vizuală; pe culmi sunt întinse fânețe și căpițe ordonate linear. Satul a fost inițial o așezare în care creșterea animalelor era ocupația principală a sătenilor, păstoritul încă influențează gastronomia locală (brânza de oaie și pastrama fiind pe primul plan). Cel mai important monument religios cu valoare istorică din zona aceasta este biserica „Adormirea Maicii Domnului” edificată pe o bază veche din secolul al XVIII-lea. Picturile exterioare, medalioane cu sfinți în registrul superior, realizate la începutul anilor 1800, creează o pată de culoare pe fundalul pădurii verzi.

Urmează o zonă ceva mai sălbatică, împresurată de stânci și îmbrăcată în brazi, care se desfășoară pe câteva sute de metri: Cheile Grădiștei. Râul Turcu și-a săpat drum printre stâncile calcaroase formând o trecătoare pe unde astăzi meandrează șoseaua construită de om. Deasupra autoturismului se înalță un perete vertical de rocă, situat la peste 1000 m înălțime, numit Vârful Colțul Cheii. La ieșire din scurtele chei se deschide un drum la dreapta spre marele complex turistic Cheile Grădiștei.

După ce străbatem un mic platou pe care pensiunile și-au făcut loc pe orice petic de pământ disponibil ajungem din nou într-o mică trecătoare împădurită. Aici vom opri 30 minute pentru a admira Cascada „La Chișătoare”, un fenomen natural plăcut ochiului. Puteți identifica rapid locul după podețul de lemn care traversează râul Turcu pentru facilitarea accesului turiștilor (podul s-a cam șubrezit și exista un indicator de „Acces interzis”). Cascada formată de firele de apă ce se preling de la o înălțime de 15-20 m pe mușchi și stâncă seamănă puțin cu surata sa, „celebra” cascadă Bigăr. Mi-am propus să ajung și iarna aici pentru a vedea firele de apă înghețate sub forma unor coloane de cleștar.

După acest mic pas montan intrăm în localitatea Moieciu de Sus, loc în care factorii naturali și-au dat întâlnire pentru a oferi omului condiții ideale de odihnă și relaxare (aer ozonat, natură cât cuprinde, radiații ultraviolete bogate). Unitățile de cazare se înșiră ca mărgelele, una după alta; trebuie să te documentezi asiduu pentru a identifica exact locul care să întrunească exact dorințele fiecăruia. În apropierea virajului la stânga pe Valea Băngăleasa, pe o înălțime se află biserica satului având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (și aici avem câteva picturi exterioare).

Mergând spre capătul drumului asfaltat avem permanent în fața ochilor creasta stâncoasă a munților și verdele coniferelor. Garduri de lemn se înșiră pe culmile ce împresoară talvegul văii delimitând bogate fânețe; odăi simple sunt aruncate ici-acolo pe dealuri. Panglica de asfalt se termină în fața barierei care limitează accesul în Parcul Național Bucegi, de aici încolo drumețiile se fac doar pe jos.

Menționez în mod aleatoriu pensiuni, minihoteluri ori vile care mi-au atras privirea: Turnul, Codruț, Podul Turcului, Vraja Muntelui, Cezar, Darius, Millenium, Perla Carpaților, Crăiasa Munților, Arnica, Pui de Urs, Regina Munților și multe altele, mai mici ori mai mari. Încă se mai construiesc diverse clădiri, cu felurite funcțiuni, dar cred că zona a ajuns aproape de maximum de „încărcare umană” pentru a se păstra un echilibru. Am observat și câteva căsuțe vechi, urme ale vechilor așezări pastorale. Anumite imagini se pretează pentru reproducerea în serie, ilustrate minunate ale acestei zone montane.

Omul a încercat să domine natura, dar în zona Cheia-Moieciu de Sus el a reușit doar să se integreze în natură. Respectând natura, ne respectăm pe noi înșine!

---

VIZUALIZĂRI: 3615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI