1 mai, sus la Cabana Curmatura

TIPĂREȘTE

Pentru ca de 1 mai majoritatea romanilor sunt fie plecati la mare, fie prea ocupati sa nu se arda carnea pe gratar, am hotarat impreauna cu cativa prieteni sa iesim putin din acest tipar si sa alegem o destinatie in care poate, poate vom fi feriti de mirosul de gratar si de muzica specifica care-l insoteste. Asadar, am hotarat sa mergem pe munte, mai exact la Cabana Curmatura din Piatra Craiului.

Drumetia noastra a inceput din localitatea Zarnesti, aflata la circa 20 de km de Brasov, cunoscuta in special pentru rezervatia de ursi care se afla acolo. Dupa 30 de minute, cu ajutorul unor localnici, am ajuns la Fantana lui Botorog, locul de unde pornesc 2 trasee total diferite, dar care ajung in acelasi loc, Cabana Curmatura. Un traseu de circa 2 ore este constituit de un drum forestier, foarte putin solicitatnt folosit in special pentru aprovizionarea cabanei. Importatnt de precizat este faptul ca accesul cu masina pentru turisti pe acest traseu este interzis, asadar, pentru a ajunge la cabana trebuie sa mergi pe jos (asa cum mi se pare normal atata timp cat esti pe munte). Numele acestui traseu, "Prapastiile Zarnestiului", este in antiteza cu dificultatea lui. Cel de-al doilea traseu este ceva mai solicitant deoarece consta intr-o urcare prin padure. Bineinteles, acest traseul este si mai lung durand aproximativ 3 ore.

La Fantana lui Botorog am vazut un lucru care m-a impresionat. Platoul unde se bifurcau cele doua trasee era ocupat in intregime de masini. Am fost placut surprins de faptul ca atata lume a ales, la fel ca noi, muntele in dauna marii sau a "gratarului la iarba verde". In acelasi timp, am fost impresionat de faptul ca muntele, prin linistea, frumusetea si armonia de care dispune a inceput sa atraga din ce in ce mai multi oameni care ii inteleg valoarea si care il respecta.

Fiecare dintre noi fiind constienti ca frumusetea muntelui consta in primul rand in efortul pe care il depui pentru a ajunge sus, am luat decizia unanima de a merge pe traseul care isi croia drum prin padure. Dupa 2 ore si 30 de minute, cu cateva pauze, am ajuns la Cabana Curmatura, chiar mai repede decat era planuit initial. Am fost intampinati din prima secunda de cei doi caini Saint Bernard care de-a lungul timpului au devenit o emblema a acestei cabane. Deoarece vremea ne-a permis, am stat afara. Sentimentul pe care l-am avut atunci cand sorbeam din ceasca de ceai fierbinte avand privirea atintita aspura Crestei Nordice a Pietrei Craiului la poalele careia ne aflam a fost extraordinar. Dupa 4 ore in care ne-am relaxat, am contemplat muntele si ne-am bucurat de fiecare adiere a vantului, de fiecare pasare care isi facea loc printre varfurile dese ale brazilor si de fiecare gura de aer extrem de racoritoare am reluat traseul pe care venisem, numai ca in sens invers. Dupa alte 2 ore am ajuns din nou la Fantana lui Botorog unde se aflau aproape la fel de multe masini ca atunci cand am pornit urcarea semn ca multi din cei ce au urcat la cabana au decis sa innopteze acolo.

Din aceasta drumetie, dar nu numai, am invatat ca muntele este ca un profesor care ne disciplineaza, care ne invata sa luptam din toate fortele ca sa ajungem acolo unde vrem, sa nu cedam atunci cand simtim ca nu mai putem, care ne uneste si pe care il respectam deoarece si el ne reprecta. Intr-o lume atat de stresata si de incordata, muntele si in natura in general, care indeamna la meditatie si care formeaza o senzatie de armonie si de liniste interioara, ar trebui sa reprezinte un loc extrem de important pentru fiecare penrsoana asa cum inseamna si pentru mine.

Recomand cu caldura sa mergeti sa vizitati si sa faceti cunostinta cu muntele si cu frumuestile lui de fiecare daca cand aveti ocazia, iar Cabana Curmatura reprezinta un loc de exceptie pe care trebuie sa-l bifati pe lista dumneavoastra de destinatii.

---

VIZUALIZĂRI: 1778 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI