De la Brusturet in creasta Pietrei Craiului - Vf.La Om

TIPĂREȘTE

De la cabana Brusturet am plecat pe traseu cruce galbena urmand drumul forestier ce are o bariera imediat dupa cabana, fiind astfel interzis accesul auto. De aici incepe Valea Seaca a Pietrelor, o vale salbatica, incantatoare, pitoreasca, careia acum doar sursurul apei ce o strabate, ciripitul pasarelelor, noi si cativa caini care ne insoteau, ii deranja linistea. Urmeaza partea care ne place cel mai mult in drumetiile noastre, doar noi si natura, cand poti sa privesti in voie, sa te reculegi, sa visezi, sa te bucuri de tot ce ne-a daruit Dumnezeu.

La inceput drumul serpuieste printre brazi avand in partea stanga raul apoi intram in cheile Vaii Seci a Pietrelor, chei cu adevarat salbatice sapate in calcare. Peisajul este specific carstic cu pereti verticali in care vedem din cand in cand cate o grota iar pietrele cazute de pe peretii stancilor au format un strat de grohotis. Mersul prin grohotisul din chei este destul de obositor. Dupa ce iesim din chei valea se ingusteaza, aerul este mai pur fiind acum departe de sursele de poluare. Ajungem la un pod de beton unde din dreapta vin doua trasee, cruce albastra dinspre Dambovicioara prin satul Ciocanu si triunghi rosu din satul Sirnea. Continuand traseul se ivesc in stanga stancile calcaroase ale versantilor estici ai Pietrei Craiului. Pe partea dreapta a Vaii Seci a Pietrelor suntem insotiti de o padure deasa de brazi tineri, apoi, deodata ne trezim in fata cu un versant defrisat. Te trec fiori, peisajul pare ciuntit, nu intelegem daca s-a vrut intinerirea padurii sau s-a defrisat pentru altceva, poate o viitura a facut ravagii si nu au avut incotro. Ne dam noi cu presupusul ca totusi puietii de brazi de pe versant sunt pusi pe randuri, sau parca nu, si ajungem la concluzia ca trecand pe aici peste cativa ani o sa aflam adevarul.

Cam la douazeci de minute de la podul de beton facem stanga din Valea Seaca a Pietrelor si dupa putin timp ajungem in Poiana Grind unde se termina si semnul cruce galbena pe care am venit de la Brusturet.

Din Poiana Grind avem o priveliste mai ampla a Piatra Craiului a carei creasta este invaluita putin in ceata. Trecem pe langa cantonul silvic si incercam sa continuam traseul in liniste sa nu ne simta cainii de la stana Grind din dreapta noastra. Dar fara nici un rezultat caci cainii care ne insoteau din Brusturet ne-au dat de gol si in loc sa ne apere, dincontra, ei se piteau dupa noi si noroc cu un cioban, care ne vazuse de cand am intrat in poiana, ca si-a chemat cainii. Si noi care tot drumul ziceam ca e bine ca avem caini cu noi in caz ca apare ursul si i-am hranit din mancarea noastra!

Drumul continua in urcus usor. Intalnim un semn ce urca la refugiul Grind dar noi mai facem un ocol mic pentru a ne aproviziona cu apa de la izvorul Sipotul Vladusca (de aici nu mai avem nicio sursa de apa), aproape de punctual “La Table” un loc foarte cunoscut de turisti, aflat la altitudinea de 1400m, o adevarata intersectie a potecilor de la poalele Craiului. Citisem in ghidul Pietrei Craiului ca aici se ajunge printr-o succesiune de poieni frumoase si mare ne-a fost dezamagirea cand am dat peste aceeasi imagine dezolanta cu zone mari defrisate.

Dupa aprovizionarea cu apa o luam in dreapta si prin padurea Grindului pe marcajul banda rosie urcam la refugiul Grind unde ajungem in mai putin de 3o de minute. Refugiul Grind se afla pe Plaiul Grindului la altitudinea de 1620m, este confectionat din metal, are o soba in interior pentru vreme rece, si este folosit ca adapost pentru cei care urca sau coboara din creasta. Aici facem o pauza de masa admirand in stanga creasata sudica cu Coltii Grindului, in centru hornurile Grindului iar in dreapta Coltii Gainii pe la baza carora vor urca in curand spre Vf. La Om. De aici pare atat de aproape si de fapt mai avem cel putin doua ore de urcus.

Traseul spre varf urca sustinut pe Plaiul Grindului care se intinde pana la baza calcarelor. Cautam cu privirea culoarul Rucar-Bran de unde am pornit calatoria, refugiul se vede tot mai mic dar observam de aici poteca pe care am venit din Valea Seaca a Pietrelor si versantii defrisati. Urcam pe sub Coltii Gainii tot mai greu prin grohotis.

In sfarsit ajugem pe creasta, la vf. La Om sau Piscul Baciului cum ii mai spune - 2238m altitudine, cel mai inalt varf din Piatra Craiului. Fiind situat la jumatatea crestei de aici poti admira atat jumatatea sudica cat si pe cea nordica a Pietrei Craiului, abrupturile estice si cele vestice care sunt mult mai spectaculoase, muntii Fagaras, Iezer-Papusa si Bucegi - daca ai noroc sa fie vreme buna. Desi toata ziua am avut vreme frumoasa, doar odata am vazut creasta invaluita in ceata, cum am ajuns la varf s-a lasat ceata si ne-am grabit spre refugiul din Saua Grind unde am innoptat in speranta ca a doua zi vom continua traseul pe creasta si vom avea ocazia sa admiram zona. Refugiul din saua Grind este situat la 2215m altitudine, este chiar in creasta, tip iglu unde incap 6-8 persoane. Pentru ca la refugiu erau decat doi polonezi nu am mai intins cortul, am scos sacii de dormit si am ramas in refugiu. A plouat toata noaptea iar dimineata ceata era mai deasa decat seara, asa ca am coborat tot pe la refugiul Grind.

Intr-un fel imi parea rau, in special de peisaje, dar stiu ca chiar daca nu-mi iese asa cum am planicifat tura de acasa tot sunt in castig. Am vazut multe locuri frumoase, mi-am imbunatatit conditia fizica, am fost doua zile conectata la natura si a ramas provocarea de a reveni in creasta.

Carari frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 6909 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI