La pas prin Muntii Bucegi

TIPĂREȘTE

In urma unor discutii cu jumatatea mea am hotarat sa facem o drumetie in muntii Bucegi si pentru ca piticul nostru mai fusese cu noi pe acolo (vezi review-ul cu drumetia la cabana Omu), am hotarat sa-l luam si pe el sa-i testam rezistenta. Desi nu a implinit 5 ani, pot spune ca merge pe munte la fel de bine ca unii adulti. :)

Si pentru ca sa facem plimbarea mai distractiva am sunat si gasca sa ne insoteasca intr-o tura care deja se anunta interesanta.

Zis si facut, duminica dimineata la ora 6 ne-am adunat in doua masini si cu vantul in spate in doua ore am fost in Busteni.

Din Busteni am intrat pe Valea Cerbului, aceasta frumoasa vale a muntilor Bucegi, dar atat de distrusa din cauza sutelor de turisti care se instaleaza aici la gratare in fiecare weekend.

La capatul circulabil al vaii am ajuns la cabana Gura Diham, unde am lasat masinile.

De aici, echipati corespunzator, cu energizante suficiente pentru pitic (Barni, banane si Tedy) am inceput drumetia catre cabana Diham pe traseul triunghi albastru TA. Desi traseul ne arata o ora si jumatate pana la cabana, stiam ca vom face cel putin 2 ore si jumatate.

Traseul incepe din spatele cabanei Gura Diham in urcus pronuntat cca 20 minute, apoi la o intersectie unde intalnim poteca care coboara de la cabana Poiana Izvoarelor, facem la dreapta, pe curba de nivel. Traseul ne poarta prin padure, unde traversam numeroase poienite si izvoare, urcam continuu si dupa inca o ora iesim in Saua Baiului, unde intalnim mai multe drumuri forestiere.

Prin padure numeroase indicatoare ne atrag atentia ca Mos Martin poate fi prin preajma. Bucuria copiilor care incepeau sa strige, dorind sa-l vada pe ursulet, tipetele lor atragand bineinteles grabirea pasului din partea adultilor.

Ne-am continuat traseul spre nord pe un drum foarte bine amenajat ajungand in poiana situata deasupra cabanei Diham, unde traseul nostru se intersecteaza cu drumul care coboara dinspre cabana Poiana Izvoarelor.

Ajungand la cabana, am servit un pranz delicios la un pret foarte ok dupa care ne-am tolanit la soare pe pajistea de langa cabana pentru a ne face siesta.

Dupa 30 minute de trandaveala si dupa o sedinta de consiliu fulger am hotarat ca este timp suficient sa facem o plimbare si pana la cabana Poiana Izvoarelor.

Dpa ce ne refacem rezervele de apa revenim in drumul pe care venisem si la prima intersectie facem la dreapta pe marcaj Punct Rosu PR, pe un drum forestier catre Poiana Izvoarelor-Pichetul Rosu.

Am urmat drumul cca 30 minute, piticul nostru fiind primul din grup, plin de energie de la ciorba delicioasa servita la cabana Diham. La un moment dat, intalnim marcajul la stanga pentru cabana Poiana Izvoarelor, Cruce Albastra CA.

Parasim astfel drumul forestier si facem la stanga prin padure catre cel de-al doilea punct al destinatiei noastre.

Urcam prin padure cca 10 minute apoi iesim intr-o poiana superba de unde admiram in toata splendoarea abruptul Bucegilor, scaldat de razele soarelui.

Aici facem o pauza binemeritata, stiind ca la 15 minute la vale se afla tinta noastra. Dupa o masa campeneasca cu care ne-am ghiftuit de mai sa ne sara nasturii la pantaloni, ne-am continuat traseul in coborare accentuata ajungand foarte repede la cabana Poiana Izvoarelor.

De aici, dupa ce ne-am dat binete cu cativa ciobanesti de toata frumusetea, am continuat traseul spre cabana Gura Diham, locul de unde plecasem in dimineata respectiva.

De la cabana Poiana Izvoarelor, urmam traseul Banda Rosie BR intr-o frumoasa coborare prin padure si dupa o ora ajungem la intersectia cu traseul de dimineta, marcat cu Triunghi Albastru. De aici in 10 minute ajungem la masini, bineinteles cu juniorul care tipa de mama focului ca a ajuns primul la destinatie si isi cerea premiul intai pentru ca a castigat concursul.

Dupa ce i-am cumparat premiul intai de la o taraba cu suveniruri de langa cabana, ne-am pus in miscare spre Pitesti, urmand inca 2 ore de condus pana acasa.

Bineinteles ca uitasem ce zi este si abia la iesirea in DN 1 am realizat ca este duminica seara vazand coloana infinita de masini care se prelingea cu viteza melcului spre Bucuresti. Asa ca in loc de 2 ore am facut vreo 4 pana in Pitesti :)

A fost o tura de vis intr-o zi superba de toamna in care ne-am bucurat de caldura soarelui, de frumusetea muntilor Bucegi si de prezenta unor tovarasi de calatorie de nota 10.

---

VIZUALIZĂRI: 1176 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI