Din Busteni pana pe varful Omul…

TIPĂREȘTE

Asa cum se intampla de multe ori cele mai frumoase excursii sunt cele neplanificate… Astfel intr-o vineri seara primim din partea unor prieteni invitatia de a ii insoti intr-un traseu pe Jepii Mici din Busteni pana la Babele si apoi mai sus pana la varful Omu. Am acceptat imediat… la ora 23 pregateam rucsacele si la ora 04:00 ne urcam in masini.

Chiar daca initial nu am fost de acord cu plecarea atat de matinala am vazut ca merita: scurtezi timpul parcurs pe drum, este mai racoare si aerisit, ai ocazia sa vezi rasaritul pe drum si cand ajungi la celebra telecabina din Busteni te uimeste linistea si lipsa aglomeratiei care este acolo in restul zilei si gasesti locuri de parcare oriunde.

Dupa parcarea si echiparea corespunzatoare la ora 07:00 plecam pe traseul Jepii Mari marcat cu triunghi albastru (se porneste pe drumul pietruit din stanga telecabinei si dupa cativa zeci de metri se vad marcajele si indicatorul). Traseul este de 4 ore si este unul de dificultate medie. Prima parte am facut-o numai prin padure pentru ca mai apoi sa mergem pe creste, au fost si portiuni mai dificile unde a trebuit sa ne tinem de lanturi. Peisajul este nu pot spune ca m-a uimit dar este frumos si abunda in vegetatie.

Primul popas pentru masa si odihna a fost facut dupa vreo 3 ore in zona cabanei Piatra arsa. De la cabana Piatra arsa pana la Babele am mai facut vreo 1 ora si jumatate intr-un rtim de mers foarte lent, ascultand muzica si vorbind pentru ca eram in zona de platou si nu mai era aceeasi solicitare fizica.

Am facut al doilea popas la Babele, unde incepuse agitatia si era plin de turisti veniti cu telecabina care de care mai “bine” imbracat si echipat (chiar nu ii inteleg pe cei care urca in pantaloni scurti, rochite si slapi acolo si tremura de frig pret de cateva zeci de minute pentru a face celebrele poze cu Babele si Sfinxul).

Am lasat in urma freamatul de la telecabina si am plecat spre urmatoare tinta: Varful Omu (traseu de dificultate scazuta marcat cu banda galbena).

Acest traseu mi-a placut mai mult ca peisaj pentru ca este o zona de platou pe parcursul careia traversezi vai largi si in departare vezi crestele Bucegilor in ceata, cum am avut noi norocul.

Dupa 2 ore si jumatate de mers si o ultima incercare constand intr-un urcus destul de abrupt ajungem la steag si in stanga vedem cabana. Ura am ajuns!

Temperatura este una scazuta (6 grade) dar asta nu ne impiedica sa ne asezam pe iarba pentru a ne odihni. Eram incalziti de pe drum dar in vreo 10 minute incepem sa simtim cum ne cuprinde frigul si mergem in cabana sa rezolvam problema.

Cabana nu este foarte mare si inauntru era foarte aglomerat asa ca am luat fiecare cate un ceai fierbinte sau un vin fiert si am iesit afara pentru a le savura (ceaiul are pretul de 3 lei iar vinul 5 lei). De asemenea mai aveau la barul din cabana si manacaruri gatite, diferite gustari si bauturi.

Mai facem cateva poze si facanduni-se dor de temperaturile de peste 20 de grade din Busteni ne hotaram sa coboram.

Inca o data mi s-a confirmat ca este mai usor sa urci decat sa cobori. Muschii picioarelor aveau momente in care nu intelegeau ce se intampla de s-a schimbat modul de contractie si aveau inertia de a se opri dar cu ceva vointa si antrenament reusim sa coboram si in 2 ore la telecabina.

Ceasul era trecut de ora 17:00, deci posibilitatea de a cobori pe Jepii mici pica, pentru ca aveam cum sa reusim sa facem un traseu atat de dificil pana la lasarea intunericului asa ca a ramas varianta celebrei telecabine.

Aici vine partea cea mai urata a integii zile… O aglomeratie de nedescris la telecabina, incercarile tipic romanesti ale unora de a se baga mai in fata, pretul biletelor 68 lei coborarea pentru 2 persoane si vreo 2 ore si ceva de asteptare pe scarile murdare si imbacsite de praf, pentru ca normal, nu am rezistat sa mai stam in picioare atatea ore si nu exista scaune sau banci.

Chiar daca am incheiat acest traseu cu un gust amar lasat de infrastructura, organizarea si modul de a tratat turistii specific romanesc nu regret aceasta zi minunata petrecuta in ceata din vaile si de pe crestele Bucegilor.

Recomand daca se poate inopta la una din cabane (noi nu am mai gasit locuri) si a se cobori a doua zi tot pe traseu pentru a evita neplacerile de la telecabina.

Acum cu bucurie si cu mandrie pot spune ca Am Fost Acolo… pe varful Omu la 2505 metri si mi-a placut foarte mult; este vorba mai mult decat de orice peisaj de senzatia pe care o ai in momentul in care ajungi in varf.

Intr-un traseu ai ocazia sa iti testezi si de ce nu depasesti limitele atat fizice cat si mentale pentru ca esti doar tu cu natura si cu muntele, si trebuie sa inveti sa-ti controlezi toate senzatiile de foame, durere, neputinta, oboseala, extenuare, etc pentru ca la un moment dat, cand vei ajunge in varf vor fi uitate si te vei simti bine si implinit.

---

VIZUALIZĂRI: 1776 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI