Hoinari pe platoul Bucegilor pana la Crucea de pe Caraiman

TIPĂREȘTE

Hoinari pe platoul Bucegilor pana la Crucea de pe Caraiman

04.10.2011

Dupa ce fusesem la Cascada Urlatoare si apucasem sa-i promit copilului meu ca o sa-l duc cu telecabina, ar fi fost de neiertat sa nu ma tin de cuvant.

Asadar, intr-un alt week-end, sambata dimineata la ora 06.25 am plecat cu acceleratul 1745 din Bucuresti de la Gara de Nord si am ajuns in Busteni la ora 08.45. Am traversat strada chiar in fata garii si apoi am facut stanga spre telecabina. Vremea era si de aceasta data minunata asa ca… numai buna sa luam telecabina pana la Cabana Babele si de acolo sa mergem la Babele, la Sfinx si apoi la Crucea de pe Caraiman.

Am lasat pe dreapta Primaria din Busteni, apoi magazinul Costila si apoi am facut a doua la dreapta. Dupa 500 de metri am ajuns la telecabina.

Orarul de functionare al acesteia vara este intre 08.30 – 17.00 (martea este inchis pentru revizie), dar erau déjà asezate la coada cam 50 de persoane.

Ne-am asezat si noi si am urcat cu a treia telecabina. Pretul este diferentiat, in functie de unde doresti sa mergi. Astfel, pana la Cadana Babele pretul unui drum este 32 lei pentru adulti si 18 lei pentru copii, tot atat costand si coborarea. Nu se face nicio reducere in cazul in care cumperi bilet dus – intors. Biletul consta intr-o cartela magnetica pe care trebuie sa o treci printr-un dispozitiv, care iti permite apoi accesul. Ceva gen ca la metrou.

Am suit in telecabina in Busteni la 800 de metri altitudine si, in aproximativ 15 minute am parcurs pe deasupra Vaii Jepilor cei 4350 de metri ai traseului telecabinei si am ajuns pe platoul Bucegilor la altitudinea de 2290 metri.

Fiul meu a fost in extaz. Desi era mai mic de inaltime, se ridica pe varfuri ca sa cuprinda haul ce se casca sub noi.Telecabina trece pe la cei 6 piloni, si din ce in ce distanta pana la fundul vaii de jos este mult mai mare! Cei mai spectaculosi sunt pilonii 2 si 3 care se afla in zone foarte abrupte, dealtfel si senzatia dupa trecerea telecabinei de pilonul 2 si 3 este aceea de cadere in gol. Pilonii 4,5 si 6 se afla pe platou si nu sunt la fel de spectaculosi.

Peisajul este ireal!! pe partea stanga trecem pe langa niste pinteni de stanca absolut spectaculosi!

Sus aerul este mai pur parca. Respiram mai greu si mai usor in acelasi timp.

Cum cobori din cladirea telecabinei, imediat in dreapta este indicatorul pentru Babele. Babele s-au format datorita eroziunii vantului a diferitelor straturi geologice din care sunt alcatuite. Avand in vedere duritatea diferita, aceste straturi au fost erodate mai mult sau mai putin, conducand la ceea ce azi numim ‘’Babele’’. Traseul pe care voiam sa-l urmam era marcat prin ‘’cruce rosie’’. In 5 minute am ajuns la babele. In acest moment, Babele par cam dosite, asa am avut impresia. Cam mare aglomeratia de constructii in zona.

In spatele Babelor, este o panorama absolut splendida.

Dupa ce am admirat si ne-am fotografiat langa Babe, am continuat drumul catre Sfinx. Dupa inca 10 – 15 minute am ajuns la Sfinx. Sfinxul asa cum il cunostem din fotografii este o formatiune stancoasa, care are acest aspect doar dintr-o anumita pozitie. Altfel…. O formatiune stancoasa, ca multe altele de pe platoul Bucegilor si atat. Vremea era splendida! Absolut toata zona, oriunde te uitai, se vedea pana la nesfarsit. Nici urma de nor.Apoi am ajuns sa vedem Sfinxul asa cum il cunoaste toata lumea. Este intr-adevar spectaculos!

Inca odata natura m-a uimit! nu era prima data cand ajungeam in acel loc, am batut acest masiv muntos pot sa spun in lung si in lat, dar de fiecare data mi se parea acelasi si totusi altfel, asa incat nu incetez sa-l iubesc, sa iubesc natura in general. Si inca odata ma repet, nu inteleg de ce noi oamenii, in general si noi romanii in special, ne batem joc de cel mai de prêt bun pe care il avem: natura!

Am stat 10 minute la Sfinx deoarece fiul meu transpirase in spare de la rucsac, i-am schimbat tricoul, am mancat un sandvis si in acest timp am lasat si tricoul ud la soare sa se usuce, apoi, am lasat Sfinxul in stanga noastra si am plecat spre masivul pe care il aveam in fata, urmand semnul ‘’cruce rosie’’.

Crucea de pe Caraiman nu se vedea inca, fiind ascunsa dupa masivul din fata noastra. Platoul Bucegilor seamana cu niste dealuri line, uneori mai abrupte, unul langa altul, brazdate de vai, pline mai tot timpul anului cu zapada.

Bineinteles ca la acea altitudine nu cresc arbori si nici arbusti, asta si datorita vanturilor puternice care bat aici mai ales iarna, dar exista plante diverse, care infloresc de primavara pana toamna. Pot fi vazute gentiene, panselute salbatice, etc.

Adevarul este ca am vazut si atunci o gentiana, dar m-am gandit dupa 10 metri sa-i fac o fotografie si, unica fiind, pur si simplu nu am regasit-o sa o fotografiez.

Aveam de mers cam 2 ore. Si urmau si cateva zone de urcus pieptis. Cele cateva vai peste care trebuia sa trecem aveau inca zapada, iar pe dedesupt apa provenita din zapada topita se scurgea zgomotos. Le-am traversat una cate una, am urcat ‘dealurile’ unul cate unul, drumul mergand continuu catre stanga.

Fi-miu mergea ca un voinic, cu rucsacelul in spate, imi venea sa il mananc de drag ce imi era. Crucea de pe Caraiman nu se vede decat dupa ce treci de ultimul astfel de ‘deal’. Ca sa zic asa, dupa ce dai coltul dupa deal.

Si acolo, varful Caraiman si Crucea construita intre 1926 - 1928 in cinstea ostasilor romani care si-au pierdut viata in Primul Razboi Mondial, apar dintr-o data in fata ochilor, undeva mai jos in stanga noastra. In dreapta, jos de tot se vede Busteniul cu calea ferata.

In acel moment noi ne aflam mai sus, trebuia sa coboram pana la Cruce. Urma portiunea cea mai abrupta si mai periculoasa a traseului. Va inchipuiti ce mandrie pe fi-miu ca poate sa se catere si imi arata mie ca el stie si ca nu e nicio problema. Ba imi dadea mana sa ma mai si ajute. El pe mine…

Cand ma gandesc prin ce locuri am fost cand aveam 20-30 de ani, prin ce locuri m-am catarat, de multe ori la liber, fara coarda, cate cazaturi si nu mai vorbesc julituri am luat, ce hauri am traversat si cate peripetii am avut in inconstienta mea de atunci, nici nu-mi vine sa cred ca se ridica parul pe mine atunci cand ma uitam la copilul meu cu spaima ca nu cumva sa pateasca ceva.

In orice caz, am avut inima in gat asta e clar, dar totul a decurs perfect, si am ajuns la Cruce. Ce sa va spun? ca este imensa? Ca este impresionanta?

Ca este magnifica?

Asta nu poate sa simta decat cineva care este acolo si se uita la ea de jos in sus. Felicitari celor care au muncit la ea, pentru ca noi sa ne putem bucura!

De fapt, denumirea corecta a acestui monument este Monumentul Eroilor Neamului, asa cum l-au numit Regina Maria si Regele Ferdinand I, cei care au avut initiativa construirii sale. Denumirea de Crucea de pe Caraiman vine de la locul unde este asezat monumentul, mai exact pe marginea abruptului dinspre Valea Seaca, in saua Masivului Caraiman.

Este unica in Europa, atat datorita altitudinii la care este construita (2291 metri) cat si datorita dimensiunilor impresionante. Crucea are 28 metri inaltime, 7 metri latime si este luminata de peste 100 de becuri, in asa fel ca este vizibila si noaptea. Crucea este construita pe o platforma amenajata, care este bine ingradita si are din loc in loc banci. Dar nu am putut zabovi mult pe banca deoarece acolo tot timpul bate vantul (este un loc in care se creeaza un fel de curent rece) si cu toate ca era un soare minunat si nici urma de nor, a fost imposibil sa rezistam prea mult in zona. Si apoi nici nu voiam sa plecam de acolo raciti, caci venisem sa ne fie bine, nu rau …

Asadar am inceput urcusul cel mai greu inapoi catre platoul Bucegilor si dupa ce ne-a iesit un pic sufletul – da’ nu ne-am lasat, am ajuns in acelasi loc de unde avusesem prima imagine cu Crucea. Am stat acolo, am mancat si ne-am bucurat de minunata priveliste pe care o aveam in fata ochilor. Fi-miu era rosu in obraji si cum el oricum este un mancacios, mesteca cu atata arta si pofta sandvisurile, incat era imposibil sa nu mi se faca foame instantaneu.

Am mancat, ne-am potolit setea, am stat un pic la plaja cu fata la soare.

Soarele ne-a prins si ne-am bronzat ca tractoristii, dar pe noi ne-a amuzat teribil cand am ajuns acasa si am observat mai bine. Asa imi venea sa nu mai plec… nici nu va imaginati!

Intr-un final am luat-o la picior catre casa. Drumul de intoarcere parca a fost mai lung. Am facut noi sa dureze mai mult…. Era asa soare si frumos, incat nu ne venea sa plecam acasa. Am traversat inapoi cele cateva vai pline cu zapada inca netopita. Am aruncat cu zapada unul in altul – ce astfel de ocazie am mai fi avut vara? – ne-am veselit, am cantat cantecele lui Puia (cantaretul favorit al fiului meu cel mic) si uite asa, am ajuns la telecabina. Cam in 15 minute ne-am urcat in telecabina si dupa alte 10 – 15 minute am fost jos in Busteni.

Deoarece aveam un pic de timp liber, fi-miu, care v-am spus ca e un mare mancacios, a vrut la restaurant ‘’sa bem un sprit’’. Zis si facut!!

Acum sa nu credeti ca sunt o mama denaturata: in acceptiunea copilului meu, sprit inseamna un suc cu pai! Asadar am mancat pe saturate si ne-am cinstit cu un ‘’sprit’’, dupa care am dat fuguta la gara ca sa prindem trenul.

Nu va spun ce rasete pe noi cand fugeam catre gara. La un moment dat ne-am oprit pentru ca ne durea burta. Copilul meu rade asa contagios, ca nu ma pot opri sa nu rad impreuna cu el. Am luat la mustata din gara Busteni acceleratul 1746 de la ora 17.37 si am ajuns in Bucuresti in jur de 21.15.

A fost chiar o excursie reusita si am hotarat sa repetam figura!!!

Incercati si voi!

---

VIZUALIZĂRI: 2392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI