Riviera, Riviera... de-asta-mi esti!

TIPĂREȘTE

Tinand cont ca marea mea iubire ramane Mamaia, pe care o stiu de la 2 ani si am frecventat-o cu regularitate pana acum vreo 5 ani, dupa mai multi ani de litoral bulgaresc si turcesc, am ales cu inima stransa sa redevin pentru 10 zile “mamaiot” alegand (in principal datorita unor facilitati financiare de care am beneficiat) H. Riviera. Hotelul il stiam prea bine pe dinafara. Cunosc Mamaia chiar inaintea construirii lui. (Doamne, ce-a trecut timpul! Bine ca nu am imbatranit!)

Pozitionarea este in zona centrala a statiunii, intre hotelurileYaki si Rex, vis-à-vis de plaja. Privit din exterior, desi renovat partial oarecum recent, culorile alese sunt mohorate (alb-in prezent murdar- si verde inchis), deci am intrat fara un prea mare entuziasm. La receptie ne-am mai linistit la asta contribuind si zambetul receptionerelor cald si primitor. Pe litoralul romanesc asta e cam rara avis. Receptia si holul de la intrare corespund celor 3 stele acordate cu o oarecare marinimie de autoritati. Am asteptat un pic pana cand body-guardul ne-a condus si el plin de solicitudine (sincer sa fiu ma asteptam la o mutra acra) spre locul de parcare situat pe spatiul verde sic! de langa terasa restaurantului. Uimit de atata solicitudine nu m-am putut abtine sa-l atentionez (financiar, fireste) fapt care a contribuit la marirea dozei de zambet acordata de fiecare data cand am intrat si iesit cu masina. Mi s-a parut ca locurile de parcare sunt insuficiante si pentru cei care nu mai gasesc locuri, in apropiere, chiar vis-à-vis de hotel exista si o parcare nu numai privata dar si pazita unde in schimbul a 130 lei poti parca in siguranta autoturismul din dotare. Ne-am cazat apoi la et. 3. Camera, suficient de mare cu miros placut, a fost in linii mari OK. Pentru cei pretentiosi si atenti la detalii repet: in linii mari. Zugraveala recenta ne-a lipsit de placerea numararii zonelor unde conlocuitorii zburatori si intepatori (de care nu am avut deloc parte) au suferit suplicii de nedescris. Mobilierul complet nou si nu chiar din cel mai ieftin. Dotari: minibar, comoda, birou, suport pliant de bagaje, aer conditionat. Tinand cont de faptul ca hotelul are la parter o mini-baza de tratament, am fost placut impresionat de faptul ca se executa proceduri de masaj si in camerele hotelului. Ei, alooo... nu va ganditi la ce nu se poate scrie, masajul a fost executat in permanenta de arcurile saltelelor din paturi. Cei care nu gusta din plin astfel de binefaceri pot pune paturi intre cearceaful ponosit si saltea. Eu am incercat varianta intoarcerii saltelei cu susul in jos reusind numai sa mut zona de masaj.

Cei nostalgici, care nu se pot adapta cu minunatiile tehnicii moderne si vor sa-si reaminteasca anii tineretii pot iesi in balcon, unde cu exceptia scaunelor de plastic, s-au pastrat toate din vremea lui Nea Nicu. (Stiti dumneavoastra care.). Balustrada nu a fost prinsa in planul de renovare a hotelului ramanad albastra in zonele vopsite si rosiatica in zonele unde vopseaua proasta a parasit fierul bun. Pe jos … nu! Nu era gresie sau vreun alt paviment ci doar mozaic ciobit pe alocuri, dar cati dintre noi aveau gresie in balcon acum 35 de ani?

Sa revenim insa in camera cu privirea plecata. Mocheta desi deloc roasa de vreme a fost martora luptelor crancene dintre creatorii de pete si fabricantii de detergenti, astfel ca prezinta zone ba decolorate ba murdare. Desi oarecum dezamagiti de acest aspect, faptul ca si holurile hotelului sunt la fel de ornamentate am trecut peste. Hm... chestia asta cu trecutul peste mi se pare de la sine inteleasa, ca doar nu era sa trecem pe sub mocheta.

Baia, micuta dar functionala cu tot ce trebuie: sapun, sampon, casca de baie. Prosoapele curate. Curate dar si uzate. Uzate la limita ruperii. In rest, OK; regula prosoapelor din hoteluri functiona. Scurgerea nu se infunda tot timpul, doar atunci cand exageram noi cu samponul. Vina noastra, fireste, puteam sa nu folosim dusul si atunci nu se mai infunda deloc.

In cele 10 zile in care am stat lenjeria s-a schimbat de 2 ori: la sosire si la plecare.

Am avut parte si de experiente paranormale: pret de o jumatate de ora (atat am rezistat) corpul nostru a fost dematerializat semn ca H. G. Wells nu a exagerat de loc in “Omul invizibil”. Evenimentul paranormal a avut loc in incinta restaurantului unde nici un ospatar nu ne-a observat in ciuda faptului ca era o singura masa ocupata in afara de cea a noastra. Acolo se servea, la noi… pauza in ciuda faptului ca mesele erau alaturate. Am incercat noi sa ne facem simtita prezenta, mai prin gesturi mai prin voce, dar… am obtinut numai un “imediat”. Intervalul de timp exprimat de acel ”imediat” are insa o conotatie diferita in starea de invizibilitate in care eram, noi apreciasem ca reprezinta maxim 15 minute dar…... Vazand noi ca nu-i nici o sfaraiala sa fii invizibil, am revenit la starea initiala, ne-am luat inima in dinti (cam atoasa, intre noi fie vorba) si am relatat acest neobisnuit (pentru noi, poate) eveniment managerei hotelului care ne-a condus la aceeasi masa de la care plecasem ne-a oferit meniul si a trimis un ospatar, acesta rezolvand cu amabilitate fortata problema noastra gastronomica. Evenimentul paranormal s-a mai repetat cu o mai mica amploare si a doua zi la micul dejun, insa pus probabil in garda de coleg, un alt ospatar a rezolvat imediat incidentul cu formula magica “daca nu va convine, puteti sa ma reclamati, birourile sunt acolo”, aratand cu un gest larg directia in asa fel incat jumatate din restaurant a priceput imediat care-i treaba. Cu exceptia acestor doi ospatari, personalul din restaurant a fost atent, neuitand sa zambeasca. Calitatea preparatelor ok pentru comenzile a-la-carte si in crestere fata de ce se servea pe litoral acum 6 ani la meniurile impuse. Nu voi critica acest aspect intrucat pretul platit nu-mi da dreptul la comentarii pe acest subiect.

La piscina hotelului intrarea era libera, platindu-se numai 10 lei in timpul saptamanii si 15 in weekend dupa cum era afisat la intrare.

Plaja din dreptul hotelului, ca in tot litoralul romanesc, nisip fin, dar plin de chistoace, vanzatori ambulanti (“Ia porumbul, ia coceanu’/ Ca Monica Columbeanu) si capitani de curse lungi pe mare (10 lei/ 30 min).

Concluzii? Hm…merge, dar daca vreti mai mult, incercati altceva. Chiar si pe litoralul romanesc sunt locatii care merita vizitate. Preturile..asta-i o alta problema. pretul afisat la receptie pentru camera dubla in full-sezon este 269 lei/ noapte partial sea-view si 299 lei full sea view. Scump dom'ne, foarte scump!

---

VIZUALIZĂRI: 4778 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI