Doar banii conteaza

TIPĂREȘTE

Săptămâna trecută l-am sărbătorit pe tatal meu, care implinea o vârsta rotundă, la Lepsa. Totul a fost in pripa..., vineri pe la amiaza, după ce sunasem la câteva pensiuni, am dat de Casa Pavel care nu era ocupată. Discuția a fost foarte simpla: i-am spus domnului cu care vorbeam la telefon ca as dori sa inchiriez respectiva vila pentru doua seri (vineri, sâmbăta) si ca as dori sa fie cald atunci când ajungem (10 seara), pentru ca avem copii mici, doi de 1 an si 7 luni, si unul de 5 ani. "in regula" mi-a spus domnul, o sa va aștepta un nene diseara si va face si focul. Nici pe domnul cu care am vorbit nici pe nenea ce trebuia sa ne aștepta nu știam cum ii cheamă, cum nici ei nu știu cine au fost cei care le-au închiriat pensiunea săptămâna trecută.

Sa trecem peste aceste mici detalii...

Pensiunea din descrierile ce le-am găsit pe site-uri știam ca se afla pe drumul spre Soveja, la 800 metri mai sus de mănăstirea Lepsa, acolo fiind un grup de trei pensiuni casa Pavel, vila Elymar si încă una casa... Nu mai știu cum. La ora 10 seara eram in Lepsa in căutarea casei.

1. Trecem de mănăstire după 500 de metrii ne uitam după indicatorul cu pensiunea... Pana am făcut cam 2 km, fără sa vedem nimic. Oricum ajunsesem prea departe (2 km fata de 800 metri)

2. Ne intoarcem la mănăstire, sa reluam traseul poate ne-a scăpat ceva. Nervii nostrii erau in regula ca si copii care adormisera in mașina. După cam 800 de metrii de mănăstire vedem pe dreapta un grup de case, una lumininata. Ne-am gândit ca aici trebuie sa fie, chiar dacă indicatoarele nu existau. Ca sa ajungi la ele treceai pe un pod cu bariera. De aici e un pic mai distractiv. Bariera nu stătea singura, ASA ca am coborât din mașina sa țin bariera ca sa poată trece mașina. Din cauza agitatiei cu întratul si iesitul s-au trezit si copii, nu tocmai fericiti. Când tineam bariera a venit si un ciobanesca sa-si arate nemultumirea, de nu mai nimeream portiera sa intru in mașina. După pod mi se pare ca recunosc vila (juma alba, juma roșie) si mandra de mine declar ca am ajuns unde trebuie. Mai trebuia sa vina "nenea" sa ne deschidă porțile de 2 metri si sa putem sa culcam si noi copiii. Claxon, claxon, strigat si iar strigat... Nimic. Sa-l sun pe "domnul" sa-i zica lui "nenea" sa deschidă. Nici măcar o liniuta de semnal.

3. Ne intoarcem spre Lepsa după semnal. Găsesc o liniuta, sun..., "domnul" de la celălalt capăt de fir beat. A durat 10 minute sa ne intelegem si sa-si aducă aminte, era greu oricum, copiii urlau, semnal slab... In fine s-a stabilit, va ieși "nenea" sa ne deschidă.

4. Intorsi la vila (ieși din mașina, tine bariera, pune bariera, intra in mașina), am mai așteptat 5-10 minute pana a venit "nenea" sa ne deschidă, un pic sprituit si el.

Curtea mica dar frumusica, in casa era frig la parter, dar in camere era in regula. Scarile foarte abrupte, fără semnal Vodafone sau orange. Soțul meu a plecat cu mașina ca sa-i ajute si pe ceilalți sa localizeze vila.

Ce m-a deranjat cel mai tare a fost mizeria. Pana sa vina si restul grupului am reușit sa strâng de la parter trei farase de muste mai mult sau mai Putin moarte, si am încercat sa sterg musamaua de pe masa din bucătărie, dar nu s-au dus decât firimiturile, chestiile lipicioașe au rămas. Am încercat sa fac curat pentru ca-mi era mie rusine sa vina si ceilalți si sa vadă mizeria aia.

Zona frumoasa, vila fiind izolată era foarte liniște.

Sambata a venit "nenea" si a luat banii, nu ne-am mai văzut cu el după aia, duminica am plecat si am lăsat cheia in usa. Cam atât despre casa Pavel, dezamagirea mea a fost mai mare pentru ca eu m-am ocupat de găsirea ei.

---

VIZUALIZĂRI: 2598 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI