Comorile ascunse ale Bucovinei

TIPĂREȘTE

Sejurul nostru in Bucovina a debutat la 1 Mai, cu numai o saptamana dupa Saptamana Luminata.

Marturisesc faptul ca ma asteptam ca pe la portile caselor bucovinene sa stea flacai si fete in port traditional, cu bundite si opinci, cum arata binecunoscutele reclame...

Dar nu a fost deloc asa... doar ici-colo, cateva oua imense in centrul localitatilor mai aminteau de Paste.

Bunditele si opincile aveam sa le regasec in Muzeul satului bucovinean, cat despre oua... printr-o pura intamplare, la sfatul unei prietene care m-a sunat din Craiova chiar in clipa in care treceam prin Vama, am mers sa vedem acolo Muzeul Oului.

Muzeul Oului de la Vama

In mod paradoxal, acest muzeu inedit si extrem de interesant, cu peste 3000 de exponate parea necunoscut pana si locuitorilor localitatii. Unii nu auzisera de el, altii ne trimiteau la Moldovita si aproape renuntasem cand un localnic in varsta ne-a indicat cu precizie directia: catre gara, pe un drum secundar, la vreo 500 de metri de soseaua principala, pe partea dreapta, cum vii dinspre Pojorata.

Muzeul e amenajat intr-o casa traditionala, cu accente rustice, curata si bine intretinuta, ar a carei infatisare obisnuita nu te lasa sa anticipezi minunatele obeicte pe care le contine.

Am fost intampinati, in clipa in care ne-am facut simtita prezenta, de o doamna foarte draguta, care ne-a fost ghid.

Taxa de vizitare a fost de 15 RON, iar exponatele, toate oua de diverse forme si dimensiuni, sunt expuse in vitrinele a doua camere. Sunt cu adevarat mii de oua din intreaga lume, din Mexic pana in Australia, care mai de care mai frumos decorate si mai interesante.

Ouale sunt asezate riguros, dupa proveninta sau dupa motivele decorative, fiecare dintre exponate avand propria sa poveste... ar fi trebuit sa petrecem acolo ore in sir ca sa le aflam pe toate...

Ghida noastra, o persoana extrem de instruita, ne-a dat o serie de explicatii ce, aveau o pronuntata nota didactica... doamna era profesoara, iar exponatele ii apartineau surorii sale, maestru popular, care de-a lungul anilor le capatase, in schimbul propriilor creatii, de la artisti populari din intreaga lume. Sau, le cumparau, amandoua, din diverse tari, pur si simplu pentru a spori colectia.

Nu erau numai oua de gaina, cum am putea crede, ci si oua micute, de prepelita, sau de porumbel, pictate cu o mare grija, sau oua enorme de strut, minunat decorate, al caror impact vizual erau unul cu totul si cu cu totul deosebit. Oua de crocodil, din Africa, obtinute cu mari riscuri, stiut fiind faptul ca sunt extrem de bine pazite de intreaga colonie de reptile, nu numai de mama-crocodil.

Oua din China, cu coaja perfect decupata sub forma unei broderii, oua mici in oua mari... ca in papusile rusesti, oua in ceasuri, provenind din Elvetia... oua din intreaga lume.

Cel mai mult m-au impresionat insa ouale din Mexic, ale caror elemente decorative sunt foarte asemanatoare cu cele din Bucovina, cu combinatii similare de rosu si negru si motive geometrice absolut identice.

Cand am terminat, nu fara regret, turul vitrinelor, doamna profesoara s-a oprit in dreptul unei mese pe care se aflau oua incondeiate de la noi... a urmat o explicatie foarte, foarte interesanta a semnificatiei pe care o au diversele modele aplicate pe oua. Nimic nu e la intamplare, cum imi inchipuiam eu pana atunci. Simbolistica oualor incondeiate este una subtila... cel mai evident este simbolul crucii... urmeaza linia serpuitoare ce semnifica calea vietii, „sita” dragostei sau a banilor... trifoiul, simbolul norocului. Si multe, multe alte elemente primordiale.

De mii de ani, aceste simboluri au traversat istoria, aducand, in traditia populara, noroc si prosperitate.

Tot acolo am aflat si ce presupune incondeierea cu ceara, respectiv scufundarea in nu mai putin de sase bai succesive... desi procesul ete unul migalos, rezultatele sunt pur si simplu spectaculoase.

Am parasit muzeul cu sufletul plin de minunatiile pe care omul le poate crea pe o suprafat atat de mica si de fragila precum e coaja unui ou.

Si nu am putut sa nu ne mandrim cu mestesugul si priceperea artistilor nostri, cu nimic mai prejos decat cel al altor artisti din acesta lume... o comoara dintre acelea pe care nimeni, niciodata, nu ne-o va putea-o lua...

Muzeul satului bucovinean din Suceava

Traditiile populare sunt redate cu maxima fidelitate in acest muzeu, situat in imediata vecinatate a Cetatii de Scaun a Sucevei.

Este un muzeu in aer liber, in plina dezvoltare, dovada echipele de muncitori care lucrau in incinta muzeului la ridicarea unor noi case sau la consolidarea unor case mai vechi.

Muzeul in sine este format din aproximativ 20 de case si o bisericuta, la una dintre case fiind atasata si o moara... e ca un satuc bucovinean tipic.

Fiecare casa isi are specificul ei... remarcabil este faptul ca este reprodusa cu fidelitate atmosfera lumii rurale... o sa fiti surprinsi cand in una din ele o sa auziti un cantecel de leagan.

Realismul momentului este subliniat prin prezenta unui manechin ce leagana un patut de copil.

In alta casa, am fost luata pe nepregatite de un bocet sfasietor... venit parca de la doua manehine ce stateau aplrcate deasupra unui sicriu in care zacea un barbat (manechin, desigur, si el). Scena era una extrem de autentica, erau reproduse cele mai mici detalii... de la pomul ce va insoti cortegiul funerar pana la ata ce lega picioarele manechinului.

In alta casa, uneltele unui fierar... dincolo, obiecte ce tineau de ocupatia moraritului, ceva mai incolo sta un olar.

Fiecare locatie are afara o placuta cu indicatii privind locul de origine al casei, detalii tehice, cateva cuvinte despre o ocupatie sau alta...

E un loc ce merita vizitat, caci numitorul comun al exponatelor este, cu siguranta, autenticitatea. Toate casele sunt reale, fiind aduse acolo din diverse colturi ale Bucovinei, intr-o alaturare inspirata... e ca si cum ai pasi pe ulita copilariei... oriunde ar fi aceasta.

Herghelia de la Lucina

Desi s-au scris deja cateva review-uri pe acesta tema, nu pot sa nu lansez invitatia catre toti iubitorii de frumos: nu ratati acest loc cu adevarat magic.

De la Pojorata la Lucina drumul nu e unul exceptional... sunt destule denivelari pe cei aproximativ 40 km care le separa. Dar ultimii 7 km pana la Lucina, pe drum pietruit, prin padure, desi nu sunt prea confortabili, iti ofera privilegiul admirarii unui peisaj cu adevarat deosebit... Dintr-o data, brusc, ajungi la herghelie.Constructiile in sine nu sunt cu nimic speciale, dar cu adevarat speciali sunt caii de acolo. Fara a ma pretinde o mare cunoscatoare nu pot sa nu va invit sa admirati cai dintr-o rasa cu totul speciala... caii hutuli. Armasarii din boxe arata pur si simplu splendid, iar coamele lor, de la ruginiu la negrul cel mai intunecat, sunt atat de bogate si de stralucitoare incat par ireale.

O sa aveti prilejul sa calariti (nu armasari, ci iepe cuminti), o sa respirati aerul pur al muntelui si o sa savurati parfumul pasunilor inflorite.

Si o sa vedeti acolo oameni cu mare dragoste fata de cai, cu pricepere si interes fata de cresterea acestora... oameni cu adevarat cu vocatie.

Un loc fara seaman... un loc unde, in compania cailor o sa simtiti, poate mai mult ca oriunde altundeva, intelesul profund si real al sintagmei „comuniunea om-natura”.

Sunt doar trei dintre locatiile extrem de putin promovate, dar exceptional de interesante, ale Bucovinei... sunt comori inedite pe care nu le veti gasi niciunde altundeva... merita cu prisosinta efortul de ale vedea cu proprii vostri ochi si de ale simti cu propria voastra inima!

---

VIZUALIZĂRI: 3531 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI