Bucovina

TIPĂREȘTE

Dac-ar fi vreodata sa plec si sa-mi aleg o tara mai calma, as alege Tara Bucovinei, acolo am mai trait o vreme, printre manastiri pictate pe dinafara, printre brazi inca falnici si vii, acolo inca tinerii mai cred in Dumnezeu, batranii imbatranesc frumos taifasuind in fata casei pe-o banca din lemn, agitatia oraselor mari lipseste, vorba si vinurile lor sunt dulci iar bucatele sunt alese. Acolo, mi se pare ca nisipul din clepsidra vietii, se scurge mai incet. De mii de ani, muntii nostri aur poarta dar noi nu-l vedem, nu-l folosim ci batem prea des si umili la a strainatatii poarta... Bucovina nu-i o tara prea bogata dar e o tara frumoasa, mandra si linistita si eu o iubesc asa cum e.

In luna mai am insotit un grup de francezi, condus de amicul meu “Pierre de Normandie”, prin Transilvania si Bucovina.

Trecem Carpatii

Din Trasilvania, am trecut Carpatii si am ajuns la Piatra Neamt. Ne-am cazat la pensiunea, "Ursuletul". Gazda, e foarte ospitaliera. Aici se vede diferenta dintre servirea la un restaurant, unde chelnerii au de servit "repede-repede" pe la 10-20 de mese si o pensiune agroturistica, unde gazda, se ocupa cu mare zel, doar de ceteva mese, intrand cel mai adesea in discutie cu mesenii. A doua zi, o pornim spre Targu Neamt, intram in tara manastirilor pictate pe dinafara, unice in lume, sunt multe, multe, Bucovina are cea mai mare concentratie de manastiri pe kilometru patrat si pe cap de locuitor din tara si cred ca si din Europa. Prima halta e la Agapia. Manastire de maici. Maicile starete au chiliile mai mari, inauntrul manastirii, cele mai tinere in afara, unde a inflorit o asezare de chilii, ce seamana cu un mic sat. Peste tot, au rasarit gradini minunate si multe, multe flori. Agapia e manastirea maicutelor si a florilor. Manastirea nu e pictata pe dinafara ci doar pe dinauntru de Nicolae Grigorescu. Bolta interioara a fost numita "Capela Sixtina a tarii". In interior, "no photos". Nu e destula lumina. Iata ce gasesc pe Wikipedia... "In 1858, Nicolae Grigorescu avea 20 de ani si se afla la Manastirea Neamt, la munca. Nascut intr-o familie numeroasa si saraca, baiatul picta icoane de la 10 ani, sub indrumarea unui mester ceh, pe care le vindea, apoi, in Oborul bucurestean, ca sa-si castige traiul. Asa ca mare i-a fost bucuria cand a auzit ca Manastirea Agapia, aflata in refacere, avea nevoie de zugravi. Temerar, Grigorescu s-a infatisat la maica stareta Tavefta Ursache si i-a spus ca el poate face toata treaba! Maicuta l-a privit zambind si i-a dat o proba, sa picteze o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul. Floare la ureche! , a zambit tanarul Grigorescu, iar icoana a fost gata in timp record, avand ca model o taranca de la Agapia. Stareta a dat ganditoare din cap, pictura nu semana deloc cu cea bizantina obisnuita, ci aducea mai degraba cu lucrarile maestrilor Renasterii! Insa lumina de pe chipul Maicii Domnului era uluitoare Asa ca tanarul pictor “a prins contractul"... Iar manastirea a devenit un fel de “Capela Sixtina a Romaniei"

Apoi ne indreptam spre Voronet. GPS-ul (numit Barbara) se defecteaza. Nu mai recunoaste decat orasele mari. Grupul nu-si face probleme... "Calin, vei fii GPS-ul nostru" zic francezii... E-o zi ploioasa, vant, frig, tocmai buna ca sa ne adapostim in bisericile manastirilor. E duminica, in biserica manastrii Voronet e multa lume. Un preot si cateva maicute, se ocupa de un parastas. Se canta in biserica. E frumos, e cald. Pe-o masa sunt cozonaci si oua incondeiate. Preotul ia o bucata, apoi pleaca. Grupul nostru priveste uimit procesiunea. Familia care tine parastasul ne observa. Ne doneaza intr-o punga toti cozonacii si ouale pictate. Grupului francez nu-i vine sa creada ca primesc ceva pe gratis, la ei totul costa. Chiar si un pahar cu apa de la bar. "Albastrul de Voronet" a disparut de pe doua laturi ale manastirii. Azi, oricat ar fi ea de bine restaurata, vopseaua nu tine, caci Crivatul si ploaia, lovesc mereu acei doi pereti si ii deterioreaza. Iar zugravii de azi nu mai cunosc cocteilul vegetal din urma cu 500 de ani. La iesire, vad un tablou cu manastirile si schiturile din intreaga tara... sunt mii. Ne continuam drumul, spintecand curajosi si stoici, vremea potrivnica. Ajungem, trecand printr-un peisaj montan de basm, la manastirea Sucevita. Aici parca e mai multa lumina, manastirea e mai mare. Fotografiem si interiorul. Apoi, infrigurati, ne grabim spre Putna. GPS-ul ne da mereu "Putnam", oras din America latina. Si distanta. 4950 Km. Ne distram... "Hai ca ajungem, nu mai avem mult pana la Putna. Nici macar 5000 Km". D-na Dorina, francofona, patroana pensiunii "Dorina" din Putna, ne telefoneaza. "Va pregatesc o cina moldoveneasca?" "Daaa!..." raspunde grupul, stiu ei de ce... aperitivul din partea casei, face toti banii si te incalzeste de minune... Eu insa, cobor la Radauti.

La Radauti

Poposesc la Hotelul Maria, (4 stele) "hotelul primarului", dupa cum m-anunta cativa localnici. E superb. Si gol. Are si-o camera c-un singur pat. 120 de lei. Receptionera imi pregasteste si micul dejun inclus, la pachet, caci a doua zi la 6 imi pleaca autocarul spre casa. Intru la un restaurant si servesc ceva impreuna cu un prieten din lumea sportului. Apoi ajung la hotel. Dar e frig, frig... vad o singura patura in camera. Tremur ca varga. Sira spinarii mi-e de gheata iar picioarele imi tremura. Intru in baie, iau foenul si mi-l bag dupa gat si-apoi in pantaloni. Fac si un dus fierbinte lung, lung... Vreau sa repet figura de la Hotel Regina din Poitiers, cand m-am invelit cu covorul, dar aici covorul lipseste. Imi revin, dar dorm imbracat si chinuit. Cine-a crezut ca-n luna Mai, iarna revine in forta?

Inapoi, spre casa

A doua zi, la 5,30 o pornesc spre autogara. Plec la 6 din Radauti. Trec peste pasul Bucin, care acum, la intoarcere, e inzepezit, Lacul Rosu, Cheile Bicazului, la fel. Ajung la 14,30 la Brasov. Aici imi cumpar niste covrigi cu sare si mac. "Doamna, covrigii sunt macar cu o idee mai moi decat dintii mei? ". De la Brasov, am multe legaturi spre casa. Pe la ora 19,30 sunt acasa, in pat, la caldura. Calatoria cu autocarul a durat 14 ore. A doau zi sunt la serviciu, "fresh". Si culmea... foarte relaxat. Excursia e totusi, excursie. Bucovina cea verde si linistita, e frumoasa si atunci cand e vreme rea.

A propos, mai vrea cineva sa devina ghid turistic?

@Web, re tog clipul, mersi! https: //www.youtube.com/watch?v=MSmpkNGYZSc

---

VIZUALIZĂRI: 2484 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI