Incursiune in tara Manastirilor II (Bucovina)

TIPĂREȘTE

Partea a doua a a vizitei noastre in partile Moldovei, va cuprinde incursiunea in Bucovina. Desi se intinde pe 3 zile, de povestit nu e prea mult, din cauza vremii nefavorabile si a ploii care ne-a impiedicat sa vedem si sa facem mai multe. Intrucat despre prima zi, deosebit de frumoasa si calda am vorbit : click aici, vom continua cu:

Ziua a II a – dupa ce cu o seara inainte am cunoscut familia deosebita a Biancutei, colega noastra de premiu la pensiunea Montana din Sucevita : click aici, iar seara am stat la vorba pana in miez de noapte, sambata dimineata ne trezim, mancam la pensiune si asteptam sa se opreasca ploaia. Dar cum ploaia se dezlantuia neobosita, o sunam pe Sanziana M, care ne somase sa trecem pe la ea prin Radauti si stabilim sa ne intalnim in centrul orasului, la 20 km de pensiune.

Pornim la drum in formatie marita (noi, Bianca & co), hotarati sa infruntam intemperiile vremii. Ne intalnim cu Sanziana, care bucuroasa de oaspeti l-a adus si piticul ei, foarte simpaticul dar si navalnicul Darius. Am schimbat cateva impresii din ultimile vacante in incinta unui local din centru (ceva cu Toscana) unde am baut o cafea si copii au luat cate o salata de fructe, apoi sub indrumarea avizata si insotiti de Sanziana si Darius, am vizitat un pic orasul, catedrala... si manastirea Bogdana.

Catedrala e o constructie uriasa, mult mai noua decat manastirile celebre din zona. E o cladire inalta cu multe turle zugravita in alb cu contur bleu-gri. Imi aminteste de Grecia normal aceasta combinatie. Interiorul e asemanator unei biserici obisnuite mai noi, dar foarte importante. Am avut voie sa facem poze in interior picturilor deosebite, dar m-am luat cu vorba cu Sanziana si am cam omis acest lucru.

Imediat la cateva zeci de metrii, vis –a vis de catedrala se afla o biserica mult mai veche Manastirea Bogdana, ati citi multe despre ea, dar mai scriu si eu un rand, doua: este prima constructie religioasa de piatra din Moldova si e pastrata in forma ei originala. A fost ctitorita de voievodul Bogdan pe la 1360 si este o combinatie de arhitectura romanica, gotica si bizatina. Ulterior s-au adus cateva mici imbunatatiri si pictura a fost de mai multe ori refacuta. In interior sunt cateva morminte, manastirea respirand un aer de vechi, foarte vechi, e impresionanta din acest punct de vedere, fiind pastrata foarte bine de-a lungul secolelor.

In tot acest timp afara ploua la greu, noi aveam sepci, Sanziana si Darius aveau umbrele smechere, dar Bianca si Roxana nu aveau nimic de-asupra capetelor, asa ca s-au udat foarte frumos. Din fericire n-au racit si am putut continua excursia din aceasta minunata parte de Romanie, binecuvantata.

Ne despartim de Sanziana cu parere de rau in jurul pranzului si o pornim croiti catre vestita Manastire Putna. Inaintand printre ceturi si nori catre nord, am admirat piesajul incantator si gospodariile care mai de care mai dichisite. Ori ca erau vechi ori ca erau noi, ne-a uluit grija cu care erau intretinute: curtile curate, gradinile cu flori, casele varuite si pictate in stilul traditional, fantanile imbracate parca in haine de lemn sculptate. Pacat ca ploua cu galeata si nu am putut imortaliza in poze si exmplifica catre voi toti aceste minunatii. Dar mintea le retine si le vom vedea ori de cate ori vrem. Cred ca Putna este orasul cel mai nordic in care am ajuns, mi-as fi dorit sa merg langa granita, sa arunc un ochi dincolo, n-am vazut niciodata o bucata de teren de sub fosta ocupatie sovietica si am si eu aceasta curiozitate, dar ploaia m-a facut sa renunt.

Manastirea se prezinta mareata si impunatoare, demna de onoarea care-i revine: este prima ctitorie a lui Stefan cel Mare si loc de veci al domnitorului. Curte este imensa si la intrare ne asteapta o parcare si o toaleta. Intrarea era la liber, se platea doar pentru aparatul foto o taxa de 6 ron, dar macar aici a meritat din plin pentru ca interiorul manastirii era foarte bine iluminat, iar pozele au prins bine linia si culoarea picturilor. Se poate vizita si muzeul de arta veche, care prezinta broderii religioase, obiecte de cult si manuscrise. Curtea este mare si ingrijita si inconjurata de zidurile de aparare, verdele ud si armata de trandafiri multicolori inveselesc atmosfera. Izul istoric ne-a patruns fara sa ne dam seama si ne-am simtit deoadata emotionati ca am fost si noi acolo. Manastirea nu este pictata la exterior ca si altele, ci are o culoare crem deschisa aproape sau fosta alba. M-au mai imptesionat turnurile din colturile zidurilor de aparare, unul dintre ele e si foarte inalt si se pare ca intr-una din cladiri la un moment dat a innoptat si poetul nostru national Mihai Eminescu. Acesta avand si un bust in curte sub locul cu pricina.

Mai departe, tot insotiti de ploaie si traversand un pod jumatate pravalit spre raul in care mi-a fost frica sa nu cadem si noi cu tot cu logan, am vizitat si chilia lui Daniil Sihastrul, aflata la 2 km maxim de manastirea Putna, foarte deosebita prin forma, pozitia si simplitatea sa. Aici am gasit mult noroi pe strada si ceva gunoi aruncat de turisti nerecunoscatori in interiorul nevizitabil al chiliei. Aici e multa padure in jur si stanca in care e sapata chilia e mancata de vremuri si apa, pe jos piatra e foarte tocita si lucioasa din cauza miilor de vizitatori, ca la Acropole aproape.

De aici pornim la drum din nou, de data la sugestia Biancai care avea notite cu ce trebuie vizitat, ne-am ales ca tinta zona Arbore - Cajvana. De mers am mers prin Solca pentru ca parea mai rapid si a fost si destul de bun, desi Ioana imi spunea ca facem 2h am facut mai putin de una. Prima oprire Cajvana unde am salutat stravechiul stejar ce are un diametru urias, ne-am inclinat in fata inaltimii dar si a anilor acestuia. Cred ca e copacul cel mai batran si mai mare in diametrul trunchiului pe care l-am vazut in Romania, pentru ca sigur am vazut maslini mult mai batrani prin alte meleaguri

Apoi ne-am intors un pic spre comuna Arbore care are pe domenuil sau biserica Arbore, monument inscris in lista patrimoniului mondial UNESCO. Luca Arbore, inalt dregator al Sucevei, si-a ridicat in curtea sa un paraclis in 1503, de forma dreptunghiulara, fara turla, cu o arcada uriasa formata prin prelungirea peretilor, pictata exceptional de catre Dragos Coman in anul 1541. Baldachinul de pe mormantul ctitorului constituie cel mai valoros insemn funerar de stil gotic din Bucovina. Pozele vor ilustra, macar o particica, din tot frumosul perceput de noi aici. Am fost impresionat aici de picturile pastrate exact in forma lor originala si chiar de tanti care ne-a taiat biletele de intrare, care a si prezentat interiorul ca un ghid adevarat si chiar a discutat in franceza si engleza cu cativa turisti straini.

De acum cerul se intuneca mai aprig, semn ca a venit timpul s-o luam spre casa. Totusi, se impunea un scurt popas, la targul de ceramica din Marginea, localitate fara criminalitate, lucru specificat la fiecare iesire/intrare in comuna! Aici exista cateva cladiri cu un mic atelier de olarit si mai multye magazine de prezentare si vanzare a produselor concepute aici. Nici nu se pune problema sa fie de dimensiunile de la Horezu. Aici e ceva foarte mic insa destul de interesant.

Am urmarit pe viu procesul de nastere a unei vaze de flori, apoi am admirat restul pieselor expuse care asteptau cuminti sa fie bagate in cuptor. Pe langa ceramica, intr-o casa veche traditionala, parca desprinsa din poveste, cu o curte frumoasa si o fantana la fel sunt expuse costume traditionale, cojoace si coverturi, toate sunt de vanzare, unele fiind mai veschi altele mai noi. Acolo am vazut ceva ciudat, bunica, cum isi spunea sefa de acolo, o femeie in varsta, vindea si cateva farfurii si ulcele de lut, pe una din ele scria Horezu... oare de ce?

Vis a vis de zona cu Ceramica de Marginea se afla un mic magazin satesc, intru curios si dornic de tutun si gasesc o bodega in toata regula plina de alcolistii abonati probabil. Intreb de tigari si mi se zice ca au dar numai 3 modele din 2 feluri desi aveau 30 expuse. Aleg un pachet si observ ca pretul e mult mai mic ca la Bucuresti, ciudat.

Si acum chiar am incheiat a 2-a zi de hoinareala prin Obcinele Bucovinei, ne-am dus spre Montana unde am ciugulit ceva si seara iar am iesit la povesti cu Bianca, pana tarziu cand ne-a cazut capul pe masa.

Ziua a III a. Noi constienti ca daca mergem doar doua nopti, cate avea premiul nu apucam sa vedem mai nimic, ne-am prelungit sederea cu inca o noapte si am avut si ziua de duminica intreaga la dispozitie pentru a vedea cat mai multe manastiri, sau alte locuri interesante din Bucovina cea frumoasa. Din pacate Bianca si intreg alaiul au plecat, dupa masa de dimineata, pentru ca drumul pana acasa e lung si luni Roxana fiica cea mare, avea scoala si nu e frumos sa chiulim la varsta asta, nu?

Noi am plecat spre manastirea din satul nostru, Sucevita pe care si acum regret ca nu am apucat sa o pozez din varful dealului, din spate. Ploaia, iarba uda si noroiul si pantofii din piele intoarsa, ca si drumul catre varful dealului pe care nu l-am ghicit deloc, pentru ca erau multe garduri prin zona, m-au impiedicat sa fac o poza memorabila, macar pentru noi.

La intrare in curtea manastirii era un preot tanar si normal l-am intrebat cat e intrarea si taxa foto. Cu mare surpriza aflam ca totul e gratis in timpul slujbei de dimineata si ca putem fotografia in curte oricat, dar in interior e interzis.

Fiind duminica si ora 10.00, biserica era pur si simplu asediata de oameni, vizitatori ca noi sau credinciosi veniti la slujba. Ce sa spun? Ne-a cam luat prin surprindere, noua ni s-a parut poate cea mai frumoasa? din cele vizitate de noi, bininteles. In primul rand ne-a vrajit cadrul natural, apoi pasind dincolo de porti, am descopit adevarata comoara, pastrata cu grija si temei, de zidurile groase de piatra. Sucevita este ultima biserica din Bucovina zugravita pe fatade. Dar ce fatade! Ramai pur si simplu mut! Aici gasim cel mai mare numar de imagini religioase existent pe o biserica din tara. Apoi manastirea este foarte mare ca si constructie, are 3 incinte largi si inalte. Curtea perfect ingrijita, este strabatuta de alei pietruite si impodobita cu trandafiri. Aflam aici o fantana veche si un colt pentru odihna sau mediatie, dar si un muzeu de arta veche. Am zabovit mai mult de parca nu ne puteam desprinde de acest loc, dar trebuia sa mergem mai departe.

Drumul ne poarta spre Gura Humorului din nou prin Solca unde oprim pentru o vizita la manstirea de aici. Manastirea din Solca e mai putin intretinuta si mai mica decat celelalte fiind si mai putin celebra. Mai departe trecem prin Cacica si citind de o salina prin zona mergem sa vedem care e treaba. Foarte tare e ca la intrarea in curte, vis a vis gasim o biserica catolica superba, foarte frumoasa si bine iluminata la interior, plina de oameni care ascultau slujba si dialogau in acest timp cu preotul lor. Usa era deschisa oricui vroia sa intre, asa am pasit si noi putin inauntru. Am vrut sa intram la salina insa a inceput sa ploua tare de tot si curtea minei e foarte, foarte lunga asa ca am hotarat sa plecam si sa mai citim odata acasa review-ul de pe AFA despre aceasta.

Urmatoarea destinatie: Gura Humorului. Am oprit putin in centrul orasului si ne-am plimbat cateva strazi, apoi am plecat mai departe spre comuna Manastirea Humorului. Am vizitat Manastirea Humorului, superba si ea aflata intr-o zona naturala superba si inconjurata de pensiuni care de care mai aratoase. Picturile de pe peretii manastirii sunt superbe si foarte bine pastrate, asemanarea cu Voronetul e foarte mare parerea mea, doar culoarea predominanta in picturi e diferita, aici e mai mult rosu si mai putin albastru, insa mie cel putin mi se pare exact aceeasi culoare si nunata de albastru la ambele manastiri. La intrare exista o parcare mare si daca ai nevoie la toaleta ti se da o cheie cu care mergi la o buda din vecini. Aici se mai gasesc si cateva tarabe cu suveniruri si obiecte vechi de vanzare.

La mica distanta si putin mai jos, se afla Manastirea Voronet. Si aici ne-au incantat picturile si culorile de pe ziduri insa locul e foarte stramt, cred ca e cea mai mica curte de biserica vazuta. Si aici lumea se vantura pe toate partile, sa prinda in imagini cat mai multe detalii. Biserica e inca in restaurare, sunt schele pe afara si inca se mai lucreza si in interior la cateva picturi.

In vecinatate sunt cateva case traditionale, vechi pastrate foarte bine si un targ de suveniruri, produse locale dar si vechituri aflate in stare avansata de degradare, chiar nu am avut ce sa admir, fiecare piesa oferita spre vanzare era defecta sau cu lipsuri.

Ziua se scurge rapid, asa ca luam directia Pojorata, unde avem intalnire cu Georgiana. Trecem prin Campulung Moldovenesc si imediat intram in Pojorata. Aici pentru ca am ajuns cu o ora mai devreme, am luat la pas comuna in sus si in jos si pot sa va spun ca e foarte frumoasa zona, dealurile sunt superbe si padurile incredibil de verzi.

Am gasit si un loc unde sa stam si sa si mancam ceva, in timp ce schimbam impresii din zona. In sfarsit vin si sotii Budur morti de foame, dupa o zi grea de alergatura si ne asezam la o masa la restaurantul pensiunii Floare de Crin. Dupa o masa modoveneasca foarte buna, ne intoarcem catre Sucevita la timp de seara pe un alt drum, pe langa Moldovita. Si inca odata cuvintele nu sunt de ajuns ca sa descrie frumusetea naturii. Soseaua te duce printre dealuri si paduri, serpuieste necontenit, te urca si te coboara, iar aburi de ceata plutesc peste brazi. Ai merge asa o viata intraga!

A doua zi am plecat devreme, tot pe ploie, fara sa mai vizitam nimic, ne-a ajuns atata apa, frig si vreme urata. Pana la Bucuresti nu am mai vazut nici o raza de soare insa a doua zi vremea si-a revenit miraculos.

---

VIZUALIZĂRI: 2927 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI