Pe urmele Cuvioasei Parascheva… la Iași

TIPĂREȘTE

Unii dintre noi sunt credincioși, alții mai puțin, dar (aproape) toți credem într-o divinitate/entitate care ne poate ajuta în momentele grele ale vieții („Doamne ajută!” se aude mult mai des decât „Doamne îți mulțumesc!”). Azi, 14 octombrie, este zi de sărbătoare în sânul Bisericii Ortodoxe Române – marele praznic al Cuvioasei Parascheva. Această mare sărbătoare creștină reprezintă și hramul Catedralei Mitropolitane din Iași. După evenimentele din decembrie 1989 cinstirea moaștelor Cuvioasei Parascheva de la Iași a luat amploare, manifestările dedicate acestei sărbători întinzându-se pe parcursul mai multor zile. De la an la an numărul pelerinilor a crescut constant, în 2015 vorbindu-se de circa 200.000 de oameni care au trecut pe la raclele cu moaște, expuse în baldachinul exterior.

La începutul lunii septembrie am vizitat Iașul (vezi impresii) prilej cu care am ajuns și la Biserica Trei Ierarhi și Catedrala Mitropolitană, lăcașuri de cult ce au legătură cu Sfânta Parascheva. Situate pe pietonalul „Ștefan cel mare și Sfânt”, la mică distanță una de cealaltă, cele două biserici au fost pe rând locul unde racla de argint a poposit spre închinare credincioșilor.

Capodoperă a artei moldovenești din secolul al XVII-lea, adevărată bijuterie arhitecturală ridicată de Vasile Lupu între 1637-1639 Biserica Sfinții Trei Ierarhi ne întâmpină zveltă, alba, îmbrăcată într-o adevărată broderie de piatră. Domnul Moldovei a înălțat această superbă biserică cu gândul de a-și dormi somnul de veci aici. Complexul religios a mai cuprins stăreția, chiliile (unde în 1640 se instala prima tiparniță din Țara Moldovei – Cazania lui Vaarlam și Pravila de legi a lui Vasile Lupu fiind arhicunoscute), arhondaricul, Colegiul de la Trei Ierarhi (prima școală domnească, un fel de Academie de studii înalte). Într-una din clădiri a stat o periaodă destul de lungă chiar Mihai Eminescu pe când era revizor școlar – în amintirea sa în curtea mănăstirii se află un bust al poetului. Mitropolitul Varlaam a fost cel care l-a sprijinit pe Vasile Lupu în toate acțiunile sale, el retrăgându-se odată cu domnitorul din funcție, în 1653.

Pentru a da greutate ctitoriei sale, ce se vroia mai „cu moț” decât Mănăstirea Curtea de Argeș construită de Neagoe Basarab în secolul al XVI-lea, domnitorul Vasile Lupu negociază cu Imperiul Otoman pentru a aduce în Moldova moaștele Cuvioasei Parascheva, aflate în acel moment la Istanbul. Multe sute de pungi cu aur se scurg atât către Sultan, cât și spre Patriarhia din Constantinopol. După obținerea acordului, cortegiul este însoțit de o escortă militară otomană, de trei Mitropoliți numiți de Patriarhia din Constantinopol, precum și de delegația trimisă de Vasile Lupu. După ce racla este scoasă noaptea peste zidurile bizantine, este adusă cu o corabie sub pavilion european până la Galați și apoi transportată cu mari onoruri până la Iași. Aici se organizează ceremonii fastuoase pentru primirea și așezarea moaștelor în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” – participă domnul și toți boierii, conducători militari și oastea, preoți nenumărați, norod cât frunză și iarbă din toată zona Moldovei.

Până în 1884 moaștele au fost amplasate în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, învelite în pânză de in, pe partea dreaptă a lăcașului, pe un piedestal de marmură. Călugărul rus Partenie călătorește prin Moldova în 1837 și scrie despre moaștele Cuvioasei Parascheva: Cea mai însemnată este mănăstirea Trei Ierarhi, clădită din piatră alba cioplită; ea ține de Sfântul Munte Athos. În ea, în biserica mare, pe partea dreaptă, într-o raclă de argint sunt moaștele prea cuvioasei maice Parascheva, care răspândesc îmbelșugate parfumuri. Pomenirea ei se face la 14 octombrie, ocolindu-se biserica cu sfintele moaște în raclă.

În 1889, în urma unui incendiu din care moaștele scapă aproape neatinse, noua raclă de chiparos este mutată în biserica mitropolitană ce tocmai fusese sfințită după zeci de ani de la începerea construcției.

Din păcate, după ce am admirat exteriorul fastuos al Bisericii „Sfinții Trei Ierarhi”, în interior nu am putut vedea mare lucru, peste tot fiind amplasate schele, se restaurează/consolidează/repară. Și pe deasupra mai este și un semiîntuneric supărător, aproape că orbecăiești prin biserică. Nu am văzut pictura lui Gheorghe Tăttărescu și nici frescele ce prezintă aducerea moaștelor Cuvioasei Parascheva la Iași, aflate deasupra piedestalului unde a fost amplasată sute de ani racla de argint.

Răzvan Theodorescu numește Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” ca fiind un letopiseț al epocii lui Vasile Lupu – îi dau dreptate.

La Catedrala Mitropolitană din Iași am ajuns de două ori în decurs de o săptămână; nefiind zi de sărbătoare ori Duminică nu era foarte multă lume în biserică. De altfel, zona era un adevărat șantier – nu știu dacă au reușit să termine de pavat până acum, în zilele pelerinajului, măcar spațiile exterioare din jurul Catedralei și a reședinței Mitropolitului. Biserica cu turnurile sale era cuprinsă de schele, muncitorii lucrau în septembrie cu spor la restaurări. O alee improvizată te conducea către intrarea în lăcaș. Două magazine – unul în exterior, altul în interior – ofereau spre vânzare credincioșilor tot felul de „suveniruri” religioase. Pardoseala bisericii sfințite în 1887 în prezența familiei regale este din marmură cu modele geometrice; catapeteasma aurie conține icoane pictate de același Gheorghe Tăttărescu, ca și icoanele pictate pe pereți. Spațiul interior e generos, o lumină caldă se revarsă din candelabre, preoții murmură o slujbă. Mi-au plăcut imensele vitralii care colorează la rândul lor lumina pătrunsă din exterior.

Coada ce se formează permanent la racla Cuvioasei Paraschiva nu era atât de mare: 10-12 persoane. Un cordon de catifea delimitează spațiul pe unde șirul de oameni se mișcă continuu. Se trece pe la mai multe icoane, există o cutie unde se pot depune mărturii scrise cu minunile înfăptuite de Cuvioasa Paraschiva (pentru publicarea unei cărți), apoi se urcă două trepte în fața baldachinului aurit. O icoană mare reprezentând pe Cuvioasa Parascheva străjuiește în partea dreaptă racla; tot în dreapta mai se află o raclă cu părticele din moaștele altor sfinți. După închinare (poți zăbovi în fața raclei mai multe secunde decât la mormântul Părintelui Arsenie Boca de la Prislop), în partea stângă se află un preot ce miruiește pe toți credincioșii și primește pomelnicele. Acestea se pot scrie în apropiere, unde există două mese, foi de hârtie și pixuri. Am stat mai multe minute în biserică ascultând slujba și privind către oamenii ce treceau în permanență pe la raclă plini de speranțe. Se vor îndeplini? – numai Cel de Sus știe! La ieșire chioșcurile „cu de toate” (pangare, hai să zicem) erau asaltate pentru a achiziționa ceva pentru familie sau prieteni.

Probabil că genul de pelerinaj din preajma sărbătoririi Cuvioasei Parascheva, adică cozi de ore întregi, frig și ploaie (în ultimii ani chiar a fost frig la Iași la jumătatea lunii octombrie), înghesuială, foame, stări de rău fac parte din ceea ce oamenii numesc „penitență”. Eu am trecut pe acolo cu o lună mai devreme – racla Cuvioasei Parascheva era acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 2665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI