Relaxare cu Ghiţă şi Sofia [Centrul de echitaţie ˝Cuib Liniştit˝ Chiceni, Tomşani, VL]

TIPĂREȘTE

Era o zi destul de înnorată la Rm. Vâlcea dar nu aveam chef să stam în casă. Am consultat un site specializat în predicţii meteu şi am afat că înspre judeţul Gorj nu plouă. Aşa că ne-am urcat în maşini şi hai la drum, vedem noi unde, eram 5 adulţi şi 2 copii.

Cineva din grup îşi aduce aminte că undeva pe drum a văzut un panou care te îndrumă spre un centru de echitaţie. Suntem de acord că dacă îl vedem (panoul) să mergem să călărim puţin. Bucuria nepoţilor. Eu nu am călărit până acum.

Toţi din maşină cu ochii cât cepele pe înscripţile de pe marginea şoselei, după jumătate de oră de mers vedem şi panoul izbăvitor. Îl urmăm, mai mergem prin sat cei trei kilometri care erau trecuţi pe panou dar nu dăm de nici un centru de echitaţie. Oprim maşina, întrebăm un localnic, care ne spune că mai avem vreo 300 de metri şi ajungem. Am ajuns, am parcat maşina şi ne-am îndreptat spre centru de echitaţie.

Centrul de echitaţie se numeşte ˝ Cuib Liniştit˝ se află în comuna Tomşani, sat Chiceni, judeţul Vâlcea. Localitatea Tomşani se află la 40 de kilometri de Râmnicu Vâlcea în drumul spre Horezu (la 7 kilometri de Horezu). Ca să ajungeţi la Cuibul liniştit, de pe DN 67, la intrarea în Tomşani, viraţi brusc la stânga pe drumul judeţean DJ 646 care face legătura cu oraşul Băbeni din Vâlcea. Mai mergeţi vreo 3,5 kilometri prin satele componente ale comunei Tomşani şi ajungeţi la destinaţie. Drumul este asfaltat şi betonat, cu mici gropi dar în general este bun. Ca să nu vă încurcaţi vă dau coordonatele GPS ale locaţiei, N – 45.104206 şi E – 24.056684.

Cum v-am spus am parcat maşina şi ne-am îndreptat spre curtea locaţiei. Poarta era deschisă, am pătruns înăuntru, am strigat, nici urmă de om, doar câteva animale, cai, vaci, viţel şi un pui de felină, adică o pisicuţă, care a venit prima să ne întâmpine. Am mai dat noi un ocol curţii, am căutat un număr de telefon, am sunat, nu a răspuns nimeni pentru că nu era în aria de acoperire. Când am parcat maşina, în parcare mai era o maşină şi în ea şoferul. Ne-am dus la el să-l întrebăm dacă ştie ceva despre propietari. Omul ne-a spus că de când avenit el (10 minute) nu a văzut pe nimeni, dar el are programare la ora 15 pentru cel mic, la călărie. Mai erau 10 minute aşa că am aşteptat şi noi cuminţi.

Au trecut cele 10 minute şi pe drum apar doi cowboy cu un ponei şi un armăsar. Îşi cer scuze că au întârziat puţin apoi întreabă cine are programare. Domnul cu copil răspunde prezent, ne vede pe noi aşa mulţi şi ne întreabă şi pe noi ce dori? . Să călărim. Nu se poate, vă trebuie programare, nu se vine aşa şi gata pe cal. Dar avem parţial noroc. Baiatul domnului care avea programare are 3 anişori şi va merge pe ponei iar pentru noi are armăsarul pe care putem să-l călărim pe timpul şedinţei copilului... Cum nepoţii noştri au mai călărit, au fost de acord să călărească armăsarul. Doar pentru ei a fost timp restul altădată, cu programare.

Să vă descriu puţin locaţia. În mare parte este formată din ţarcul unde au loc lecţiile de călărie, apoi sunt grajdurile unde sunt ţinute animalele şi o mică clădire unde să zic că e biroul propietarului. Pe pereţii clădirii sunt aranjate frumos mai multe obecte de artizanat şi nu numai. Printre acestea amintesc farfurii cu cocosul de Hurez, ulcioare, unelte vechi folosite în gospodării, toate din lemn, unele nici nu ştiu la ce foloseau, două şei pentru caii, potcoave, etc.

Tot în curte, sub un acoperiş, este parcată o şaretă cu care se pot face plimbări prin localitate (tot cu programare). La intrarea pe propietate este arborat mândrul tricolor al ţării nostre.

Gata cu descrierea şi să trecem la treabă. Cei trei copii au fost echipaţi cu cască pentru călărit, apoi împreună cu domnul Răzvan (aşa îl cheamă propietar) s-au apropiat de ponei şi a început lecţia. Le-a făcut cunoştinţă cu poneiul, mai precis cu Sofia, acesta e numele poneiului, care are 7 ani. Primul lucru care l-au învăţat copii a fost să nu stea în spatele animalului. Apoi fiecare copil a primit câte o perie în mână şi au început curăţirea poneiului cu mişcări dictate de profesor. După ce au periat poneiul, au luat o ˝sculă˝ cu care au curăţit copitele animalului. A fost adusă şaua, li s-a descris părţile componente, apoi li s-a explicat cum să se urce pe ponei şi cam asta a fost partea întroductivă. Bună această parte şi pentru noi cei care căscam gura pe margine.

Domnul Răzvan, înainte de a urca copii pe cal, le-a mai spus acestora că animalul înainte de a fi încălecat, trebuie încălzit. A luat poneiul l-a băgat în ţarc şi a făcut câteva ture cu el prin ţarc, la pas şi trap. O dată încălzit poneiul, băiatul domnului care avea programare era gata de încălecare. A încălecat şi a pornit la drum cu Sofia. Nu vă puteţi imagina bucuria copilului de pe ponei şi amăgirea alor noştri. Dar dl. Răzvan se ocupă imediat şi de ei. O lasă pe Sofia şi pe băieţel pe mâna ajutorului său (v-am spus că au venit doi Cowboy) şi a venit la ai noştri.

Le-a adus în faţă un armăsar mare, îl cheamă Ghiţă şi are 26 de ani. La fel a procedat şi acum, a început cu precauţiile, apoi cu perierea calului, lecţia despre şa, care acum era mai mare, calului i-a pus şi hăţuri, le-a explicat cum se conduce din hăţuri, cum se stă pe şa, cu picioare strânse de abdomenul calulu pentru a te simţii aproape; i spatele drept. Au curăţit copitele calului de mizerie, mai mult dl Răzvan decât copii. Pe Sofia şi pe copil i-a scos din ţarc şi i-a rugat să se plimbe prin curte (mulţumim tatălui copilului că a fost de acord, că dacă nu ai noştri nu călăreau, i-am mulţumit şi atunci). L-a luat pe Ghiţă şi la încălzit, puţin mai mult decât pe Sofia. Încălzirea este necesară şi pentru a observa dacă calul are vreo problemă la picioare.

După încălzire a urmat călăria. Au urcat nepoţica, fiind mai mare, (9 ani) cu emoţii la început apoi tot mai sigur, sub atenta conducere a domnului Răzvan a parcurs mai multe ture de ţarc, mai mult la pas decât la galop. Nici nu ştim cu a zburat timpul şi a urmat nepoţelul (6 ani), mult mai timid dar s-a descurcat şi el. S-a plimbat şi el vreo 20 de minute apoi şedinţa s-a terminat pentru că au venit alţi doritori care aveau programare.

Programarea se face telefonic. Cursurile întroductive şi primele şedinţe de călărie se fac aici, la faţa locului, iar după ce aţi prins puţină experienţă se merge la plimbări mai lungi prin pădure. Costul unei şedinţe este de 70 lei şi durează 45 minute. O plimbare prin pădure durează 3 ore şi costă 150 de lei.

Dacă v-am stârnit interesul nu ezitaţi să vizitaţi acest centru de echitaţie. Noi am plecat forme mulţumiţi de aici. Bineînţeles prima întrebare a copiilor a fost când mai venim să călărim?

---

VIZUALIZĂRI: 3445 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI