Băile Herculane 2016 – incursiune în necunoscut

TIPĂREȘTE

Inainte sa merg la Baile Herculane nu stiam exact cum se prezenta statiunea, auzisem doar ca nu s-a prea investit in aceste locuri in ultimii ani, ca este o statiune in care merg in general persoane de o anumita varsta pentru tratament. Totusi, fiind o statiune frecventata in trecut de catre mari printi si imparati m-am gandit ca trebuie sa fie ceva interesant, nu? 

Ei bine, mergand fara masina, alegand ca mijloc de transport trenul vreau sa va spun ca m-am simtit efectiv izolata in aceasta statiune. Efectiv nu aveai ce sa faci aici. Nu am reusit nici macar sa ajung sa ma plimb pe Dunare in cele 4 zile cat am stat in statiune, deoarece vaporasul care pleca din Orsova nu a fost disponibil, in primul rand pentru ca vremea fusese ploiasa si din acest motiv probabil nu erau suficienti turisti dornici de plimbari pe Dunare. Oferta de croaziera pe Dunare o gasisem pe net si mi-a convenit pentru ca era un vaporas cu 90 de locuri si mi s-a parut OK, sigur.

In rest am gasit la Baile Herculane o combinatie de statiune parasita cu o natura frumoasa, plina de viata. Au mai ramas doar vestigiile din epoca romana, din perioada Imperiului Habsburgic dar si din epoca recent apusa. Spun „vestigii” cu durere in suflet, pentru ca aceste cladiri nu trebuiau sa fie intr-o astfel de stare daca aveam persoane responsabile care sa administreze aceasta Perla a Banatului. Din epoca recent apusa ne-au ramas cladirile pe care si acum scrie: „Proletari din toate tarile uniti-va! ” Probabil ca daca urmam acest indemn comunist statiunea nu era in starea deplorabila in care se afla astazi. Vazusem anul trecut si documentarul Wild Carpathia 2 al lui Charlie Ottley despre zona asta, dar nu imi facuse impresia pe care am avut-o dupa ce am vazut cu ochii mei ce a mai ramas din aceasta statiune.

Tot la capitolul lucruri de imbunatatit au fost si serviciile oferite de restaurantele din statiune. Cred ca restaurant e mult spus. La ceea ce ofereau in meniu si la cum aratau, termenul mai corect ar fi fost bodega. Mancarea era de proasta calitate, iar preturile erau destul de mari. Efectiv era o alta atmosfera in aceste restaurante fata de restaurantele din alte statiuni prin care am mai fost...

Ca sa continui in tonul acesta, al aspectelor negative, vreau sa va mai spun ca toate trenurile care pleaca din Bucuresti au intarzieri de cel putin 60 de minute, tot timpul. Chiar am urmarit acest aspect pe parcursul mai multor zile si am fost foarte dezamagita de modul in care CFR Calatori isi bate joc de clientii sai.

Asa ca mi-a ramas sa ma bucur doar de frumusetile pe care le ofera natura in aceasta zona. Am facut multe plimbari si bineinteles ca am facut si multe poze. Din pacate intr-o zi a plouat serios si a trebuit sa ma retrag in camera de hotel. A fost o placere sa respir aerul ionizat generat de cele 20 de izvoare termominerale de padurile de fag si de pin negru dar si de vegetatia de feriga, caracteristica acestei zone. Masivul Domogled se inalta parca vertical deasupra statiunii, creand o vedere fermecatoare, unica. Pe crestele golase ale muntelui se vad din loc in loc palcuri de pin negru de Banat.

Valea Cernei este elementul natural care desavarseste acest tarm mirific. De-a lungul Cernei am intalnit foarte multe izvoare termale, am gasit renumitele „cadite” cu apa termala ce ajungea la temperaturi de peste 50 de grade. Ce sunt aceste cadite? Sunt niste bazine foarte mici construite de localnici din piatra si beton in care au reusit sa capteze cateva izvoare de apa termo-salina si termo-sulfuroasa. Erau foarte multe persoane la aceste cadite. Venisera pentru tratament si relaxare. Am avut impresia ca se sta la coada la un moment dat. Pe langa „pacientii” care se scufundau in aceste bazine erau alti „pacienti” asezati pe marginea bazinelor, carora o persoana „calificata” le oferea o sedinta de masaj contra unui pret modic. De aici am aflat ca aceasta este zona in care se practica asa-numitul „turism liber” sau „turismul de la marginea asfaltului”. In fiecare vara in aceasta zona se formeaza un sir lung de masini, care de multe ori creeaza aglomeratie in trafic pe o raza de pana la 2-3 km. Am inteles ca unele masini ofera si casa si masa pentru „pacientii” interesati sa faca o cura de vindecare la cadite. Eu am reusit sa fac o poza la o masina care oferea servicii medicale de kinetoterapie, medicina holistica, intretinere corporala, masaj sau probabil era doar un centru de cazare pentru cei care faceau tratament acolo. Trecand peste aceste detalii picante, trebuie sa stiti ca nu este in regula sa faceti baie in aceste ape termale fara un consult medical in prealabil si fara sa primiti avizul medicului dvs, deoarece nu de putine ori au avut loc incidente neplacute, existand chiar victime.

Urcand mai in amonte pe Valea Cernei am ajuns la Strandul 7 Izvoare, situat cam la 7 km de Baile Herculane. Tariful de intrare a fost de 10 lei, insa in acest tarif nu ti se ofera sezlong. Trebuie sa mai platesti inca 10 lei pentru sezlong. Apa nu este deloc calda, desi se spune ca ar fi termala.

Intr-o alta zi am vizitat centrul istoric sau centrul vechi al statiunii. Totul era pustiu, puteai sa numeri pe degetele de la o mana cat turisti erau. In mod normal intr-o astfel de zona ar trebui sa gasesti multe localuri, restaurante, baze de tratament si multi turisti. Au ramas doar ruinele, din pacate si statuia lui Hercule, care bineinteles ca era prea puternic pentru a fi doborat. Mergand mai sus am ajuns la Biserica Romano Catolica, construita in perioada 1836-1838 pe timpul imparatului Ferdinand I. La intrarea in biserica sta scris ca imparateasa Elisabeta (Sissi) a participat la slujbele din Saptamana Patimilor si in zilele Sfintelor Pasti in timpul sederii sale de sase saptamani in anul 1887 la Baile Herculane. Biserica este mica si foarte luminoasa. Este deschisa permanent pentru a fi vizitata.

Undeva mai jos, mai aproape de statiune, intr-o alta zi am vizitat si Manastirea Nasterii Maicii Domnului. De fapt nu semana deloc cu o manastire autentica... intr-un corp al unei cladiri era amenajat un altar si un spatiu foarte mic pentru cativa enoriasi pentru a se ruga.

Am vizitat si Pestera Hotilor (Grota Haiducilor), nu departe de centrul istoric al statiunii, aproximativ 600 de metri in amonte pe Valea Cernei. Pestera impresioneaza prin faptul ca a fost locuita inca din paleolitic pana in epoca moderna, atunci cand pestera a fost asociata cu temutii lotri banateni, existand si dovezi in acest sens. De asemenea pestera se remarca prin faptul ca exista diverse inscriptii pe pereti ale unor importante personalitati ale secolelor al XIX-lea si al XX-lea. Lungimea pesterii este de 143 de metri, are o inaltime maxima de 13 metri si este compusa din 3 galerii din care doua sunt luminate natural iar a treia este complet obscura.

In schimb mi-a placut foarte mult cum arata Gara din Baile Herculane. Este un loc foarte romantic, foarte frumos amenajat. E un loc... parca rupt dintr-o carte cu povesti din trecut... lipsea doar locomotiva cu aburi care sa opreasca in Gara... din pacate nu a venit nici macar trenul nostru contemporan, pentru ca avea intarziere. Gara este construita in stil baroc, fiind inaugurata in 20 mai 1878, ducand astfel la cresterea numarului de vizitatori. Cladirea centrala este flancata de-a lungul peronului de coloane in stil roman care sunt imbracate in liane ce urca pe un gratar care sustine un plafon de vegetatie si care ofera calatorilor o placuta senzatie de armonie cu peisajul pitoresc din jur. Corpul central are ca element caracteristic o cupola maiestoasa, sprijinita de coloane, printre daca treci ai senzatia ca patrunzi intr-o catedrala. La interior cupola este impodobita cu reprezentari ale unor personaje mitologice, dintre care se remarca bineinteles Hecule.

Cu parere de rau trebuie sa concluzionez aceasta prezentare cu ideea ca aceasta statiune importanta a tarii noastre a ramas doar cu istoria si cu natura pe care inca, din fericire, nu a reusit nimeni sa o distruga.

---

VIZUALIZĂRI: 3260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI