Baile Herculane – un paradis in descompunere

TIPĂREȘTE

Primul meu contact cu Baile Herculane a avut loc pe la mijlocul anilor ’80, cand am petrecut acolo un sejur impreuna cu parintii. Pe vremea aceea, statiunile balneare erau in voga, optiunile de petrecere a vacantei fiind limitate, de regula, la Marea Neagra si la aceste statiuni. Dupa peste 20 de ani, la sfarsitul lui mai 2009, in cautarea unei destinatii de weekend, mi s-a facut dor de Baile Herculane si am pornit la drum.

Drumul de la Cluj la Baile Herculane este destul de aventuros. Pana la Sebes e bine, dar intre Sebes si Hateg incepe distractia: drumuri in reparatie si trafic intens. Dupa Hateg e mai bine din punct de vedere al traficului, dar calitatea drumului lasa de dorit.

Pe masura ce te apropii de statiune, in judetul Caras-Severin, drumul era tot mai rau, cel putin in acea perioada.

Frumusetea statiunii iti mai risipeste supararea pe drum. Este un loc absolut superb, fara indoiala, unul dintre cele mai frumoase locuri din tara. Situata in defileul Cernei (zona considerata a fi una dintre cele mai salbatice din tara noastra), pe valea Cernei, statiunea este flancata de stanci. Peisajul stancilor si al padurilor este doar una dintre atractiile statiunii, pe langa apele termale atat de cautate inca din vechime.

Ne-am cazat, pentru o noapte – doar atat am petrecut acolo, la hotelul Sara’s Sons, un hotel dragut, modern, de “ultima generatie”. Spun de ultima generatie, pentru ca la Baile Herculane sunt vreo trei generatii de hoteluri.

“Generatia tanara”, din care face parte si Sara’s Sons, a aparut dupa anul 1989 si consta in pensiuni, vile si hoteluri de dimensiuni mai mici, cosntruite in stil modern. Primitoare, acestea sunt si cele mai cautate de turisti.

Hotelurile “tinere” au rasarit printre colosii inalti din perioada comunista, hoteluri tip turn, de zece etaje, care acum sunt, in mare parte, pustii. Pentru ca nu aveam rezervare (Sara’s Sons nu ne-a facut rezervare pentru o singura noapte, dar am avut noroc ca erau locuri suficiente), am dorit initial, din nostalgie, sa ne cazam intr-un hotel “optzecist”. Surpriza: unul – singurul care avea piscina interioara – era plin, restul erau pustii, asa ca am ajuns tot la Sara’s Sons.

Ne temeam ca, desi Sara’s Sons avea trei bazine cu apa, din care doua functionau, nu vom putea face baie, pentru ca ploua si era cam frig. Din fericire, ne-am inselat, in ciuda frigului, ne puteam balaci in voie in apa termala. Unul dintre bazine, care era mai mic, era plin cu apa firbinte. In naivitatea mea, m-am temut ca imi va fi frig la iesirea din apa. Ei bine, apa era atat de fierbinte incat nici nu am putut sta numai in ea, te incalzeai atat de tare, incat preferai sa sezi pe marginea piscinei numai cu picioarele in apa si nu simteai frigul deloc (atata ca nu puteai sa sari imediat dupa aceea in celalalt bazin, mai adanc, ca sa inoti; desi era si in acela apa termala, spre deosebire de cea din bazinul mic, parea aproape rece! ).

Mentionam mai sus trei generatii de hoteluri, dar am amintit doar doua. “Generatia veche” este alcatuita din cladirile de dinainte de razboi, adevarate “doamne”, cu o arhitectura superba, dar, din pacate, paraginite. Iti dau lacrimile cand vezi ce s-a ales de acele bijuterii arhitecturale, neglijate complet acum si care se darama sub ochii nepasatori (sau neputinciosi? ) ai autoritatilor locale.

Baile Herculane merita vizitate: o statiune superba, privelisti de vis in locuri minunate, incarcate de istorie (primii care au descoperit si au valorificat baile termale au fost romanii), care ar atrage multi turisti straini daca ar fi promovate asa cum merita.

---

VIZUALIZĂRI: 2555 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI