Drumetii pe varfurile ce domina statiunea Baile Herculane

TIPĂREȘTE

Anul acesta am ajuns pentru prima data in Herculane. Asa cum spuneam in review-ul despre Herculane, mi-a placut foarte mult. Se pot face multe trasee din Valea Cernei - vezi impresii si vezi impresii, dar si direct din statiune.

Statiunea Baile Herculane este situata pe Valea Cernei intre Muntii Cernei la vest si Muntii Mehedinti la est.

Muntii Cernei ne intampina cu inaltimi mai mici in dreptul statiunii, de aceea traseele sunt usoare si scurte. Probabil ca multi turisti au facut drumetii la Grota cu Aburi, Izvorul Munk, Grota Haiducilor, Poiana cu Peri sau Platoul Coronini.

De partea cealalta a Cernei, Muntii Mehedinti ne intampina cu peretele alb de calcar. La prima vedere pare demn de Superman sau Spiderman. Aici inaltimile ajung undeva la 1200m si chiar daca pare modest ca altitudine e ceva de urcat avand in vedere ca statiunea se afla la numai 160m.

Varfurile Suscu - 1192m si Domogledul Mare 1105m sunt cele mai inalte varfuri din dreptul statinii Herculane.

Pentru noi, sa urcam pe varful Suscu a fost o provocare pentru faptul ca de aici poti vedea Dunarea si defileul Portile de Fier, daca ai noroc de timp frumos.

Pana la Crucea Alba traseul pentru cele doua varfuri este comun chiar daca au marcaje diferite.

Traseul pana la Crucea Alba il recomand si celor mai putin obisnuiti cu muntele. E solicitant dar nu foarte greu, in schimb veti fi rasplatiti cu privelisti extraordinare spre statiune si Valea Cernei. Totodata traseul este unul educational, intalnind in cale numeroase panouri cu denumirea plantelor, copacilor si insectelor, montate in zona de catre administratia Parcului National Domogled – Valea Cernei.

Traseul porneste din DN67D, drumul ce ocoleste staiunea. Gasim undeva pe dreapta o placuta indicatoare si marcajele cruce albastra si banda galbena. La inceput poteca este abrupta apoi ajunsi pe un platou ne putem odihni la umbra unui foisor. Urmam iar poteca ce ne poarta in serpentine largi spre imparatia calcarului. In mai putin de 1h am ajuns la Crucea Alba, asezata in buza haului alaturi de un pin negru de Banat. De sub umbrela acestui pin putem vedea centrul vechi al statiunii. Despre aceasta cruce se spun doua legende dar turistul care ajunge aici sigur uita de ele atunci cand i se deschid in fata asemenea peisaje. Legendele le puteti citi la sectiunea poze unde voi atasa poze cu panourile de la fata locului.

Dupa Crucea Alba traseele se despart: inainte Izvorul Jelarau - Vf. Suscu, in dreapta Vf. Domogled.

In prima zi am ales sa facem primul traseu pentru ca eram cu un grup de prieteni si acest traseu nu prea este umblat dar si pentru ca Vf. Suscu este mai inalt si am putea vedea Dunarea de pe varf.

De la Crucea Alba traseul incepe sa coboare in valea Jelarau, purtandu-ne prin Cheile Jelaraului pana la Izvorul Jelarau. Aici gasim iarasi un foisor cu mese si banci pentru a lua masa si apa rece de izvor. Un indicator ne anunta ca mai avem 2h pana la varful Suscu. Marcajul nostru este acun triunghi albastru. Urcam continuu in serpetine prin padurea nu prea deasa. Intr-adevar traseul nu este umblat, se pierde des trebuind sa fim atenti la marcaj deoarece poteca este acoperita cu vegetatie. Suntem rasplatiti din cand in cand cu frumoase puncte de belvedere spre Herculane, Domogled si Podisul Mehedinti. Urmeaza o portiune unde nici poteca si nici marcajul nu se disting. Pur si simplu ne facem loc printr-o padure deasa de liliac. Ultima portiune urca prin padure si ne scoate la varf unde avem parte de un frumos platou cu liliac, multa iarba si alte flori de munte. Desi avem parte de soare, in departare Dunarea abia se distinge. Aici facem o pauza bine meritata. Au trecut 4 ore de cand am plecat din Herculane.

Intoarcerea a fost pe acelas traseu care, de aceasta data a fost mult mai usor de parcurs.

Un alt taresu pe care l-am parcurs a fost Baile Herculane - Crucea Alba - Grota lui Serban - Varful Domogled - Cheile Feregari - Baile Herculane.

Pana la Crucea Alba urmam traseul din prima zi. Dupa ce trecem de Cruce urmam in dreapta poteca marcata cu banda galbena ce urca destul de abrupt o zona cu grohotis. Dupa 20-30 de minute intrerupem urcusul pentru a vizita Grota lui Serban situata la ~ 30m in stanga potecii. Numele pesterii se trage de la varful din apropiere Vf. Serban (1012m), care vine de la un haiduc din partea locului. Pestera are o galerie tunel de 20m si trebuie sa aveti la voi o sursa de lumina pentru a putea inainta. Stalpul de la intrarea in pestera s-a format prin unirea de-a lungul timpului a unei stalactite cu o stalagmita.

Dupa scurt timp am revenit la traseu si am continuat ascensiunea. Am intrat in zona lespezilor de calcar. De aici incepe cea mai grea parte a traseului numita Cararea Pisicii. Poteca este foarte ingusta cu brane si grohotis, care necesita multa catarare si atentie. In stanga avem prapastie iar in dreapta o vegetatie foarte bogata ce-ti capteaza privirea. Pentru fotografii si admirat ceea ce ne incojoara am luat multe pauze pentru a nu risca sa ne accidentam.

Printre pietre albe de calcar se incapataneaza sa supravietuiasca arbusti, zeci de flori muticolore si diferite specii de insecte, mai ales fluturi care fac faima acestui munte. In Parcul National Domogled - Valea Cernei se intalnesc aproximativ 1500 de specii de fluturi reprezentand 45% din fauna de fluturi a tarii. De asemenea flora este foarte bogata existand diferite specii de plante protejate.

Intelegem ca nu degeaba Domogledul a fost declarat rezervatie naturala.

Pinul negru de Banat a devenit o obisnuinta in drumetiile noastre pe Valea Cernei. Pe Cararea Pisicii diferiti arbusti infloriti, macesi cu flori albe, roze si rosii, stanjenei galbeni si mult, mult liliac te fac sa uiti ca urci spre un varf de munte. Ai mai degraba impresia ca esti intr-o gradina botanica. Am vazut aici multe plante cu care nu eram obisnuiti in drumetiile noastre montane.

Si tot catarandu-ne am ajuns pe Vf. Domogledul Mic (1099m). De aici zarile se deschid si mai mult. Am fost surprinsa sa vad ca platoul cu cele doua varfuri si saua dintre ele este atat de diferit de cum mi-l imagineam eu privindu-l de pe varful Suscu! De acolo se vedea peretele nordic al Domogledului, un perete abrupt din calcar. Sus aveam sa descoperim o vegetatie bogata cum greu iti poti imagina. Acum poteca ne poarta domol printre liliac si alti arbusti. Un urcus domol si suntem pe Vf. Domogledul Mare (1105m). Zarile se deschid muult mai mult. Vantul care sufla destul de tare ne face sa nu zabovim prea mult pe varf. Din varf, in spate se lasa haul dar in fata aveam o frumossa poiana alpina. Prin aceasta poiana era si poteca ce avea sa ne poarte pe traseul spre Cheile Feregari dar nu inainte de o pauza de masa.

Am putut admira in liniste florile in timp ce fluturii se asezau pe umerii nostri.

Traseul continua pe acelas marcaj banda galbena. Coboram abrupt printr-o padure rara pana ajungem in Valea Feregari apoi mergem pentru ceva timp pe firul vaii destul de lejer. Pietrele de pe fundul vaii si frunzele cazute imi dadeau impresia ca merg pe o aleee pietruita. Calcarele isi fac din nou apararitia. Incep Cheile Feregari. Acestea sunt cunoscute de localnici ca Valea dintre Pietre sau Prolaz. In peretii acestor chei am vazut multe guri de pesteri situate la inaltime dar si trasee de escalada.

La iesirea din Cheile Feregari ne asteapta o zona cu grohotis care ne ingreuneaza coborarea. Ne oprim la un izvor sa ne potolim setea. In urma noastra strajuiesc peretii albi de calcar, in stanga o zona cu bolovani imensi ce s-au desprins din cariera fostei fabrici de var. In vale ne asteapta statiunea cu sursurul Cernei.

O tura frumoasa in circuit, care ne-a solicitat fizic dar care ne-a oferit atatea perivelisti frumoase.

Pe acest traseu trebuie avut in vedere ca nu exista niciun izvor, de aceea trebuie sa va aprovizionati cu apa. Pe teritoriul Parcului National Domogled - Valea Cernei traieste vipera cu corn, asa ca putina atentie nu strica. Chiar daca nu am vazut niciuna in cele 10 zile de drumetii am respectat regulile: am purtat bocanci, pantaloni lungi, chiar si parazapezi, si bat de treking cu care bateam in pietre inainte de a ne aseza.

Carari frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 12444 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI