Frumoase si triste - Baile Herculane

TIPĂREȘTE

Locurile frumoase cheama.

Le simti vibratia, le visezi, ravnesti sa le revezi.

Sunt ca povestile de dragoste la care ai renuntat, dar pe care nu le-ai uitat si nicicand nu le vei uita. Despre dragoste as putea scrie oricat, e un subiect inepuizabil, dar pt. ca suntem pe un site turistic, am sa va scriu cate ceva despre unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania (in opinia mea), Baile Herculane, asa cum le-am vazut si perceput. Sunt denumite „Perla Banatului” si desi si-au pierdut covarsitor stralucirea, raman fascinante si pretioase in sine.

Traseu

Am plecat din Alba Iulia pe cel mai scurt traseu si care este si cel mai putin pitoresc, dar fiind cu copiii ne-am temut de codul portocaliu de canicula, care in acea perioada era la apogeu. Asadar: Alba Iulia - Simeria - Hateg - Otelul Rosu - Caransebes - baile Herculane. Prima oprire a fost la 3 km de Hateg, in padurea Silviut, unde am petrecut cateva zeci de minute in compania familiei de zimbri care traieste in rezervatie. Urmatoarea oprire am facut-o la aprox. 20 km de Cransebes, la Manastirea Piatra Scrisa, un loc aparte despre a carui existenta am aflat de pe acest site, cititnd reviewul excelent al userului @georgiana. Aici se afla icoana facatoare de minuni a Sf. Treimi.

Frumusetea trecutului

Baile Herculane sunt recunoscute pentru proprietatile lor curative inca din vremea romanilor. Sub sceptrul imparatului Traian au fost puse bazele statiunii Therme Herculi. Parca imi inchipui hoardele de cotropitori infrigurate gasind aceste ape fierbinti ce izvorasc la tot locul din pamantul bogatei Dacii. Cum sa nu le fi apreciat? Romanii pragmatici au construit aici bai si apeducte, dar si temple inchinate zeilor Hercule, Aesculap si Hygieia - protectorii medicinei. Denumirea statiunii se trage din numele zeului Hercule, protectorul izvoarelor termale, simbol al fortei fizice si psihice.

Cea mai importanta inflorire a cunoscut-o locul pe vrema cand se numea Herkulesfurdo. Imparatul Franz Iosef si imparateasa Austriei - Elisabeta (Sisi) au fost fascinati de pitorescul zonei, lasand pe mana arhitectului curtii imperiale modernizarea ei. In aceasta perioada iau nastere aici bai luxoase, vile spelndide incadrate de statui ornate cu elemente din mitologie, restaurante, hoteluri: Franz Iosef (Decebal), Baile Imperiale Austriece, cladirea Cazinoului. Locul devine una dintre cele mai splendide si cautate statiuni ale Europei, in care apele tamaduitoare, aerul puternic ionizat negativsi pitorescul semtilor munti Domogled atrag, relaxeaza si vindeca. Imparatul se indragostete iremediabil de acest loc, pe care il considera cel mai frumos de pe continent... Luxul si eleganta erau aici si atunci la ele acasa. In stampe vechi sau reproduceri ale unora originale cu care erau acoperiti peretii pensiunii unde am fost cazati... (vezi impresii) am putut admira o lume trecuta si o eleganta care acum lipsesc. Femei frumoase, insotite de filfizoni ferchesi, isi etalau tinutele, in lungi promenade facute pe malul Cernei.

Tristetea prezentului

Asa au trecut veacurile acestei lumi, uneori mai involburate, alteori mai potolite, iar Baile Herculane au razbit pana in timpul nostru. Acum Cerna e tot acolo, Muntele Domogled deschis in semicerc isi etaleaza farmecul, insa aceasta frumusete naturala incredibila este acompaniata mai ales de sunet de manele si miros de fum de mici. Gratia i-a lasat locul nepasarii si neglijentei. Maiestuoasele hoteluri si bai sunt ruine, insa natura are acelasi farmec nascut dintr-o frumusete nepieritoare. Toate trec, se degradeaza, insa regina Natura e parca si mai frumoasa si mai ademenitoare.

Astazi statiunea este cautata mai ales de cei care au nevoie de efectul curativ al apelor ce izvorasc aici si datorita climatului mediteraneean – care face ca aerul din zona sa fie similar cu cel ce se respira la cota 1500-2000. Exista in statiune si in jurul ei, la tot pasul izvoare fierbinti cu sulf (mirosul e pe masuta! , greu de suportat mai ales de catre copii) clor, clalciu care vindeca o sumedenie de boli: reumatism, probleme neurologice – am vazut multi oameni, mai ales adolescenti in carucioare cu rotile, obezitatea, afectiuni ginecologice, nervoase si dermatologice. Apele sunt usor radioactive, asadar nu oricine poate beneficia de efectul lor tamaduitor, copiii au interzisa aici imbaierea, e un lucru pe care nu l-am stiut, l-am aflat doar la fata locului. Deasemenea nu se recomanda pentru unele afectiuni digestive, cardiace si TBC.

Recreere, relaxare

In prima zi, inainte de a ne caza, am dat o tura cu masina prin statiune, curiosi de aspectul ei, mai fusesem in urma cu 3 ani si am dorit sa vedem ce s-a mai imbunatatit. Trebuie spus ca orasul propriu-zis se poate imparti in doua zone: orasul vechi avand ca punct de reper faimoasa statuie a lui Hercule purtand pielea leului din Nemeea pe umeri si orasul nou care cuprinde pensiunile, strandurile, hotelurile nou construite, zona comerciala si cartierele de blocuri. Orasul nou nu mi-a placut mai deloc, pensiunile sunt inghesuite, ai impresia ca turistii cazati la pensiunea vecina iti sufla in ceafa. Mai sunt si exceptii, de una dintre ele am avut si noi, din fericire, parte (pensiunea La Dolce Vita- vezi impresii).

In zilele urmatoare, spre seara am facut lungi plimbari prin orasul vechi, care m-a sedus. Parfumul lui vechi si trist nu te poate lasa rece. Mi-a placut aici enorm totul, absolut totul.

Piata Hercules este poate cea mai cunoscuta turistilor, avand ca limite Podul de Piatra de peste Cerna si Biserica Romano-Catolica. Aici se poate vedea Hotelul Ferdinanad, o constructie baroca, ce dateaza din a doua jumatae a secolul al XVIII-lea, Baia Diana, construita pe locul unei foste bai romane – care este inca functionala si Baia Apollo, ridicata pe locul unde unei bai romane si al unui templu inchinat lui Hercule. Podul de Piatra de peste Cerna este o dantelarie din piatra, a carei faima de alta data este data uitarii. Ne putem mandri noi romanii, cu faptul ca acest pod este primul pod in curba in zidarie din Europa. Azi aspectul sau este jalnic, desi este inca functional, este strajuit de peturi si alte murdarii lasate la baza lui cu larghete de unii dintre semenii nostri care se numesc impropriu... turisti! Pacat! M-a durut sufletul sa vad atata frumusete parasita, multa mizerie si caine vagabonzi.

De aici am ajuns in parcul orasului, cu alei strajuite de poeti si scriitori renumiti. L-am fotografiat pe Eminescu stingher si cu urechea rupta, acoperit cu panje de paianjen... :(((. M-am intristat enorm, dar apoi am avut un motiv de bucurie, cand la capatul aleii am gasit o cladire in care a locuit pe vremuri vremelnic Sisi. Constructia se renova, am admirat balconul superb, parca ar fi fost filigran de argint.

Catinel, pe trepte stirbe din loc in loc am ajuns la una dintre atractiile statiunii, arborele Sequoia Gigantea, care se dezvolta in mod normal doar la peste 2000 metri altitudine, dar aici, datorita climei, isi inalta maiestuos crengile uriase spre cer. In timp ce firea ocroteste si creste, omul distruge si paraseste... este o realitate dureroasa, dar e realitatea cladirii vecine arborelui gigant, Cazinoul din Baile Herculane. Cladirea si-a pierdut cu totul stralucirea, desi, frumusetea razbate din fata lui plina de riduri... Pe vremuri, Cazinoul era frecventat de floarea aristocratiei austriece. Apoi a fost transformat in muzeu, sala de spectacole si restaurant dupa cum aveam sa gasim placute informative ruginite pe frontispiciul cladirii. Toate inchise. Pasii nostri calca placi de marmura colorate in nuantele pamantului, decorate cu motive florale, iar ochii se ridica admirand ceea ce a mai ramas din fastul de odinioara: pilastri dantelati sustinad plafonul pictat in albastru si galben, cu forme geometrice imbinate si motive populare care imi amintesc de ceramica de Horezu. Basoreliefuri reprezentand creaturi mitologice, amfore decorate cu flori, bolti pictate in stilul Coquilles St. -Jacques, nu mai stii incotro sa privesti si ce sa admiri.

De aici, printr-un gang obscur am ajuns in perimetrul unuia dintre izvoarele tamaduitoare, care sunt imprastiate cam peste tot... si aici, ne-a asteptat un alt soc... Nu m-a frapat multimea ce astepta rabdatoare sa isi umple sticlele cu apa binefacatoare, ci o familie ce lua apa si isi spala masina in acel loc... Iar noi ceilalati priveam nepasatori si taceam... Am plecat trista de acolo. As fi vrut sa stau mai mult, sa vad mai multe... Insa burticile copilasilor mei, isi cereau drepturile, asa ca, imediat ce Pizzeria Greceasca ne-a aparut inainte, am decis sa luam pe terasa ei cina. Pot spune cu mana pe inima, ca aici am mancat una dintre cele mai bune portii de pizza, ever. Pizza Creta cu sos Tzatziki. Trei pizza, doua sucuri si o apa au costat in jur de 60 ron.

Stranduri

Cand am ajuns in Herculane, nu prea aveam habar unde se poate face baie si care sunt conditiile.

Am aflat ca apa nu e buna pentru copii, asa ca nici nu m-au mai interesat strandurile.

Insa hazardul, m-a dus fata in fata cu strandul Sara's Sons, pe care l-am vazut de la etajul 4 al Hotelului Diana. Nu mi-a placut. Privelistea e lipsita de pitoresc, este ascuns intre blocuri si betoane. Cat despre Hotelul Diana – pe care doar l-am tranzitat si i-am vazut 2 camere, nu mi-a lasat deloc o impresie buna, desi e renovat de curand, lucrul facut e de mantuiala, iar mirosul care persisita peste tot este de cantina comunista.

Am ajuns si la Strandul 7 Izvoare situat la aprox 6 km de statiune, si aici, am avut cel mai mare soc. Nu as intra vreodata sa ma imbaiez acolo, chiar daca, poate, apa e curata. De cum am trecut de poarta, am avut senzatia ca am patruns in zona crepusculara. Muzica la maximum, genul ascultat, pe zeci, poate sute de cd-uri – manele, apoi mizeria, locul de campare neamenajat, claie peste gramada: masini, corturi, sezlonguri... si peste toate... Fumul! Baietelul meu cel mic s-a speriat teribil, s-a lipit strans cu manutele de gatul sotului meu... l-a socat fumul, galagia, mirosul. Fotografiile vorbesc mai multe decat o fac eu acum. Strandul este deschis zilnic intre orele 9-20, mai putin joia, iar biletul de intrare costa 10 ron pentru adulti si 5 ron pentru copii. Se pot inchiria sezlonguri la pretul de 10 roni.

Citisem inaiante de a pleca de acasa, despre strandul acoperit de la Hotel Roman. Am ajuns si aici dorind fierbinte sa gasim un loc amenajat la standarde nu inalte, doar normale pt o tara civilizata. Nu stiu cum o fi, nu se poate folosi, deoarece e in renovare.

Alte posibilitati de distractie

In afara de bai ziua, plimbari lungi seara, noi am folosit pentru a ne creste nivelul adrenalinei tiroliana, ce se poate lua de pe soseaua pe care este situat Hotelul Roman, la iesirea din statiune. Programul incepe la ora 15, iar la ora 20 se opreste. O traversare in aer a Vaii Cernei, a fost punctul culminanat al uneia dintre seri. E dementiala senzatia. Zborul deasupra vaii Cernei cotropite de ierburi salbatice te inalta la cer. Recomand.

In afara statiunii si in statiune sunt amenajate un fel de vanite, unde cei doritori, din cate mi-am dat eu seama, cei la care medicul le recomanda – pot face bai. Conditiile sunt improprii, dar ce nu face omul pentru sanatate... Am ajuns la una dintre aceste vanite, o sa vedeti foto, dar nu m-am indurat sa intru.

Cei care prefera muntele au posibilitatea de a face drumetii. Am ajuns si noi, pe o caldura aproape ucigatoare la Grota Haiducilor. Traseul porneste din spatele Hotelului Roman – care, mi s-a parut o bijuterie arhitectonica, ceva unic. Escaladarea dureaza cam 5 minute, la inceput se urca ceva trepte, apoi pe carare, complet neamenajata, dar nu am luat-o ca pe tragedie, stiu ca la orice frumusete se accede cu greu. M-a impresionat mult aceasta minunatie de grota cu o suprafata generoasa, impartita in mai multe „ incaperi” si care a fost locuita inca din paleoliticul mijlociu. Citisem ca are o fauna ce se mai intalneste doar in America Latina, unica in Europa, dar tot ce am vazut eu a fost o mica soparla, sau poate ea m-a zarit prima, cert e doar un singur lucru: amandoua eram foarte speriate si am ramas pentru cateva clipe nemiscate. Cu tristete trebuie sa va spun ca urmele „turistilor” – a se citi vandalilor, sunt mult mai vizibile aici, peretii de stanca fiind tapetati cu tot felul de nume, declaratii de dragoste sau declaratii belicoase. Nu exista nicio placuta informativa. As fi vrut sa aflu o legenda a locului, dar cine sa o poata povesti? Doar stancile?? Pacat!

Cam asta am vazut si asa am petrecut noi un sejur la Baile Herculane, un loc a carui frumusete iti taie respiratia, dar neglijenta celor responsabili de bunul mers al lucrurilor lumesti, nu poate decat sa te intristeze.

Mi-a placut aerul boem, arhaic al statiunii, frumusetea impietrita a Muntilor Domegled, m-as intoarce oricand in acest loc singular, pentru ca... locurile frumoase te cheama, traiesti mereu cu nostalgia lor in suflet si cu dorinta de a le revedea!

---

VIZUALIZĂRI: 3785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI