'Fara pereche in toata romanimea'

TIPĂREȘTE

Biserica Sfantul Nicolae este un lacas de cult ortodox, si se afla in localitatea Densus, judetul Hunedoara, cum vii din Sarmizegetusa spre Hateg. La un moment dat, se desprinde un drum spre stanga, spre Pesteana (cam 8 km de la sosea), si mai apoi Densus. Soseaua este buna, peisajul se schimba si devine mult mai prietenos, cu dealuri aurii care parca zambesc pe fundalul azuriu al cerului. Imediat cum intrati in Densus o sa gasiti indicator care o sa va lase direct la poarta frumoasei biserici, ea se afla undeva in dreapta.

Titlul review-ului meu este pus in ghilimele, deoarece nu imi apartine, ii apartine marelui Nicolae Iorga. Asa a numit el Biserica din Densus. Si tare imi mai vine sa il cred dupa ce am vizitat-o. Este pe lista de monumente propuse pentru a intra in patrimoniul UNESCO. Eu am gasit o poza intamplator cu biserica pe internet, deoarcece aveam de gand sa mergem la Manastirea Prislop si tot timpul incerc sa vad cat mai multe locuri, monumente, etc, cand plec putin mai departe de casa. Din momentul cand am vazut poza cu ea, asa unica cum este, am stiut ca trebuie sa ii calc pragul.

Am citit din curiozitate mai multe lucruri despre ea si astfel am aflat ca a fost construita pe ruinele unei vechi constructii, Nicolae Iorga sustinand ca dateaza din sec al XVI-lea. Legenda spune ca a fost construita din ruine ale Sarmizegetusei, din pietre romane fasonate. In totalitate este construita doar din placi de piatra si marmura, semanand izbitor cu un templu. Parerile sunt impartite in ceea ce priveste originea ei, majoritatea oamenilor de stiinta sustinand ca este un templu roman crestinizat. O alta ipoteza ar fi aceea ca biserica ar fi fost un templu roman al Zeului Marte. In continuare isi pastreaza secretul, si chiar incercand sa vezi dincolo de zidurile vechi, ramane misterioasa.

Din punct de vedere al arhitecturii, aceasta este in stil bizantin, biserica prezinta un plan patrat cu latura de 6 m. Naosul este strapuns de un turn in jurul caruia se afla un spatiu ingust acoperit cu o bolta de sprijin. Patru stalpi se inalta spre turn, chiar in fata micului altar. Minunat este faptul ca este cea mai veche biserica din Romania in care inca se tin slujbe. Ferestrele sunt mici, soarele patrunzand in linii subtile spre interior.

Am intrat timida in biserica, fara sa imi opresc emotia, si vocea preotului suna atat de frumos inauntrul ei rece, de piatra! Nu am reusit sa vedem preotul, desi biserica este foarte mica, ii auzeam doar rugaciunile. Am observat urme de picturi, unde si unde, sterse de timp. In rest doar placi imense de piatra, simtindu-ma exact ca intr-o cetate din trecut. Cateva iconite erau asezate chiar in fata altarului, si o batrana vindea lumanari la o masuta, chiar acolo langa el. Erau puse si cateva bancute de lemn, acoperite cu paturi cu imprimeu traditional. Si doi batrani, cu fete blajine care isi ascultau preotul, si nu isi puteau ascunde zambetul vazandu-ne cat de incantati suntem de mica lor biserica.

Biserica din Densus este o bucatica de istorie, zbuciumata si uneori neinteleasa. Este o biserica de demult, in care am simtit o anumita energie, pentru ca este atat de deosebita de tot ce am vazut pana acum, de toate bisericile in care am intrat vreodata.

Falnica ca o cetate, sta neatinsa pe un deal intr-un sat prea putin vizitat. Este inca un motiv in plus sa ma simt mandra ca sunt romanca, ca avem o istorie frumoasa, ca avem legende, mistere, monumente, si ca toate ne-au fost lasate sa ne punem intrebari si sa descoperim, fiecare in felul nostru propriul adevar...

---

VIZUALIZĂRI: 1132 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI