De la Tulghes la Ditrau prin Pasul Tengheler

TIPĂREȘTE

Curiozitatea bat-o vina precum și firea ducăușă, m-au făcut să privesc cu jind de cîteva luni bune la drumul (DJ 127) care se desprinde la Tulgheș din DN 15 (pe porțiunea Viaduct Poina Teiului – Borsec – Toplița) pentru a o lua la SudVest spre Ditrău (DN 12 – mai sus de Gheorghieni spre Toplița). Citisem în urmă cu vreo 20 – 25 ani despre un episod din WW I în care era relatat asaltul unui regiment de infanterie pe axa Tulgheș - Ditrău și numele îmi rămăseseră prin rezonanța lor oarecum în memorie. Era relatat acolo despre eficiența pozițiilor observatorilor de artilerie din Ditrău și despre cît de bine vedeau austro-ungarii trupele românești coborînd versanții, dar nu mi-a fost dat să-mi închipui că 2 decenii și jumătate mai tîrziu aveam să-mi amintesc de paragraful respectiv la fața locului...

Una peste alta din centrul Comunei și Satului Tulgheș (prima localitate după ce treci din Jud. Neamț în Jud. Harghita), un indicator la DN 15 indică spre stînga “Ditrău 34 km”. Drumul pornește asfaltat și apare prima surpriză (pentru mine care de ani de zile mă întrebam unde or fi oare în Tulgheș fostele cazărmi ale Dublei Monarhii), la scurtă distanță după ce treci pe lîngă 2 frumoase biserici (prima ortodoxă cu hramul Adormirea Maicii Domnului și alta catolică), dai pe dreapta de fostul sediu al garnizoanei de graniță. Construcții solide din piatră și bîrne impermeabilizate cu ulei ars, vechi de peste 100 de ani arată aproape ca noi (oare de ce or fi regretat după 1918 românii din Ardeal eficiența administrației Austro-Ungare…!?). Acum acolo se află sediul unui Spital de Psihiatrie, dar pe dinafară totul pare solid și bine îngrijit.

Ca să nu fie nimic mai prejos, pe stînga puțin mai în sus apare un cimitir militar romînesc bine îngrijit, curat și sobru. Parcă aievea desprinse din istoria citită de mine în urmă cu 2 – 3 decenii, sufletele ostașilor români din Brigada 28 Infanterie căzuți în octombrie-noimebrie 1916 se odihnesc la loc de verdeață, străjuite de o bisericuță din bîrne date cu același ulei ars... Bisericuța este se pare monument istoric ea înseși, fiind construită la 1790. Cinste lor și cinste celor care îngrijesc de acest memorial militar, spre diferență de monumente militare aflate în alte părți al României și căzute în paragina nesimțirii și uitării de neam!!!

Din centru de la intersecție și puțin mai sus de locul cimitirului militar, se zărește Piatra Roșie, un aflorisment stîncos pe stînga Bistricioarei pînă la care merită să urci.

Drumul continuă de la un anumit punct încolo neasfaltat, dar calitatea terasamentului este foarte ok și deschiderea largă. Se merge pe valea Pîrîului Putna prin satele Putna Mare și Hagota, pentru a se coborî apoi prin Pasul Tengheler pe valea Pîrîului Ditrău în Ditrău. La nordul șoselei se află Munții Borsecului, la sudul acesteia Munții Ditrăului – ambele subgrupe ale Munților Giurgeului. Peste cumpăna apelor spre sud se află Valea Bicazului cu Cheile Bicazului, Lacu Roșu și Pasul Pângărați, la nord peste cumpăna apelor se află Bistricioara, depresiunea Borsecului și depresiunea Bilbor.

Drumul este destul de lin fără serpentine și suișuri abrupte, cu deschidere largă și urcă numai pînă la aproximativ 1025 m, motiv pentru care a fost ales ca amplasament al viitoarei porțiuni de autostradă Iași - Târgu Mureș pentru a urca din Valea Bistricioarei spre a coborî în Valea Mureșului. Începînd mai întîi din Putna Mare și apoi din Hagota se zărește cușma pietruită a Vîrfului Vițhocoș (1609 m) pentru ca apoi (de asta nu sunt sigur) să se ițească Muntele Licaș (1675 m)

Pasul Tengheler este o lungă porțiune domoală care merge cale de mai mulți km pe o curbă de nivel. La stînga și la dreapta perspective largi pline de pace și calm se deschid. Ai sta și te-ai tot uita la pajiștile nesfîrșite presărate de brazi, pur și simplu nu-ți mai vine să pleci. Spre vest se deschide la aun moment dat la orizont perspectiva Munților Gurghiului. Pe dreapta o mică capelă “Sf. Gellert” îți amintește că te îndrepți spre o zonă majoritar catolică, pe stînga o poartă secuiască frumos sculptată pare să fie intrarea unui ranch unde se află o crescătorie de vite de rasă cu coarne ciudate (seamănă cu bivolii...) Curînd după aceea reîncepe asfaltul.

En fin, la un moment dat drumul începe să coboare... Mai jos pe stînga înainte de a intra pe Valea Ditrăului te invită cîteva iazuri să dai la pește. Ciudat, în vîrf de munte dai la undița, pare mai degrabă fantezia unui bussinesman. Curînd mergînd spre vale văd și Depresiunea Giurgeului, deseori acoperită de ceață (nici acum nu a făcut excepție...). Ici colo se văd case, mai întîi mai rar și apoi mai des, treptat și fără să-mi dai seama ajung pe terasele Mureșului și trebuie să o iau la stînga.

Am noroc pentru faptul că am ajuns la ora potrivită slujbei de seară. Deși este aproape noapte și o ceață de pot să o tai cu cuțitul, intru pentru un scurt moment în Catedrala din Ditrău. Acustica este fenomenală, potențată însă de difuzoarele montate discret și cu grijă. Un cor secondat de o chitară cîntă în maghiară, slujba se ține în aceeași limbă, un proiector digital asigură pe un ecran afijajul versetelor necesare. Cu amintirea ritmurilor și melodicității slujbei mă sui cu regret la volan, trec prin Lazarea unde știu că este un castel și apoi la Gheorghieni o iau la stînga.

Păcat că era seară și frig, dar pentru catedrala din Ditrău și pentru Castelul Din Lazarea îmi voi rezerva – special – o altă zi.

P.S. Aici la youtube sunt clipuri filmate pe traseu.

Aici la youtube panoramă a Tulgheșului filmată de pe Piatra Roșie.

---

VIZUALIZĂRI: 11836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI