O tură de o zi pe lângă Mureș

TIPĂREȘTE

Am pornit de dimineață din Hunedoara spre Banpotoc pentru prima „minune” pe care ne propusesem s-o vizităm în acea zi: „I giardini di Zoe” (Villa Vinci).

Drumul nu e foarte lung și în bună parte este în stare bună. Vizualizasem pe Google street view exact locul unde se intră pe domeniu, dar cum imaginile sunt ceva mai vechi, atunci când am ajuns la fața locului a trebuit să mă opresc puțin să verific exact pe ce alee trebuie să intrăm. După câteva sute de metri se ajunge la o mică parcare în dreptul clădirii de lângă pepinieră (pentru că proprietarul acestui loc fermecător se ocupă și cu amenajări de grădini și cu vânzarea de arbori și arbuști decorativi). Am lăsat mașinile acolo și am pornit-o pe jos să descoperim frumusețea ascunsă după un șir de copaci.

Grădinile lui Zoe sunt rodul muncii și imaginației unui italian care a creat pe acest loc o adevărată grădină de vis, un loc unde poți veni în fiecare anotimp și îl vei găsi cu altă față. Sau să faci o ședință foto asemeni multor cupluri ce vin aici fix pentru asta…

În sfârșit, vreme frumoasă să fie, că de privit și minunat, aveți ce!

Bun, odată „scăpați” pe poartă de acolo, am pornit mai departe spre Geoagiu Băi.

Drumul județean nu e perfect, dar nici prea rău, se poate merge bine cu atenție ceva mai mărită. Se merge pe valea Mureșului, acesta fiind din când în când vizibil, în lungul său drum spre marea cea mare (amestecat mai întâi cu apele Tisei, apoi cu ale Dunării).

Dar la un moment dat, drumul cotește la deal părăsind lunca Mureșului și urcă pieptiș spre stațiunea balneară multimilenară.

Primul popas l-am făcut la o unitate de alimentație publică (vezi impresii), apoi am dat și o tură scurtă pe la atracțiile locale: Grota Haiducilor (dezamăgitoare, nu doar din cauza mizeriei, ci și din pricina faptului că deși sunt indicatoare ce îndrumă turiștii spre ea, nicăieri nu scrie și cât e de mers până acolo) și Cascada Clocota.

Despre grotă nici nu prea am ce să scriu, dar cascada mi-a produs o puternică impresie. Liniștea pădurii e străpunsă de „clocotul” apei ce sare peste treptele de piatră ale peretelui de pe care se aruncă în vale, stropind totul în jur. Umezeala creată e un rai pentru vegetație, mușchi și alge de piatră care în ansamblu formează un tablou în culori pastelate care rivalizează cu impresionismul francez… Splendid! nu mai spun de aromele pădurii umede din preajma ei.

Dacă aș fi acolo la tratament, cred că acest loc ar fi unul la care aș reveni în fiecare zi, la diferite ore, spre a-i putea descoperi toate secretele frumuseții sale.

Cam atât… las pozele să spună mai mult.

---

VIZUALIZĂRI: 2614 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI