De la Șercaia spre Rupea... bucuria de a întâlni istoria simplă a satelor

TIPĂREȘTE

Am tot stat pe gânduri unde să încadrez postarea, la Rupea sau Făgăraș... după ce am răsfoit și citit reviewurile din zonă, m-am hotărât - aici va rămâne... pentru că Doamna Wikipedia zice:

Țara Făgărașului (uneori și Țara Oltului) este o depresiune și un ținut istoric din Transilvania, situat de-a lungul cursului mijlociu al râului Olt, cu centrul în cetatea medievală Făgăraș. În 1876 teritoriul Țării Făgărașului a fost organizat în comitatul Făgăraș, unitatea administrativă precursoare a județului interbelic Făgăraș. Odată cu instaurarea regimului comunist în România, ținutul Făgăraș a fost împărțit între județele actuale Brașov și Sibiu.

M-am uitat și la hartă și doar puțin voi ieși din hotar.

În excursia de 4 zile (vezi impresii), am stat 2 zile în Crihalma, un sătuc primitor, de oameni gospodari, care încă își păstrează nealterate tradițiile.

De la Șercaia am luat-o în stânga pe DJ 104, un drum aflat acum în stare bună (am înțeles că la un moment dat se numea Drumul rușinii, dar cum la noi este DN 76 - veșnic în lucru... nu mă mai miră nimic). Bine că starea asfaltului e bună, timp frumos am avut... de mers până la Hoghiz ne-am dus, chiar dacă trebuia să mergem în stânga..., așa că pot să vă povestesc despre drumul respectiv... chiar destul de bine, cu atracțiile din zonă, atâta cât nervii șoferului au rezistat. Eu sunt pe principiul: Ioai... era o biserică... ce frumos... uite un monument... oprește... Oprește!... no, bine că nu oprești... Sunt cam exagerată, nu?

Traseul e frumos, ne plimbă printre coline în Țara Oltului (la 3 km est, aproape paralel cu drumul curge Oltul)... cer senin, petice de nori și dealurile înverzite... e altceva... nu am mai fost pe aici.

Câteva sate se aștern în cale, după Șercaia: Pârâu, Veneția de Jos, Comăna de Jos, Cuciulata, Fântâna, Hoghiz pe o distanță de 24 km. Și ele nu sunt de azi, nici de ieri ci unele vechi-vechi de tot: Așezări din epoca bronzului au fost scoase la iveală la Cuciulata, Șercaia, Beclean, Mândra, Hoghiz, Săvăstreni și la Ungra. zice doamna Wiki..., iar altele doar vechi :) De data ceva mai recentă, din epoca fierului, care coincide, în parte, cu perioada statului dac, sunt urmele de locuire constatate, printre altele, la Comăna de Jos, Veneția de Jos, Părău, Șinca Veche, Arpașu de Sus și la Racoș.

Așa că ne plimbăm pe urmele străbunilor... ăi mai bătrâni...

Satul Pârâu este așezat între Dealurile Persanilor și Lunca Oltului, fiind atestat la 1293. Urmele celor care au trecut prin timp aici se găsesc prin documentele bisericii, în cărți monografice și la Muzeul Țării Făgărașului, dar și clădiri vechi - biserica și școala.

Prima școală românească din sat este datată la 1852, aflată sub conducerea preotului Cerbu, situată chiar lângă biserică.

Se pare că în anul 1755, sub oblăduirea protopopului Stanciu, aici s-a ridicat o bisericuţă din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă, cu trei clopote, pictată în interior şi care purta hramul “Cuvioasa Paraschiva”. Nefiind suficient de încăpătoare pentru credincioși, prin truda acestora și a părintelui Cerbu, s-a ridicat în perioada 1876-1883, actuala biserică, terminată la 23 aprilie și care a purtat hramul Sf. Gheorghe. Povestea nu e tocmai fericită, fiecărei familii punându-i-se o taxă pentru biserică, celor care nu au reușit să plătească au fost scoase pământurile la vânzare, chiar și casele... unele familii mutându-se în Bărăgan unde au început o nouă viaţă.

Folosită ca punct de observare în timpuri de restriște, turla bisericii, în stil gotic, are o înălţime de peste 53 m, fiind astfel una din cele mai înalte biserici din judeţ. Stilul arhitectonic al bisericii este bizantin, la care se adaugă elemente gotice. Materialul folosit la ridicarea bisericii a fost piatra din Perşani, cărămida, iar ca liant s-a folosit varul care a fost stins direct pe zid.

În curtea bisericii este ridicată crucea în amintirea Lucreţiei Canja, cunoscută în istorie ca “Eroina de la Olt”, cea care a arătat trupelor româneşti în Primul Război Mondial locul prin care se putea trece Oltul. La Olt am fost prima care am pășit în apă, ținând de mână un soldat. După mine, nu vă fie frică! Cunosc vadul și nu vă puteți îneca. Și așa au pornit după mine, cu armele deasupra capului și ținându-se unul de altul, toți soldații și ofițerii regimentului. “ (un articol interesant pe această temă este aici romanialibera.ro/special/ ... ungariei-379087)

M-a mai impresionat o inscripție pe Căminul Cultural (renovat, portocaliu și cu termopane), care ne amintea anul construirii - 1839.

Veneția de Jos - eeeei, numele ăsta m-a intrigat de cum am ajuns: clar, am făcut o poză, am postat-o pe FB, să fie toată lumea invidioasă că eu mă plimb prin Veneția. Deși nu facem incursiuni în secolul V (când e atestată Veneția italiană), putem spune că nici Veneția noastră nu e de ieri, de azi, ci din secolul al XIII-lea. Nu vom fi având noi lagună și nu vom fi fost o mare putere navală, dar și pe aici este apa care e legată de toponimia Veneției: râul Venecioara, în albia căruia se găsesc pietre vineții.

Deși nu este chiar pe DJ, am vizitat biserica din Veneţia de Jos, aflată pe lista monumentelor istorice. Cred că v-am mai zis că toată zona este foarte bine marcată cu panouri și indicatoare spre monumente. Biserica cu hramul, Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită în 1795 și pictată în 1818 de către Teodor Zugravu, pictor cunoscut în domeniu în zona Munţilor Apuseni. Este singura biserică din Ţara Făgăraşului care are şi pictură exterioară.

Comăna de Jos a fost un important centru administrativ al Țării Făgărașului pe vremea când Ștefan Mailat era principe al Transilvaniei (1534-1541), de aici fiind administrată partea răsăriteană a Țării Făgărașului. Aici exista un scaun de judecată format din 12 asesori, câteva domenii ale principelui și conacul familiei nobiliare Mailat.

Comuna este formată din satele Comăna de Jos (reședința), Comăna de Sus, Crihalma și Ticușu Nou.

În stânga pe sensul de drum către Hoghiz se ia către Crihalma și Ticușu Nou, dar nu fără a trece Oltul pe un pod vechi... Mie mi-a plăcut imaginea de ansamblu a Luncii Oltului, însă, cum toată lumea era îngrozită de porcăriile de pe Olt, am mers pe jos să văd cu ochii mei. Concluzia: am fost oripilată... numai la Jiu am văzut așa ceva acum 7 ani: pet lângă pet, căruțe întregi de gunoaie aruncate pe mal și luate de râu... și cică Primăria nu poate face nimic, că îi amendează apele române... Uff, dacă fiecare și-ar vedea de treabă...

Să nu mă întristez... musai a fost să mă plimb prin Crihalma (Dealul regilor din maghiara Királyhalma), să văd stilul de construcție al caselor, să văd ce mai păstrează din stilul vechi... Spre deosebire de zona noastră, unde casele vechi, în mare parte, au fost dărâmate și construite altele prin anii 75-80, aici se păstrează case din anii 50 și poate chiar mai vechi. Locuitorii zic că-s case românești, mie mi se pare că au și influență săsească... normal... Multe au demisoluri, unde lumea locuiește sau își petrece o bună parte din timp bucătărind sau odihnindu-se într-o așa-zisă cameră de zi... M-am plimbat pe ulița principală, nu râdeți... sunt mai multe străzi (a se vedea pozele) frumos marcate, cu sigla satului...

Magazinul sătesc îmi amintește de copilăria în satul bunicilor, prin formă, design și goliciunea rafturilor din interior în comparație cu imensitatea localului...

Eroii sunt și aici în conștiința sătenilor, li s-a ridicat un monument... Biserica

Monografia satului datează de la 1950, scrisă de preotul Dionisie Bucur, născut în 1890, tatăl său fiind învățător în sat, iar el a fost preot timp de 51 de ani în perioada 1914 – 1965. Datorită firii sale dinamice, fiind ambițios, harnic și perseverent, a reușit să desfășoare o activitate intensă pe plan cultural, administrativ, economic, și social realizând multe planuri de interes obștesc: construcția podului peste Olt, înființează târgul în comună (peste drum de pod), înființează și conduce Cooperativa de consum din sat, construiește căminul Cultural (1835 - foto), publicând și scriind piese de teatru jucate de elevii de la școala din sat.

Mai multe despre sat și legendele lui pe crihalma.ro/istorie.html.

Cuciulata - nu am să vă povestesc despre biserici, ci o informație doar: la nr. 113 este casa în care s-a născut Aron Pumnul.

Hoghiz - satul de acces pe E60

Aici aș fi vrut să oprim din 20 în 20 de metri, dar cum timpul nu ne-a mai permis, am văzut doar Biserica Reformată, construită de contesa Bethlen Katalin cunoscută sub numele Árva (Orfană) Kata în 1749, care a avut rol de misionar în sat.

Biserica unitariană din localitatea Hoghiz a fost construită în secolul al XV-lea. Lăcașul împrejmuit cu zid de piatră, navă alungită și turn masiv a fost construit de catolici, dar în primii ani ai secolului XVII, când religia reformată a câștigat teren, majoritatea credincioșilor catolici împreună cu biserica au trecut la religie unitariană.

Ce mi-am mai propus să vizitez? Castelul Kálnoky (din sec. XVI), Castelul Haller, Castelul Guthman-Valenta, Castrul roman de la Hoghiz (situat între Hoghiz, Ungra și Fântâna)...

Must see! Gata concediul, dar am temă pentru anii viitori...

---

VIZUALIZĂRI: 1727 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI