Hoinari prin canalele Deltei

TIPĂREȘTE

Am parasit pensiunea din Vulturu dimineata, imediat dupa ce a rasarit soarele. Am pornit cu patru barci, cate patru persoane in barca pe canalul navigabil Sulina spre Crisan. Am intrat pe niste canale si apoi pe Dunarea veche pana la Mila 23. Am coborat putin aici si ne-am plimbat putin pe ulitele prafuite. Am mancat o placinta dobrogeana la un restaurant de pe faleza, deoarece plecand foarte dimineata nu apucasem sa mancam nimic. In zona satului Mila 23, pe celalalt mal al Dunarii vechi am vazut un card de lebede care inotau impreuna cu puii. Acestia inca nu devenisera albi ca mamele lor. Tot in acelasi loc am observat si foarte multi pescarusi. Nu stiam ca pescarusii stau si in Delta Dunarii. Dupa scurtul popas la Mila 23 am alimentat barcile la o statie de combustibili plutitoare (acolo benzina pentru ambarcatiuni e subventionata si costa in jur de 3 lei) si am pornit in continuare pe Dunarea veche. Destinaía noastra era Lacul Furtuna, locul unde cuibaresc pelicanii. La un moment dat am parasit Dunarea veche si am pornit pe niste canale spre lac. De aici a inceput frumusetea deltei. Malurile erau strajuite de multe salcii foarte mari si de stuf. La um moment dat un localnic recolta stuf pentru un acoperis probabil. In Delta Dunarii stuful este folosit la multe, la acoperisuri, garduri, magazii si multe altele. Aproape totul este facut din stuf.

Desi am strabatut intinderi mari de apa si ma asteptam sa gasesc locuri pustii, pe fiecare mal, aliniati unul dupa altul, in locuri bune stiute doar de ei, cu barci, corturi, undite, erau insiruiti multi pescari. Toti concentrati asupra unditelor. Pareau chiar suparati de trecerea noastra, pentru ca speriam pestii probabil. Pe canale datorita multor ambarcatiuni care circula, nu am vazut prea multe pasari. Am vazut cativa cormorani care parca pozau la trecerea noastra. Vegetatia era foarte bogata cu foarte multi nuferi. Din pacate perioada lor de inflorire trecuse si nu am gasit prea multi infloriti. Pe frunzele mari se odihneau multe broscute. Nu pareau speriate de venirea noastra.

In anumite locuri erau scufundate plase speciale de catre pescarii deltei, juvelnice cum le spuneau localnicii, in care se prindeau pestii, un fel de capcane din care nu mai puteau iesi. Am mers cam o ora si am ajuns pe lacul Furtuna. O intindere imensa de apa, malurile abia se zareau si foarte multa vegetatie plutitoare. Apa era foarte mica, in anumite zone abia atingea o jumatate de metru. Am redus turatia motoarelor si avansam incet catre malul celelalt. Acolo se zareau foarte multe puncte miscatoare albe. Erau pelicanii. Am facut un zoom puternic cu aparatul foto si am reusit sa-i prind in adevarata lor maretie. Barcagiul ne-a spus ca daca ne mai apropiem putin isi vor lua zborul. Si asa a fost. Stoluri imense s-au ridicat in aer. Le-am admirat si in aer, apoi am pornit din nou pe canale. Pe un luciu de apa ne-am oprit si barcagiul a scos din apa o planta care avea niste fructe carora le spunea ciulini si care aveau un miez dulce ca si banana. Am luat un fruct acasa si dupa o saptamana a devenit ca foarte tare cu niste spini mai tari decat ai unui trandafir. Am mers mai departe prin tot felul de canale inguste si in final am iesit pe un canal principal care ne-a scos in bratul Sulina. La apusul soarelui am ajuns inapoi la pensiune, flamanzi, dar bucurosi ca vazusem lucruri minunate.

---

VIZUALIZĂRI: 2335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI