Dobrogea, a cincea zi: schitul Strunga, mănăstirea Dervent şi... acasă.

TIPĂREȘTE

Cu toată nemulţumirea mea asupra cazării vezi impresii de la Casa Emy din Oltina- să fiu clară, am fost iritată de reclama agresivă postată pe toate saiturile şi de preţul mare comparativ cu ale altor unităţi mult mai performante- am dormit buştean şi a doua zi, după ce am băut nesul făcut cu apă caldă de la robinet şi un fruhstuck din plasa agăţată pe stâlp, am pornit la drum.

Schitul Strunga (N 44.13.06, E27.38.17) La câţiva kilometri pe şosea am văzut un indicator, ˝ spre schitul Strunga˝. ˝Hai şi-acolo! ˝ Drumul de 8 km pe DJ391A este de pământ dar treacă-meargă. Dacă aş fi ratat, ochii şi sufletul n-ar fi avut parte de frumuseţea care mi se deschidea în faţă. La marginea lacului Oltina se înălţa o bisericuţă cu trei turle profilate pe cerul albastru. Nici ţipenie de om înafară de măicuţe, nicio construcţie înafară de acareturile schitului. Era locul în care ai fi putut uita de toate şi departe de lume să te regăseşti în tine şi în Dumnezeu. A fost odată ca niciodată un schit vechi din 1770 construit din chirpici şi acoperit cu stuf în satul Strunga dintr-o vale alăturată lacului Oltina. În 1926 pe locul vechiului schit s-a construit o biserică de cărămidă, numai că acum 40 de ani, prin anii´80, oamenii au plecat unul câte unul, tinerii la muncă, bătrânii la cele veşnice şi satul a fost părăsit iar schitul uitat de Dumnezeu. Oamenii nu mai puteau locui acolo fără drum, fără curent, fără şcoală sau doctor, la 10 km de mers pe jos la Băneasa trecând printr-o pădure sălbatecă în care vieţuiau mistreţi şi şacali. În 2001 episcopia Tomisului a hotărât să revigoreze schitul şi a alocat fonduri pentru construcţia unei biserici şi chilii pentru maici. În anul 2005 o călugăriţă din Câmpulung, maica Filofteia, - femee trecută de prima tinereţe, -şi-a luat inima în dinţi şi s-a gândit să rămână acolo şi să reînfiinţeze viaţa monahală. A stat ani de zile într-o casă părăsită din fostul sat, s-a ferit de şerpi şi uneori nu a avut ce mânca. Astăzi la Strunga sunt şase vieţuitoare foste mirene, toate trecute de prima tinereţe, toate lăsând în urmă o dramă, toate cu nădejde în Dumnezeu. S-au construit chilii, trapeză şi a fost sfinţită biserica nouă. La poarta mănăstirii se lucrează la un turn- clopotniţă. La întoarcere m-am gândit la resortul care a declanşat alegerea făcută de aceste femei în vârstă care au avut familii, case, nepoţi şi au ales în ultimii ani ai vieţii calea desăvârşirii întru Domnul.

După ce am revenit la DN3, după 16 km am ajuns în comuna Galiţa în apropierea căreia se ridică impunătoarea şi nepreţuita mănăstire Dervent (N44.10.80, E27.48.10) . Am intrat pe o poartă de zid a cărei uşă cu două canaturi era din lemn sculptat şi am pătruns în curte. În partea dreaptă era un corp mare de chilii iar în faţă se ridica biserica albă, cu trei turle, trei etaje şi ferestre înguste şi înalte cu hramul Sf. Paraschiva. În interior biserica este pictată în culori întunecate. În partea stângă în absida bisericii este o uşă separată prin care se intră în paraclisul în care e una din crucile crescute din piatră. În spatele bisericii este cealălaltă cruce răsărită din pământ. În curte ca şi pe aleea care duce la Izvorul Tămăduirii sunt fragmente din statuile sau coloanele găsite probil la ruinele din apropiere, altfel nu-mi explic prezenţa lor acolo.Tot în spatele bisericii este în construcţie o biserică foarte mare cu arcade la parter şi la care lucrările au ajuns la etajul trei. Are aspectul unei catedrale şi va fi închinată sf. Iacchint de Vicina. Într-un mormânt simplu se odihneşte fostul stareţ al mănăstirii, cel care a ridicat-o şi îngrijit-o, monahul Elefterie Mihail.

Istoricul mănăstirii

În sec. I, în Scytia Minor, astăzi Dobrogea, sf. Apostol Andrei propovăduia creştinismul în regiune. El a ajuns cu prozeliţii săi în aceste locuri şi fiind arşiţă, secetă şi lipsă de apă, a lovit cu toiagul o stâncă din care imediat a început să curgă un izvor. Aici el a botezat localnicii care s-au convertit la creştinism. În apropiere la 2 km era cetatea Dervent. Aici, ca şi în alte cetăţi în care au apărut creştinii, Diocleţian a declanşat o campanie de prigoană şi omorâre a lor. Astfel, pe lângă alţi martiri ale căror locuri de execuţie nu au fost stabilite, în arealul actualei mănăstiri Dervent au fost prinşi, chinuiţi, omorâţi şi ulterior trupurile lor aruncate în Dunăre, trei fete şi un preot creştin. În locul în care au fost martirizaţi au crescut din pământ patru cruci cu puteri tămăduitoare. Întretimp cetatea Dervent ca şi altele din zonă au fost distruse în 1036 de pecenegi. Pe de altă parte sămânţa aruncată de sf. apostol Andrei a rodit pe aceste locuri în care au apărut schituri şi bazilici creştine cum au fost cele de la Basarabi sau de aici din Dervent. După luptele de la Kosovo (Câmpia Mierlei din 1389), Dobrogea a intrat sub stăpânire turcească. Crucile de piatră au fost ocrotite chiar de stăpânirea otomană până în timpul războiului de independenţă din 1877. Atunci un urmaş al paşei de la Silistra care protejase crucile a vrut să le distrugă. După spargerea a două dintre ele a căzut mort la pământ iar familia lui a fost urmărită ani de zile de cele mai mari nenorociri. Dealungul timpului cele două cruci rămase au făcut adevărate miracole. Se cunoaşte cazul unui cioban surdo-mut care adormind cu capul pe braţul uneia dintre cruci, când s-a trezit putea vorbi şi auzi. Dat fiind afluenţa tot mai mare de credincioşi care veneau la crucile de piatră să se roage sau să se vindece de boli, episcopul Tomisului a înfiinţat în 1923 o mănăstire cu o obşte mică de călugări. În 1936 a început construcţia bisericii actuale după planurile arhitectului Săndulescu. A fost sfinţită în 1942. Stareţ a fost numit părintele monah Elefterie Mihai (1900-1990) care şi-a dedicat toată viaţa slujirii bisericii şi vindecării bolnavilor. În 1959 prin decret călugării sunt alungaţi, biserica mănăstirii devine parohia comunei Galiţa iar celelalte clădiri depozite IAS. Părintele Elefterie a luat calea pribegiei şi a slujit pe la mănăstirile din Moldova. Abia după 30 de ani s-a întors la mănăstirea Dervent pe care a ridicat-o de la prima cărămidă dar după câteva luni şi-a dat obstescul sfârşit la 90 de ani. A fost înmormântat alături de biserică fără sicriu după datina călugărească.

Icoane şi relicve de mare preţ din mănăstirea Dervent.

-icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost dăruită mănăstirii în 1940 de o famile de români din Cadrilater. Este aşezată în partea stângă a pronausului pe un iconostas de lemn. A făcut multe minuni, insănătoşind oameni bolnavi de ani de zile.

- cele două cruci de piatră crescute din pământ sunt amplasate una în paraclis sub o masă de marmoră şi un geam gros de sticlă care o protejează (unii credincioşi rupeau din braţe si duceau acasă o fărâmă de piatră în speranţa că se vor face bine mai repede) Sunt unii bolnavi care stau peste noapte în parclis şi a doua zi merg pe picioarele lor. A doua cruce este în spatele bisericii şi are puteri vindecătoare asupra animalelor.

-Izvorul Tămăduirii este protejat astăzi într-o capelă de zid şi piatră în care se ţin slujbele în Vinerea Luminată din prima săptămână de după Paşte. Lângă izvor e o cană de tablă din care credincioşii beau rugându-se pentru sănătatea celor dragi iar deasupra lui un basorelief cu sfântul apostol Andrei pe crucea în X

-bucată din Acoperământul Maicii Domnului din Ghetsimani

- veştmânt sf. Grigore Decapolitul

-fragment de piatră din mormântul Maicii Domnului

- fragment de piatră de pe Golgota

- moaştele sf. mucenic Astion martirizat la Halmarys

-moaştele sf. Mucenic Epictet martirizat la Halmarys.

După ce am vizitat mănăstirea Dervent am revenit în DN3 şi după 12 km am ajuns la Ostrov. Am traversat Dunărea într-un sfert de oră cu bacul societăţii Ostrovit. Nu am aşteptat să urcăm, ci vreo zece minute să se umple bacul. Costul unei traversări cu firma Ostrovit este de 35 lei (maşină cu şofer, însoţitorul pe gratis) faţă de 23 lei cu bacul pe la Galaţi

Cu asta am terminat serialul despre excursia noastră în Dobrogea. Mulţumesc din nou userilor care m-au ajutat şi mi-au dat primele îndrumări. Mulţumesc lui Dzeu că ne-a ţinut în formă şi AFA că există şi mi-a permis să mă exprim.

---

VIZUALIZĂRI: 2437 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI