Comunismul redivivus

TIPĂREȘTE

Am fost la Durau la insistenta soatei, acum vreo doua week-enduri, pentru doua zile. Am ales Duraul pentru ca este destul de aproape (max. trei ore de condus) si nu puteam pleca de acasa de vineri. Am ajuns in Durau sambata, pe la 12-13. La intrarea in hotel ne astepta o lopata sanatoasa, cu care am fost invitat sa imi curat si sa-mi pregatesc / amenajez locul de parcare. Altfel nu se putea intra in parcarea din fata, pentru ca cea din spate (din curtea hotelului) era complet blocata si inaccesibila. Trebuia sa vin de-acasa cu un buldozer. In 10 minute am deszapezit locul de parcare, asa ca m-am pornit victorios si rosu-n obraji spre receptie. Inainte de intrare imi facea cu ochiul un maturoi (adica asta: vezi foto), invitandu-ne sa-l folosim, sa ne curatam de zapada. Ceea ce am si facut.

La receptie am aflat ca astia de la booking iau 20 de lei de rezervare (???), asa ca am platit 100 de lei. Altfel, plateam 80 de lei. Pretul OK si cinstit. Sa trecem...

Ajungem la etajul I (singurul care parea ocupat) si suntem placut surprinsi de caldura de pe hol. Probabil 21-22C. Intram in camera. Ceva mai racoare, probabil in jur de 18-19C! . Caloriferul caldut, adica in jur de 35C. Desfacem bagajele, plecam in statiune.

Duraul? Anost, imbatranit, ramas mult in urma. De fapt corect ar fi sa zic inghetat in timp. In anii 80-90. Peste cateva ceasuri, dupa ce s-a inoptat, cautam un restaurant deschis in zona veche, unde sa fie si ceva muzica. Nu am gasit. Suprinzator, nici macar cu manele. Nu ca am fi cautat asta, dar era un semn de viata.

Ne-am intors la hotel, sa ne schimbam de hainele deja ude de la sanius. Ne punem haine uscate si groase si coboram la receptie sa intrebam ce si unde putem manca. Ni se spune ca restaurantul oficial e deschis pana la 22, dar in fapt pana pe la 21. Si, evident, fara muzica. In restaurant racoare rau. 10, maaaxim 12C. Noi nu stiam astea, asa ca aveam pe noi doar malete, pulovere si cam atat. Ne lipseau, evident, hainele de iarna, fularele, caciulile si manusile. Personalul restaurantului era mai bine informat ca noi si era dotat temeinic, cu de toate. Doar manusile le lipseau. Aveau pe ei si bundite si haine imblanite. Absolut necesare, cum aveam sa constatam cand am plecat din restaurant. Ca imi inghetasera picioarele... Bocna...

In restaurant ne-am simtit chiar foarte importanti, fiindca timp de o ora si ceva am fost singurii doi clienti, la sase angajati. Mancarea (o masa completa) a fost terna, dar sigur nu mai proasta decat la alte restaurante / hoteluri de aceeasi teapa. Ceva decent, adica de un 6,50-7. Ba recunosca ca am mancat mancaruri la fel de fade si la restaurante cu mare staif si tarife pe masura, asa ca de mancare si de pretul ei (in jur de 50 lei, doua persoane pentru doua ciorbe doua portii de gratar de piept de pui cu garnitura si salata de ardei copti) chiar nu ma plang. Ba chiar remarcat doua lucruri in meniu: pretul incredibil de mic al vinului imbuteliat (25-50 lei sticla de 750 ml, vin mediu si peste mediu!) si prezenta si a mancarurilor traditionale gen saorma, exact la pretul din Dristor Kebab. Dupa plecarea noastra (pe la 20), am vazut ca se incepe curatenia. Probabil ca pariau ca nu mai vine nimeni.

Inghetati bocna, am mers spre camera, sa ne mai incalzim. Din pacate, in continuare in camere era muult mai frig decat decat pe hol. Macar 2-3 grade in minus. Iar caloriferul se racorise binisor. Avea probabil in jur de 30C. M-am uitat pe geam, spre cosul centralei. Nu mai iesea fum. Ne-am resemnat sa ne uitam spre pilote. Pareau destul de groase. Dupa aventura de la restaurant ma gandeam ca proprietarii ar fi trebui sa ne avertizeze ca trebuie sa venim cu lemne de acasa. Dupa ce ne-am mai incalzit, am iesit in statiune, sa facem cunostinta si cu cainii comunitari. Plimbarea a durat cam 30-40 de minute. Eram singurele fiinte bipede din toata zona centrala a statiunii. Antren maxim, ce sa mai...

Am revenit spasiti in camera. La un moment dat aud un zgomot de voci pe hol, destul de puternic, timp de cateva minute. Ma gandeam ca se cearta unii in gura mare, de se auzea atat de tare. Nu, nu se certa nimeni. Doi pustani incercau sa intre in camera, iar broasca nu-i asculta si refuza sa se descuie. Iar omuletii isi dadeau cu parerea sub ce unghi sa introduca cheia in broasca. Si de vorbit vorbeau la volum normal. Avand experienta caminelor studentesti in care cu maxim curaj am domiciliat in anii 90 si a usilor lor cu fite (cunoscatorii stiu la ce ma refer - tot despre confort este vorba!), am reusit ca in vreo 2 minute sa le descui usa, sa ii ajut sa intre si ei de pe hol la racoare. Vorba ceea: ai grija ce-ti doresti...

Ulterior, beneficiind de sansa sa stau in pat si sa aud mai tot prin crapaturile usilor, am constatat ca mai toti vecinii de palier au avut sansa de a-si exersa abilitatile de lacatusi-mecanici, ca sa intre in camere. Un lucru bun: pleci acasa cu abilitati noi, ori ti le exersezi pe cele deja existente.

Sa lamurim acum problema zgomotelor de pe holuri si din camerele vecine. Nu, nu era la Bradul nici congresul hipoacuzicilor si nici adunarea anuala a ursilor polari. Pur si simplu usile pareau mai vechi decat hotelul. Si saracele de ele, afectate de varsta inaintata: se lasasera / dilatasera / strambasera. Indeajuns de mult incat cand intrai din holul hotelului pe holul dintre camera si baie te descurcai decent fara sa aprinzi lumina. Crapaturile si spatiile de la imbinarea usii cu tocul erau de ajuns de mari incat sa intre destula lumina ca sa te orientezi. La fel era si usa dinspre baie si cea dinspre camera. Asa ca evident ca nu aveai cum sa ai parte de izolare fonica ori de discretie. De intimitate ma abtin sa mai comentez.

Sa nu credeti ca totul era chiar dezastru la Bradul. Chiar nu. In camere chiar era curat. Si mirosea bine. A curat. As putea numi multe hoteluri mult mai staif unde era mai rau. International si, mai ales, Mara, din Sinaia, de ex., unde acum vreo trei ani mirosea a statut de-ti provoaca alergii si greata. Bradul parea chiar proaspat igienizat si, pe ici, pe colo, chiar renovat. La cum arata rezultatul final, cred ca fusesera angajati la reamenajare tapinarii, ciobanii si poate chiar ursii din zona...

In concluzie, dupa mine, la Bradul calitatea reflecta corect pretul, iar pretul reflecta riguros calitatea. Pretul de 80 de lei este chiar un pret corect. Un pret de cam 1,5 stele. Si mi se pare chiar corect. Atat platesti, atat primesti. In mod cert, hotelul acesta mai are cate ceva de facut pana sa ajunga sa fie un hotel de doua stele curate si corecte. Nu prea multe. Insa mie imi pare si mi-i clar ca de trei stele acest hotel nu are cum sa fie si nici nu poate deveni vreodata fara multe milioane investite intr-o reabilitare adevarata, facuta de la zidul gol.

---

VIZUALIZĂRI: 2330 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI