Manastirea Strehaia - impresii '' la cald''!

TIPĂREȘTE

Niciodata nu mi-a atras atentia in mod deosebit ceva trecand prin Strehaia. Aceleasi orasele mici, specifice zonei Olteniei, in care bunastarea e un cuvant neunoscut. Doar cateva case tiganesti, care le mai sfideaza pe celelalte prin inaltimea lor. Si pirandele dolofane cu fuste inflorate si zeci de codite impletite care pun rufele la uscat direct pe gard, pe drumul national, stricand imaginea Romaniei, turistilor straini care trec pe aici.

Ieri, mergand de la Timisoara inspre Bucuresti, sotul meu vede un indicator spre dreapta catre Manastirea Strehaia. Nu oprim, ca asa e omul, intotdeauna se grabeste undeva. Dar…aruncam din mers o privire. E o manastire mare si veche, care arata ca o adevarata cetate. Se zareste bine de la sosea.

Astazi in schimb, la intoarcerea spre casa, am oprit si daca nu as fi facut-o as fi regretat. Niciodata nu am fost atat de miscata de ceva, incat sa doresc sa scriu imediat despre acel ceva, ca acum, cand doar am iesit din manastire si scriu din mersul masinii, inca sub imboldul sentimentelor trezite acolo.

Manastirea Stehaia este asezata in centru orasului, un pic mai in spatele unei scoli, langa piata agroalimentara. In fata ei, la sosea, este terenul de sport al scolii, unde copii trageau un fotbal strasnic, era multa veselie, fiind dupa amiaza si o vreme superba, care nu arata nicidecum a noiembrie.

Inainte de a intra am facut cateva fotografii si am citit cateva informatii despre manastire, pe crucea mare din lemn, cat si pe peretele exterior de deasupra portii. Asa aflu ca este veche de 350 de ani. La intrare este Turnul Clopotnita, foarte inalt, de culoare alba cu o arhitectura deosebita. Apoi intru, nu vad pe nimeni, doar femeie care matura de zor prin curte. Imi atrage atentia in partea stanga a curtii o cladire veche care se reconstituia, situata cumva la subsol. In dreapta, zaresc spatiul alb destinat chiliilor, in fata carora sunt cateva flori de toamna. A vazut si manastirea propriu zisa! Muream de curiozitate sa stiu povestea cladirii vechi, in curs de restaurare.

Trece un barbat, care intrase inaintea mea, il intreb si nu stie sa ma lamureasca. Intre timp, dintr-o chilie iese staretul si se indreapta catre poarta. Apoi, o tanara calugarita vine pe alee catre mine, de parca o chemasem cu gandul! Nu cred ca avea mai mult de 30 de ani. Avea un chip frumos, cu niste ochisori verzi si o privire foarte blanda. Mi-a placut din prima. Si a ramas alaturi de mine pana am terminat de vazut tot ce era acolo, prin curte si apoi in manastire, raspunzandu-mi la absolut toate intrebarile mele. Niciodata in vizita mea la biserici si manastiri vechi nu am avut acest privilegiu de a avea un ghid personal!

Mi-a marturisit apoi ca e venita aici de la Manastirea Sfanta Ana, din Orsova, pe care eu o vizitasem in luna august. Si ca este aici de 3 ani, deoarece pana atunci manastirea nu era decat pentru calugari, incepand din anul 1664. In vremea comunismului, multi ani aceasta manastire a functionat doar ca muzeu istoric, iar din 1990 viata monahala a fost reluata. In anii ’60 s-au facut anumite sapaturi arheologice si s-a descoprit multe lucruri intresante, printre care si existenta unui vechi cimitir, unde 3 cruci au fost recuperate si se afla la intrarea in manastire.

Despre cladirea din mijlocul curtii manastirii m-a informat ca a fost ridicata de boierii Craiovesti, la inceputul secolului al XVIlea si ca acestia erau pe atunci stapanii Strehaiei (streh, in traducere din limba slava inseama-ascuns). Acestia au construit curtea boiereasca cu un castel si o biserica mai mica. O anumita legenda spune ca aceasta curte si biserica este locul unde s-a nascut si botezat Mihai Viteazul, iar aceasta ar fi ctitorul acestei manastiri.

O alta informatie ar fi ca Matei Basabab unul dintr ctitori, fiind un descendent din familia boierilor Craiovesti si el in secolulul al XVIlea ridica aceasta manastire,care are hramul in sarbatoarea ‘’Sfintei Treimi’’. Bineinteles ca de-a lungul timpului a fost distrusa si restaurata de cateva ori... Aceasta manastire are o anumita particularitate pe care am retinut-o din spusele calugaritei si mi-a si trezit curiozitatea. Adica nu este orientata catre rasarit! Este cu vreo 42 de grade orientata catre sud, deoarece se zice ca a fost restaurata intr-o singura noapte si a fost facuta asa ca sa-i deruteze pe turci.

In timpul revolutiei de la 1821, Tudor Vladimirescu a folosit aceasta manastire ca punct strategic, lasand aici 200 de panduri ca sa apere Craiova.

Manastirea Strehaia este inconjurata de un zid de aparare foarte vechi si inalt, din caramida presata si arata ca o adevarata fortareata. In coltul stang, undeva construit mai sus, este un foisor din lemn, pe care il folosesc mai mult atunci cand este hramul manastirii, dupa sarbatoarea de Rusalii. Langa el este un izvor si undeva in apropiera lui se zice ca ar fi un tunel,vechi si lung de 3 km, pana in satul urmator, in care ar incapea un om calare pe cal. Deci, ma veti intelege cat de mirata am fost acolo, dupa ce am aflat cata istorie si credinta ascunde acest loc, pe langa care am trecut fara sa stiu de ataea ori, de-a lungul anilor!

Biserica este deosebit de frumoasa, nu seamana cu nici una din tara din cate am vazut si…am vazut cateva! Este in forma de cruce si are acoperis din sindrila. Interiorul are o multime de picturi vechi, in care predomina mult culoarea neagra. La intrare, se pot cumpara diferite icoane, lumanari si obiecte de cult. Multe imagini sunt putin sterse de-a lungul timpului, dar cu siguranta este un monument care face din cele mai originale creatii ale scolii muntenesti. A fost pictata din anul 1645 si ulterior repictata.

Poarta bisericii si a intrarii in curte este cea originala, facuta din timpul lui Constantin Brancoveanu, se poate vedea dupa culoarea si modelul si lemnului.

Am mai facut cativa pasi prin curte, stand de vorba cu maicuta, iar vocile si rasul zgomotos al copilor din vecinatatea manastirii, pe terenul de fotbal m-au trezit la realitate. Pret de vreo jumatate de ora am calatorit in timp, prin povestile spuse de ea,

Si m-am simtit ca un elev fascinat la prima ora de istorie. Am totusi un regret- si anume ca am uitat s-o rog pe maicuta sa-mi spuna numele ei! Dar am aflat ca sunt aici doar 4 maicute in doua chili si ca nu prea au spatiu suficient si ca anul acesta, an greu de criza au indraznit sa inceapa constructia unor chili noi si ca le vor termina cu voia lui Dumnezeu.

Asadar, am parasit aceast locas de cult si un mare monument istoric si artistic pe care ni l-au lasat inaintasii- cu sufletul plin de bucurie. Discutia cu maicuta mi-a mers direct la suflet si mi-a ramas gandul la ea si la viata ei acolo, intre acele ziduri inalte.

Parea fericita si impacata, sa stiti!

De aceea am scris acest review cu foarte mult drag, imediat dupa ce am iesit din manastire, din mersul masinii, terminandu-l pe intuneric-pentru ca m-a impresionat foarte mult si vroiam sa nu uit nici un amanunt.

Deci, cand va veti afla pe soseaua nationala care vine de la Craiova si merge la Drobeta Turnu Severin, va sfatuiesc sa nu uitati o vizita la Manastirea Strehaia.

---

VIZUALIZĂRI: 5947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI