Vizitând Cetatea Deva

TIPĂREȘTE

Pe urmele a "numai" 14 iluştri predecesori A.F.A. care au fost aici şi recenzat obiectivul (de unde se vede că merită vizitat), voi încerca să-mi aduc contribuţia insistând asupra a ceea ce vede turistul obişnuit urmând traseul de vizitare, mai ales că indicaţiile turistice de la faţa locului sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Videoclipul pe care l-am realizat, prin imagine şi subtitrare, urmăreşte textul recenziei de faţă.

Cetatea Deva este situată în vârful Dealului Cetăţii care de la înălţimea de 371 m domină municipiul Deva (187 m). Cetatea, simbol al oraşului, a fost frumos renovată în ultimii ani, mărindu-şi atractivitatea turistică. Dealul Cetăţii Deva este rezervaţie naturală de tip mixt (geologică, botanică, peisagistică) care se extinde pe 30 ha. Dealul este constituit din roci eruptive miocene. În zona rezervaţiei au fost identificate 1450 specii de plante, dintre care unele rare, altele unice. Aici trăiesc şi specii veninoase de şerpi (vipera comună şi vipera cu corn, specie strict ocrotită).

Este admirabil faptul că accesul în Cetate este gratuit, dar, din păcate, informarea turistică la faţa locului este inexistentă. Istoria Cetăţii este complexă, fascinantă chiar şi încă mai are multe enigme, dar turiştii rămân doar cu imaginea zidurilor şi a priveliştilor impresionante. Singurul panou avertizează despre posibila prezenţă a şerpilor veninoşi. De asemenea, incinta 1, inima cetăţii, nu este accebilă publicului. Problemele enunţate mă determină să depunctez atractivitatea acestui obiectiv.

Accesul către cetate care se vede practic din orice punct al oraşului, se face foarte uşor, pe jos sau cu telecabina. Pornind din parcul oraşului şi urcând 113 trepte ajungem la cele două alei care urcă spre vârful dealului. Dacă nu dorim să urcăm pe jos, ajungem la cetate folosind telecabina inaugurată în 2005. Aceasta este un ascensor pe plan înclinat (primul din din România?!), cu o lungime de 278 metri şi o diferenţă de nivel de 158 metri. Viteza de deplasare este de 2m/s, iar durata medie a unei curse de cca 2,5 min. Preţul dus-întors este modic.

Cetatea a fost construită, extinsă şi modificată în mai multe etape în perioada secolelor XIII-XIX. În prezent apare sub forma unui sistem sistem de trei incinte. Incintele sunt concentrice, asimetrice, în spirală. Inima cetăţii este incinta 1 situată pe vârful dealului, prima de la care a pornit construcţia. Cetatea a avut rolul de apărare contra tătarilor şi apoi a turcilor, de protecţie a nobililor cu ocazia mai multor răscoale, a fost reşedinţă nobiliară, închisoare şi garnizoană. După cum am precizat, la momentul vizitei noastre (august 2016) incinta 1 nu era deschisă pentru turişti.

Cetatea Deva a fost construită începând cu anii 1250 pe urmele unei fortificaţii daco-romane (Castrum Deve) într-o zonă strategică de primă importanţă, supraveghind circulaţia spre şi dinspre Transilvania pe Valea Mureşului. În perioada romană, drumul comercial care făcea legătura cu restul imperiului, numit şi Drumul Sării, trecea chiar pe la poalele Dealului. Pe parcursul timpului, Cetatea a suferit modificări şi extinderi ca acele din secolele XVI, XVII, XVIII, XIX. Complexul Cetăţii constă din edificiul central de pe culmea dealului şi din trei incinte prevăzute cu porţi şi întărite cu turnuri de apărare şi contraforturi. Zidurile ce se văd în prezent aparţin secolelor XV-XVII. Cetatea Deva apare ca rezultat al unei evoluţii arhitectonice de şapte secole, iar puternicele frământări politice şi economice care au zguduit istoria Transilvaniei se pot citi în zidurile ei.

Vizitarea Cetăţii începe de pe platforma de la marginea estică a incintei 3 (exterioară), unde coborâm din telecabină. Ne deplasăm spre vest în urcare uşoară pe drumul dintre incintele 2 şi 3 (vezi videoclipul realizat). Incinta 3 avea rolul principal de a protejeza drumul de acces spre incintele principale din vârful dealului. Incinta 3 este mult extinsă în partea cealaltă a dealului (versantul nordic, spre Mureş). A fost construită în prima jumătate a secolului XVIII, împreună cu porţile şi trei platforme bastionare pe latura vestică. (În această perioadă, în incinta interioară s-au ridicat clădiri noi pe latura de vest, iar turnurile au fost transformate în platforme pentru artilerie.) Trecem pe lângă „Bastionul Bethlen”, un turn semicilindric care apăra spre sud incinta 2. În perioada activă, accesul în incinta 3 a cetăţii se realiza prin Poarta I, situată în colţul de sud-vest. Poarta era de fapt un turn de scară prin care se urca şi nivelul superior. Era folosit şi pentru camera de gardă.

Iniţial, accesul din incinta 3 în incinta 2 se făcea în rampă, pe un pod de lemn sprijinit de opt pile perpendiculare pe exteriorul Zwinger-ului de vest. Perechea de piloni din capătul superior al acestui pod de lemn este separată de Poarta Cezarului (Poarta Császár, Poarta Imperială) printr-o fosă adâncă (gură de lup) peste care se trecea pe un pod ridicător, prins cu lanţuri (video).

Incinta 1 (internă) ocupă vârful oval al dealului, având 90 m lungime şi 18 - 35 m lăţime. Incinta 1 nu este accesibilă turiştilor. În interiorul incintei, plasate direct pe stâncă, s-au adunat în mai bine de şase secole o mulţime de construcţii, ocupând toate laturile.

În partea sa vestică, iniţial zidul incintei 2 urma relativ îndeaproape traseul incintei 1 (înainte ca ridicarea şi umplerea Zwinger-ul de sud aproape să îi dubleze lărgimea). Extremitatea de vest a incintei 2 este foarte diferită de celelalte laturi, fiind aproape un simplu gang de acces de-a lungul drumului de rond, pe sub Turnul Mare din incinta 1 (video). Zwinger-ul de sud se închide cu un bastion circular, construit în sec. XVII, ce avea în partea sa superioară o platformă de artilerie podită cu lemn.

Spre stânga, deasupra noastră, vedem latura sudică a incintei 1 (video). Latura sudică a incintei interioare cuprinde palatul, construcţie dreptunghiulară cu un etaj, datând probabil din sec. XIII. La capătul vestic al palatului se află cisterna.

Ajungem spre capătul sud-estic al incintei 2 unde era un bastion de artilerie situat lângă capătul scării semicirculare. Deasupra noastră este capătul estic al incintei 1 (interioare), din vechile clădiri s-au păstrat doar magazia de pulbere şi câteva ziduri aflate în ruină (video). De peste tot, de pe aleile de vizitare de pe partea vestică sau sudică a cetăţii, din incintele 2 şi 3, direct peste ziduri sau prin gurile de foc din acestea, se observă panorama fermecătoare a oraşului.

Rămânând în incinta 2 şi îndreptându-ne spre vest, spre poarta III (a Cezarului), pe unde am venit, vedem în stânga, deasupra, latura nordică a incintei 1 constituită dintr-o construcţie supraetajată care, în partea vestică îngloba şi poarta interioară. Pe latura vestică a incintei 1, această construcţie şi palatul sunt legate printr-un şir de cazemate.

Revenim pe zidul incintei 2 spre capătul scării semicirculare situată în partea sudică a incintei. Scara semicirculară, destul de abruptă, este o scurtătură care leagă incintele 2 şi 3 (video). În partea de sus (spre incinta 2), culoarul scării semicirculare este acoperit de o boltă din cărămidă. Coborând scara, ajungem lângă telecabină.

Cetatea a fost renovată în anii 1950 când s-au conservat ruinele şi s-a facilitat accesul. În zilele noastre, Cetatea Devei a fost cercetată arheologic în anii 2008-2009 şi 2013. A fost restaurată în perioada 2013-2015 printr-un proiect finanţat din fonduri europene.

Cu ocazia vizitei făcută la Cetatea Deva am realizat următorul videoclip care încearcă să suplinească lipsa mai multor fotografii: https://www.youtube.com/watch?v=JpQZ-pcTKiw

---

VIZUALIZĂRI: 2487 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI