Sarmizegetusa Regia - spiritualitate si continuitate

TIPĂREȘTE

Asa cum spuneam in review-ul anterior - vezi impresii, am plecat pe urmele inaintasilor nostri, si anume spre fosta capitala a Daciei, Sarmizegetusa regia. Am pornit initial spre Orastie, iar de acolo spre Costesti. Am trecut prin Orastioara de Sus, apoi prin cea de Jos si, dupa aprox. 20 de minute am ajuns in Costesti. Drumul a fost foarte bun. Eee... dar de aici s-au complicat lucrurile. Am parcurs un drum forestier de 18 km, cu doar 15 - 20 km/h. Nu stiu ce a crezut masinuta noastra... ca e pedepsita sau ceva, dar nu a fost placut deloc pentru ea. Timp de o ora si jumatate cat a durat traseul, ne-am rugat sa ajungem cu bine. Pentru ca, DA, doream sa ajungem acolo, sa ne identificam cu dacii si cu romanii, sa ne inchipuim cum se desfasurau bataliile dintre ei, sa aflam de ce acestia din urma si-au dorit cu ardoare sa ne cucereasca, de ce si-au dorit acest pamant roditor. Doream sa vedem drumurile pavate de odinioara si sistemele de captare si distribuire a apei...

Am parcat undeva la intrarea in padure si am mers ultimii 2 km pe jos. Meritau si picioarele noastre o plimbare

La intrare exista o parcare, a carei amenajare, in anul 2011, a pus in pericol de prabusire zidul cetatii pe o portiune de cca. 30 metri, si cateva toalete.

Programul de vizitare este, pe timpul verii, intre 09 si 20.00, primavara si toamna intre 09 si 18.00, iar pe timpul iernii este inchis.

Situl prezinta doua trasee de vizitare, iar noi urmam curiosi traseul doi. Inca de la intrare, aflam ca Sarmizegetusa Regia a fost cea mai mare asezare din Dacia preromana, dar si fortareata dacica. Sistemul defensiv al lui Decebal cuprindea sase cetati:Sarmizegetusa, Blidaru, Costesti, Banita, Capalna si Piatra Rosie. Din 1999, Sarmizegetusa apartine patrimoniului UNESCO. Aici zac ingropate de mii de ani marile adevaruri, dar si secretele nedescoperite inca ale neamului nostru. Fiind construita la peste 1200 metri inaltime, "Cetatea de Stanca", era un punct de observatie ideal. Zidurile de 3 metri grosime si o inaltime de 4-5 metri erau construite dupa stilul 'murus dacicus' (doua blocuri de piatra prezentau gauri, prinse intre ele cu grinzi de lemn si umplute cu pamant, pentru o rezistenta mult mai mare).

Nu departe de fortareata, pe terasele construite in josul muntelui, se afla o intinsa asezare civila, de la care au ramas urme de locuinte, hambare, rezervoare de apa, drumuri pavate, scari. Planul locuintelor era rectangular, poligonal sau circular, fiecare dintre cele trei planuri avand un mod de constructie diferit, nu numai din d. p. d. v. al formei cat si din cel al materialelor folosite (lemn, lut sau calcar). Acoperisul tuturor era din sindrila. Apogeul a fost atins in timpul dominiei lui Decebal, regele infrant de imparatul Traian, in anul 106 d. Hr.

O alta dovada ca civilizatia era foarte dezvoltata este si drumul pavat ce ducea de la cetate catre zona sacra. Se pare ca la origine era format din dale de piatra scunde si nu era plan asa cum il vedem astazi. Indiferent care ar fi fost forma lui, dacii il aveau! In zilele noastre mai greu!

Am coborat pe langa acesta si am ajuns in zona sacra. Aici, mai multe sanctuare patrulatere si circulare (in numar de doua) iti taie pur si simplu rasuflarea. Nu stiu daca am mai vazut atat de multe intr-un singur loc. Se stie ca dacii credeau in mai multi zei, cei mai importanti fiind Zamolxis si Gebeleizis (dupa unii, unul si acelasi, ceea ce ar indica o religie monoteista, cu acelasi zeu in diferite forme si stari). Se pare ca toate sanctuarele dacilor era deschise. Niciunuia nu i s-a descoperit vreo urma de acoperis, ceea ce dovedeste ca acestia aveau un cult solar. Piesa de rezistenta a capitalei dacice este "soarele de andezit" sau discul solar, aflat in imediata apropiere a Sanctuarului mare circular. Acesta are forma unei platforme circulare, de aproximativ 30 cm grosime si o raza de aproape 7 metri. Impartit in 10 sectoare, discul deservea ca loc de jertfa a animalelor. La baza acestuia se afla un jgheab de colectare poate a sangelui scurs de pe placile de andezit.

Sirul de 16 blocuri, ce completeaza altarul, au codus la ipoteza ca locul avea inclusiv semnificatii astronomice. Acesta poate fi comparat cu celebrul calendar maias.

O alta ''constructie'' ce ne-a frapat este Sanctuarul mare circular din andezit ce ne-a dus cu gandul la Stonehenge, pentru ca se aseamana f. mult. Sanctuarul, cu un diametru de 30 metri, avea la exterior o bordura de 104 blocuri masive de andezit, completata de o centura de pilastri. La interior, se aflau inca doua cercuri de stalpi de lemn placati cu lut.

Dedicat poate celui mai important zeu al dacilor, acest templu domina intreaga zona. Asemuit cu Stenehenge-ul, acest sanctuar era folosit drept calendar. Se stie ca Deceneu, mare preot al geto-dacilor, i-a initiat in tainele fizicii, i-a invatat astronomie, le-a deconspirat secretele celor 12 zodii si mersul planetelor.

Ceea ce vedem noi astazi nu este forma originala a sanctuarului, dat fiind faptul ca el a fost distrus de catre trupele romane, dupa infrangerea dacilor. Fragmentele acestuia pastrate de-a lungul veacurilor, au permis reconstituirea.

Alaturi de Marele sanctuar se afla micul sanctaur circular, ce nu a putut fi insa reconstituit.

Cel mai vechi templu al zonei sacre se afla in partea de sud al acesteia si dateaza probabil din timpul lui Burebista. El avea coloane de lemn sustinute de blocuri de calcar. Aici au fost descoperite tinte de fier frumos ormanentate si un medalion de lut ars, depus poate ca ofranda acelei zeitati careia ii era inchinat templul.

Ne-am plimbat fascinati printre ruine, ne-am potolit setea cu apa rece a unui izvor captat in zona, am incercat sa ne inchipuim cum traiau inaintasii nostri si cum s-au luptat pentru a-si apara pamantul si avutia, si am pornit spre traseul de vizitare 1, mai jos, prin padure. In vale, am gasit o adevarata "asezare". O echipa de arheologi si-a asezat aici cartierul general si incearca inca sa descopere alte si alte dovezi ale existentei noastre zbuciumate pe acest pamant sfant.

De-a lungul zidului, aflam ca chiar aici, sub el, au fost gasite urme materiale vechi:un cuptor si chiar stantele folosite pentru emiterea unor monede in vremea dacilor, realizate din fier si bronz. De curand a fost decoperita si o stanta folosita la fabricarea unor obiecte de podoaba. Se pare ca tot muntele prezinta zone de locuit, dar care asteapta inca sa fie descoperite.

Nu-i de mirare ca romanii au voit aceste locuri. Dupa ce i-au infrant pe daci, in anul 106, asezarile civile, edificiile Sarmizegetusei regia, atelierele si sanctuarele au fost distruse, iar aici s-a instalat un detasament al regiunii romane. Noua capitala romana, Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construita in judetul Hunedoara, la 40 Km de Sarmizegetusa Regia. Imparatul Hadrian i-a pus acelasi nume, vrand ca aceasta sa fie ca o continuatoare a celei dacice. Unii spun ca totusi aici era adevarata capitala a Daciei, in Hateg, cunoscut fiind faptul ca romanii se asezau pe un loc gata locuit. Destul de ciudat ca regii daci sa traiasca fie vara, fie iarna la acele inaltimi, intr-o zona greu accesibila, cand ar fi putut sa locuiasca la poalele muntelui si sa poata controla mai bine tinuturile stapanite de ei.

Poate veti spune ca nu este mult de vazut aici, dar ochii mintii si ai sufletului vad mai mult. Te incarci de energie si istorie si spui din nou:,"Noi nu suntem urmasii Romei!"

Chiar daca multe scrieri legate de daci si despre razboaiele dintre daci si romani au disparut, Dumnezeu ne-a ajutat si s-au pastrat sculpturile de pe Columna lui Traian din Roma, si daca ar fi sa facem ceva in amintirea lor, poate ca ar trebui sa avem si noi o copie a acesteia in marime naturala. Nu o putem vedea decat desfasurata, piesa cu piesa, la Muzeul national de Istorie a Romaniei, din Bucuresti. Nu pregetati sa-l vizitati!!

Am coborat cei doi km pana la masina prin padure, unde am intalnit o vipera moarta. Ne-am tot uitat dupa ele prin sit, unde erau indicatoare cu "atentie vipere", avand grija la orice pas pe unde calcam si am gasit-o aici, intr-o stare care nu mai prezenta niciun pericol.

Drumul de intoarcere nu ni s-a mai parut lung, desi a fost acelasi.

Am facut in schimb un popas in Orastie...

Din nou, Dacii liberi - Adrian Paunescu

Noi n-am avut nevoie

Să luam adeverinţe

Că vieţuim acasă,

În patrie la noi,

Am fost şi vom rămâne

De-a pururi dacii liberi

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,

La focuri, cu Zamolxe,

Şi stelele din ceruri

Din sânge ni se rup.

Nu ne-au învins romanii

Şi-am râs de toţi barbarii

Strigând la ei cu steagul

Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,

De sub pământul nostru,

Urmaşilor în care

Reinviem acum.

Femeile iubindu-şi

Să nască dacii liberi

Spre răzbunarea noastră

Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră

Cu numele ei dacic

Iubiţi pe nou veniţii

După atâţia ani,

Dar veşnic ţineţi minte

Că peste dacii liberi

Au tot călcat invazii

Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie

Şi devenim pădure,

Şi devenim recolte,

Să vă hrănim pe voi,

Şi temelia ţării

S-o întărim cu oase

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte

Din firea noastră veche,

Dăm Romelor de ştire,

Prin ierburi murmurind,

Că numai oboseală

Ne-a aşezat sub scoarţă,

Dar dacă e nevoie

Ne vom scula oricând.

---

VIZUALIZĂRI: 3726 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI