Plaja Vadu - La Cherhanaua din pustie

TIPĂREȘTE

Dupa cum v-am povestit la intimplarea cu incendiul de la Corbu, de unde am plecat fara sa profitam de mare si de soare, am zis ca sa nu raminem si... pirliti, si cu banii dati (aia 20 lei pentru intrarea in rezervatie) sa mergem la Vadu, unde am dorit initial sa ajungem, numai ca necunoscind zona, ne-am ratacit spre o alta plaja salbatica.

Am urmat drumul pina la cabina de taxare apoi am iesit in sosea si am facut dreapta. Am tinut indicatoarele si gps-ul pe niste drumuri cind bunicele, cind proaste, pina am ajuns la o rascruce care impartea traseul in 2. O parte era cu placi de ciment, alta era o carare pe un dig marginit de stuf. Indicatorul ne informa ca daca alegem cararea, ajungem la cherhana. Vazusem joi la tv intr-o emisiune cum se lingea pe buze Gabriela Cristea povestind ce ciorba buna de peste a mincat ea acolo. Din aceasta cauza am pus pe lista de must do si cherhanaua.

Mi-am facut in gind toate rugaciunile pe care le stiam, de la Tatal Nostru pina la Inger, ingerasul meu ca sa nu facem vreo pana ca acolo ni s-ar fi uscat oasele pina ne-ar fi descoperit cineva Nici semnal la telefon nu aveam asa ca... eram indreptatita sa cer ajutor de sus.

Dupa vreo 30 de minute de mers cu viteza intii, am ajuns la o plaja cu umbrelute din stuf. Acolo era si cherhanaua. Afara batea un vint de te lua pe sus, asa ca peretii restaurantului erau infasurati in folie de jur imprejur. Doar o singura usita era cu perdele din margele, pentru ca infometatii sa patrunda inauntru. Iau repede aparatul, il pun pe masina si ma asez sa ma trag in poza avint in spate decorul splendid de umbrelute. ii strig sotului sa nu iasa din masina ca sa se clatine aparatul si sa cada pe jos, insa nu am terminat de vorbit ca "bufff! cu obiectivul drept in nisip! ". Aoleu, viata mea! Ce ma fac eu acum? Sciirrrtttt... scirt... asa facea nisipul printre lentile. Am avut alt aparat de rezerva cu care am facut vreo citeva poze insa tot l-am incercat pe ale meu si am mai reusit sa mai capturez citeva imagini din interior.

La ora 13 cherhanaua avea destui clienti, personalul era ager, imediat se ducea la masa unde se asezau turistii pentru a duce un meniu sau a lua comanda. Am ales vestitul bors de peste si dupa citeva minute s-au infiintat in fata noastra 2 castroane mari, cam la 1 litru capacitate fiecare. Ciorba buna, bucati de peste mic dar si citeva bucati de somn ne-a revenit la fiecare portie. Ardeiul si piinea erau incluse. 15 lei pretul pe castron. Buna rau! A meritat tot drumul si toate rugaciuile.

Am mincat pina la ultima lingura astfel ca n-am mai reusit sa mai luam si felul 2. Erau niste platouri cu hamsii si mamaliga pe la alte mese care aratau bestial, 20 lei portia. Dar la noi nu mai incapea nimic. Pentru a ma spala pe miini de pestele din ciorba, a trebuit sa intreb unde e toaleta. Afara in stinga. Mama-Mia! Nu ma asteptam la asa curatenie si dotari in pustia aia. Nota 10 pentru tot.

Am plecat pe plaja. Aici am gasit cel mai feeric loc din cite am vazut pe litoralul romanesc. Nisip alb, barci pescaresti, apa calda si valuri. (vintul care nu s-a astimparat de loc, nu-l mai amintesc.).

Eu mi-am facut de joaca cu aparatul, care abia isi mai deschidea obiectivul plin de nisip. Asa ca l-am pus pe marginea unei barci ce imi parea bine esuata pe nisip si top la poza! N-a apucat sa faca click ca a si cazut tot cu "gura" in nisip, ba a mai venit si valul peste el, val care miscase barca si mi l-a darimat pe jos.

O ora am stat cu un fir de pai sa scot urmele de scoici dintre lamele si am reusit. Nici macar vintul nu mi-a stricat ziua.

Lumea era venita mai mult pe la cherhana, pe plaja foarte putini turisti, era liniste, Tudor si ai lui ramasesera la Eforie si eu am fost fericita de alegerea facuta. Chiar daca drumul nu a fost unul atragator, ceea ce am gasit acolo a fost pe gustul nostru... Recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 9820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI