Campulung Muscel, popasuri.

TIPĂREȘTE

Vara este un anotimp frumos dar are un defect mare: trece mult prea repede. Cu ea trec in amintire si placutele calatorii fara povara hainelor groase.

Haine groase! Uite ca a venit un octombrie cu iz de noiembrie si eu am uitat sa verific starea hainelor groase. O fac acum si incep cu capul, a, nu al meu, capul familiei!

Merg la dressing (asa mult imi place cuvantul asta ce amesteca sosul de usturoi cu matasea chinezeasca parfumata cu lavanda!), voi intelegeti ca merg de fapt la sifonier, cadrat cum zic banatenii, de fapt la dulapul de haine cum spuneau romanii. Deschid si incep verificarea de jos in sus: bocancii buni, putina untura de gasca trebuie, pantaloni grosi da, indiscutabili de toate felurile pentru toate vremile si vremurile, camasi, pulovare destule, palton si fular, este! "Soc si groaza", cum am invatat de la tv la breaking news, palaria-i ciur! Buna de scurs macaroane, pardon, paste! - Barbate, molia ti-a mancat palaria! - Vegana afurisita ce esti! vine raspunsul. -Nu moglia, bre, ci molia! Dupa ce ne lamuriram cine facu' paguba, zice ca nu-i bai, e un fes a aluia mic de acu' 3 decenii, eu nimic, daca pun astia de la AFA de bal si nu-i mascat, ca doar nu o sa mergi cu sapca slava de la sedintele de bloc de cand era tanar tataie si-i zambea gales casierei! Cautaram repede pe net magazin de palarii ca pe Lipscani acum se beau palariile nu se pun pe cap si gasim unul de incredere la Campulung Muscel, la Mageanu, recomandare serioasa, mon cher, chezas e Tudor Musatescu. Asa ca plecaram repede la drum, acelasi pe care v-am chemat la cabana Voina ieri, v-am spus ca noi preferam Bucuresti-Chitila- Racari-Targoviste (unde trebuie sa vedeti Curtea Domnesca ca are legatura de frateasca istorie cu Campulungul, mancati bine la Alexo sau unde vreti caci trebuie sa fiti puternici sa urcati la Negru Voda, la vama Cetateni (va spun eu zilele urmatoare cum faceti cu vamesii rudari), treceti pe la poalele Coltilor Albinei unde vedeti crucea eroilor (daca sunt acolo va dau un mar si-o nuca de la mine, nu si tuica din anul asta ca-i bai cu potera) si printre muscele argesene ajungeti la intersectia cu Brasovul pe care n-o puteti rata caci neamul voievozilor Basarabi nu avea balauri ce mananca muntii nostri plini de istorie si bogatii si scot ciment pe nari. Acolo noi am lasat Brasovul in dreapta, am trecut pe langa Namaiesti si ne-am facut cruce sa gasim palarie, eram grabiti, bag seama molipsiti de Toparceanu, trecem pe langa stafiile Aro si ajungem in centru, la pravalia de palarii, "la Mageanu". Dam sa intram emotionati si plini de speranta dar exact povestea gardul si leopardul, firma albastra cu vaporul Titanic din piesa Titanic vals este doar pentru mandria locuitorilor, in incinta magazinului se vand rochii de mirese, perdele si intr-un colt sunt jocuri de noroc. Pacat nene Spirache, acum, la 82 de ani de la premiera piesei inteleg eu de ce spui ca palaria e gratis, de la un mort... dar campulungenii nu te-au uitat, ei vor sa ramana firma acolo, simbol superb.

Cu banii intregi iesim dezamagiti si daca tot baturam drumul, hai sa vedem ce-i de targul asta vechi. Pai este, chiar este de vazut si inteles, de umblat, de fotografiat, de citit, de pazit buzunare caci aurarii si lingurarii de alta data, baiesii, au loc de odihna si munca in piata mare a orasului, de fapt in piata in care se jura... precum Zdreanta, se jura pe neatentia voastra...

Piata Juramantului si Crucea lui Duca

De 15 ani de cand ne-am lipit sufletul de muscelele argesene, stiam de piata aceasta a Juramantului, din centrul orasului. I se spune asa pentru ca aici era o cruce, Crucea Juramantului, din piatra, cu caractere slavone, pe care judetul (conducatorul) orasului venea si jura sa-i apere pe oraseni de plata unor biruri, asa cum a fost stabilit de Radu Negru Voda, fapt intarit de domnitorul Duca Gh. in 1674. A fost ridicata in 1674, din piatra de Albesti, initial in fata manastirii Negru Voda, are o inaltime de 2,74 m. latime 1 m si grosime 0,46 m, textul hrisovului domnesc este sapat in piatra si in centru are acvila cu cruce. In timp crucea s-a deteriorat asa ca a fost incastrata in peretele unei case ce a apartinut diverselor personalitati, printre ei si arhitectul muscelean Dumitru Ionescu-Berechet, al carui nepot, lector universitar, a prezentat de curand la Muzeul Taranului Roman, o interesanta expozitie de fotografii ale crucilor si troitelor din Campulung Muscel. In piata acum este o copie a vechii cruci a juramantului, numita "Crucea pargarilor", instalata in 1790. De fapt aceste doua cruci foarte importante fac parte dintr-un grup mult mai mare de simboluri ale orasului, cunoscute drept

Crucile votive de piatra.

Campulung Muscel este singurul oras din tara noastra unde inca exista un numar impresionant de cruci vechi, toate din calcar numulitic de Albesti Arges, toate ridicate intre 21 iunie 1576 si 1868, cioplite de mesteri locali. Au existat se pare 39,2 au fost distruse in sec. XIX si, din pacate, autoritatile locale nu fac nimic sa conserve aceste martore ale istoriei medievale. Fiind oras de vama intre Tara Romaneasca si Ardeal, drum de legatura catre musulmani, s-au ridicat aceste cruci la intersectii de drumuri pentru a le reaminti calatorilor sa nu se lepede de credinta crestina. Au existat cruci ale drumurilor care aveau pe o fata rugaciunea de ajutor dumnezeiesc la drum iar pe parte opusa rugaciunea de multumire ca acei calatori au ajuns cu bine acasa. Textele sun in slavona (limba cu rangul englezei de astazi) si in romana veche. Aceste cruci au sapate in piatra motive ornamentale, unele fiind specifice culturii dacice. Aici in oras sunt locuri de slujire ortodoxa, necercetate complet inca, unul dintre acestea fiind

Manastirea Negru Voda.

Prima capitala a Tarii Romanesti, Campulung Muscel, are o biserica, initial de mir, astazi un adevarat complex manastiresc, ridicata la inceput de secol XIII, in anul 1215 de legendarul Radu Negru Voievod, primul descalecator de tara venit din Ardeal, din Tara Fagarasului si Amlasului. Totusi trebuie amintit ca istoricii contemporani nu au cazut de acord asupra identitatii lui Negru Voda. In timp biserica a suferit degradari serioase, a fost reconstruita de trei ori din aceeasi piatra, a fost renovata, prima data de Basarab I si fiul sau Nicolae Alexandru Basarab, apoi de Matei Basarab in 1635, iar in 1832 este si tarnosita, adica sfintita. In biserica se afla mormantul lui Nicolae Alexandru Basarab, se presupune ca si mormantul lui Basarab I se afla tot in aceasta manastire, stiut fiind ca inhumarea domnitorilor acelor vremuri se facea in ctitoriile lor importante si cat mai aproape de palatul domnesc. Mormantul lui Basarab I, intemeietorul dinastiei Basarabilor pentru 300 de ani, se presupune a fi in biserica sau a fost in cripta descoperita in 1920 deja vandalizata, locul fiind sub marele policandru; fondurile necesare sapaturilor specializate iau calea Dambovitei si nu a Targului ce curge prin apropiere. Piatra tombala a mormantului lui Nicolae Alexandru este cea mai veche inscriptie epigrafica in limba slavona din tara noastra. In secolul XVII manastirea sufera cel mai mult, fiind pradata, incendiata, daramata de austrieci si turci in repetate randuri. Este restransa activitatea manastirii odata cu secularizarea averilor, saraceste atat de mult fiind biserica de mir incat ajunge o ruina. Se organizeaza aici un centru al orfanilor de razboi- baieti, dar necazurile nu se opresc, incendiul din 8 mai 1934 distruge printre altele si muzeul. Carol al II-lea ajuta la refacerea rapida a manastirii si doneaza un clopot masiv de 1000 kg. Dar tavalugul comunist, in 1959, o transforma intr-o mica biserica pentru mirenii cartierului. Este reanfiintata ca manastire, tocmai de Floriile anului 1989! Complexul, asa cum este astazi, are clopotnita masiva cu poarta de intrare, biserica principala, biserica bolnitii, casa domneasca si cea egumeneasca. La intrare in complex este turnul clopotnita de 35 m, cel mai inalt din tara, care nu s-a daramat niciodata de la constructia din 1647, intrarea facandu-se prin gangul arcuit si cele 2 porti de stejar masiv din 1749. Veti observa ca portita mica cuprinsa in masivele porti de cetate este scunda, mult sub inaltimea unui om normal, explicatia este ca intrand intr-un lacas sfant, omul trebuie sa fie smerit si sa se aplece; tot calugarul aminteste si partea practica a acestei portite, aceea de a nu putea caiii sa treaca prin ea. Biserica principala are hramul Adormirii Maicii Domnului. La aceasta manastire au fost aduse moastele Sf. Ioanichie cel Nou de la Muscel, descoperite in 1944 intr-o scobitura la Cetateni Negru Voda. In partea de rasarit se afla o biserica micuta cu picturi de Tattarescu, Biserica Bolnita cu hramul Nasterea Sf. Ioan Botezatorul ridicata in 1718 pe locul alteia de lemn. Aici este pictata sfanta Drosida, fiica imparatului Traian, prigonita de tata pentru ca aderase la miscarea crestina. Casa Domneasca ridicata de Matei Basarab prin 1650 este in stanga intrarii, pe o pivnita vechem Aici s-a tiparit in 1624 prima carte in limba romana "Invataturi peste toate zilele", o carte filozofica indreptata catre mireni si calugari. In prezent aici in casa functioneaza un muzeu cu un program de vizitare putin enigmatic. In muzeu se afla, printre hrisoave originale si un sigiliu al orasului, marisor, cu care se sigilau marfurile ce treceau prin vama. Nu uitati, inainte de a trece portile grele de stejar, cautati cu privirea pe zidul din stanga "metopa", un basorelief roman cu o vechime de aproximativ 2000 de ani, reprezentand o combinatie intre lup si caprioara, a carei simbolistica nu se cunoaste. Tot la intrare sunt juramintele in piatra a pasoptistilor si a revolutionarilor din 1989. Si legat de manastire si de hanul pe care l-a administrat, trebuie sa amintim targul sau balciul care se face de cateva secole, de sf. Ilie si care este important pt rudari, atunci dupa traditie, isi aleg nevestele.

Dar manastirea Negru Voda este micuta si dupa putin timp de cercetat hotaram sa ne intoarcem sa vedem si alte zone ale orasului, poate nu inainte de a arunca o ultima privire din poarta. Urmeaza alte puncte frumoase pe care sa le vedem la lumina lui Diogene, caci zona a fost locuita de sasii veniti cu cavalerii teutoni si au cladit propriile biserici interesante.

---

VIZUALIZĂRI: 3411 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI