Închisoarea timpului... Doftana

TIPĂREȘTE

La aproximativ 100 km de București, în direcția Ploiești-Câmpina, se află comuna Telega. Este cunoscută datorită unei importante resurse a subsolului: sarea. Această materie primă esențială a fost exploatată aici din vremuri vechi; de altfel, denumirea localității vine de la mijloacele de transport cu care se ducea sarea. De asemenea, petrolul este altă resursă ce s-a exploatat intens la Telega.

Datorită prezenței sării în zonă s-a dezvoltat turismul balnear încă din anii 30. Băile Telega au fost utilizate pentru afecțiuni locomotorii, afecțiuni ale aparatului respirator ori afecțiuni vasculare. Ele există și astăzi, afluxul de persoane fiind însă mult redus.

Sarea se exploata prin intermediul ocnelor. În preajma acestor exploatări au apărut închisori, condamnații la muncă silnică fiind puși să lucreze până la epuizare în ocne – de aici și denumirea de ocnași. La Telega, dar nu în ocnă, a fost închis și celebrul haiduc Iancu Jianu, care însă va evada după șase luni de zile.

Iată descrierea ocnelor de sare de la Telega în lucrarea lui Nicolae Filimon - „Ciocoii vechi și noi”:

Ocnele de la Telega sunt situate pe o câmpie înconjurată de dealuri acoperite cu păduri și udată de râul Doftana, ce o traversează.

Tâlharii condamnați a locui în acest iad pământesc erau tot din cei osândiți de Divan la moarte și ale cărora sentințe le preschimbau domnitorii în muncă perpetuă; dar nici unul din câți se închideau acolo nu putea să trăiască mai mult de doi până la trei ani, căci umezeala și aerul cel înecător le curmau zilele.

În anul 1865 se va deschide Salina Telega, care va exploata sarea prin intermediul a două puțuri galerii, în forma literei T. Acest lucru va conduce la închiderea vechilor ocne în anul 1872. După 35 ani de exploatare, în 1900, va fi părăsită și salina. Pe locul vechilor exploatări vor apărea lacuri sărate, utilizate pentru băi în scop medical.

La sfârșitul secolului al XX-lea se va construi marea închisoare Doftana. După o zi însorită petrecută pe Valea Doftanei, pe malul lacului Paltinu, ne întorceam spre București. Mi-am adus aminte că doar la câțiva kilometri se află temuta închisoare și am rugat grupul să facem un mic ocol. Deși citisem că este închisă publicului am hotărât să mergem până acolo. Urcând o pantă la intrarea în comuna Telega și întrebând un localnic am reușit să ajungem cu autoturismele în fața porților închisorii.

Dar care este istoria locului unde generații întregi de elevi au fost făcuți pionieri? Închisoarea a fost construită între anii 1894-1896 după un plan belgian. Dată în folosință în 1897 clădirea era una modernă cu apă curentă, încălzire centrală (existau calorifere doar pe culoare) și curent electric (pe zidul de rond și culoare). Construită în formă de potcoavă închisoarea avea cinci aripi fiind împărțită în 8 secții (trei luminoase și cinci întunecate: fără ferestre și cu geamuri vopsite pe culoare), notate cu literele A-H. Dacă la început erau 308 celule, prin modificări s-a ajuns la un număr de 397 celule. În perimetrul închisorii exista un spital, atelier de croitorie, atelier de tâmplărie, curți pentru plimbare, pivnițe pentru alimente și 11 turnuri de pază. În anul 1940 clădirea a avut mult de suferit în timpul cutremurului din noiembrie; s-au prăbușit ziduri, au murit deținuți. Închisoarea a mai funcționat până prin 1949, apoi datorită nesiguranței oferite de refacerile de după cutremur a fost închisă. Din 1960 acolo s-a deschis un muzeu ce a funcționat până în 1989. După căderea comunismului clădirea a fost devastată apoi a intrat în conservare/degradare. Deși e clasificată monument istoric categoria A starea sa e deplorabilă. Din 2011 e în patrimoniul local, primăria încercând să o vândă.

Poarta era încuiată cu un lacăt mare. Câțiva copii care se jucau în jurul unor scaune metalice de lângă poartă ne-au spus că ne putem strecura prin gard înăuntru. Am riscat și am intrat în curte; ne-am apropiat de temuta închisoare cu pași repezi. O intrare impunătoare cu gang domină muritorul de rând. Înscrisul situat deasupra gangului de acces îți precizează încă o dată unde te afli Penitenciarul Doftana. Am pătruns în interior, nu foarte departe, deoarece totul e devastat, acoperișul prăbușit în multe locuri, cioburi de sticlă, bucăți de țiglă și cărămidă aruncate peste tot. Într-o sală din corpul de la intrare am găsit macheta închisorii din ipsos, bineînțeles spartă. Sunt camerele în care se afla muzeul. Am văzut camerele-vorbitor cu cele două rânduri de gratii... brrrr... Am ieșit pe o fereastră în prima curte interioară. Arcade sprijinite pe stâlpi străjuiesc lateralele. Combinația de piatră, divers colorată, și cărămidă roșie creează un aspect deosebit. În spatele curții o nouă arcadă oferă acces spre curtea centrală... nu am ajuns acolo, vegetația era abundentă și nu vroiam să creez probleme. Am ieșit din nou în fața închisorii și am privit de-a lungul zidurilor; în capăt se păstrează intact un turn de pază.

Păcat că acest monument nu este valorificat cumva, dar deja investițiile în reabilitarea clădirii cred că sunt uriașe. Dacă priviți ilustratele vechi veți observa grandoarea acestui monument de arhitectură, lăsând la o parte tragediile deținuților politici încarcerați aici. Dar timpul își pune amprenta...

Zona orașului Câmpina, cu aer curat, păduri și ape cristaline oferă multiple clipe de relaxare. Nu uitați să vizitați Castelul Iuliei Hașdeu și Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, dacă nu cumva ați trecut deja pe acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 3308 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI