La “Curtea Veche” din Buzău poți mânca boierește

TIPĂREȘTE

Unde mănânc atunci când sunt în Buzău?

De obicei acasă (adică casa părintească) unde stă sora mea. N-are rost să mănânc aiurea prin vreun restaurant, sau un alt local cu diverse tentații, mai ales că, după atâtea știri cu intoxicații, și alte belele ivite în urma îngurgitării unor produse, uneori dubioase, parcă nu-ți mai vine să mănânci oriunde.

Totuși când te întâlnești cu prieteni dragi, după o plimbare destul de lungă prin Crângul buzoian, sigur vrei să te duci undeva, să te simți bine, să socializezi (un cuvânt prețios, mi-ar atrage atenția cineva, utilizat în locul expresiilor “hai, să stăm la taclale! ” sau “să facem conversație”), să mănânci una-alta și să-ți stingi setea cu ceva rece.

Întâlnirea asta a fost un fel de preambul la ceea ce urma să se întâmple a doua zi, când urma să ne adunăm mai mulți foști colegi de liceu, pentru a serba revederea după 51 de ani de la absolvire.

Dar să trec la subiect.

Cum ziceam, sau dacă n-am zis-o o spun acum, vineri pe 18 mai sosim în Buzău atât pentru revederea cu foștii colegi de liceu, dar și pentru alte chestiuni personale. Luăm legătura, telefonic, cu doi foarte buni și dragi prieteni din Buzău și stabilim o întâlnire pentru o plimbare (de pensionari), domoală, prin minunatul parc al Buzăului: Crâng.

Aer curat, liniște, tulburată doar de joaca copilașilor, un zumzet de albinuțe pe lângă huruitul cotidian al hergheliilor de cai putere ascunși sub capotele mașinilor, curățenie, verdele proaspăt al lunii mai. Toate au fost constituentele unei plimbări, de cca. 1,5 ore, extrem de plăcute.

Plăcuta oboseală instalată nu numai în picioare, a declanșat și senzația de foame, așa că:

Obosiți și rupți de foame,

Către un restaurant.

Care restaurant s-a întâmplat să fie “Curtea Veche”, un local situat pe str. Patriei c/c str. Spiru Haret. Amenajat într-o fostă locuință particulară, pe care o știu de pe vremea când copilăream pe acele locuri, restaurantul îți oferă un larg sortiment de bucate, ca de exemplu: supe, salate boierești, preparate din gama “Bucătăria Curtea Veche”, paste, deserturi și “tradiționalul produs autohton - pizza” :) în 34 de feluri. Și, pentru că este un produs așa de traditional și de autohton, pizza am servit și noi.

Ne-a fost greu să alegem din multitudinea de feluri de pizza, însă, consecvenți principiului, potrivit căruia că cea mai bună legumă este tot carnea, noi, bărbații adică, am luat câte o pizza cu multă carne, numele fiind elocvent: “pizza carnivora”, iar doamnele noastre, care cred în principiul ce afirmă că, carnea îngrașă, au cerut specialitatea “pizza prosciutto e funghi”, cu ceva mai puțină carne, dar în compensare cu multe ciuperci.

Bune tare cele două feluri de pizza, însă aveau un defect: produceau o sete teribilă care trebuia stinsă cumva, cu ceva. Nu cu pompierii ci cu bere, căci:

Ce e pizza fără bere?

E ca stupul fără miere.

Dintre tipurile de bere din dotarea unității am ales Stella Artois, blondă, rece, gustoasă și uleioasă pentru că tare repejor a mai alunecat pe gât.

Acuma, fără șagă, au fost așa de bune că după ce a rămas cam 1/2 din ceea ce am avut pe platou, mi-am adus aminte că ar fi trebuit să fac o poză ca să mă creadă lumea că am mâncat. Și am avut noroc că am prins și vreun sfert dintr-o “pizza prosciutto e funghi”, ca să vedeți că nu am minciunit când am scris despre ce am mâncat.

Valoarea totală a consumației 116 lei, la care am adăugat și un ușurel bacșiș.

Acum că am terminat de mâncat (să ne fie de bine!) câteva slove și despre local.

Spuneam mai sus că este amenajat într-o casă veche, nu foarte mare, ca atare și localul este pe măsură. Cu toate că nu este prea mare mesele nu-s înghesuite ca să intre cât mai multă lume, așa după cum procedează unii responsabili de crâșme. Mergând pe o bună calitate a produselor și a servirii, pe o mare varietate de feluri de mâncare, localul are clientelă mai tot timpul, nu numai seara sau la prânz.

Ca mod de amenajare restaurantul are o terasă exterioară, partial acoperită cu o copertină, cealaltă parte cu umbrele și o sală cu cca. 10 - 12 mese de 4 persoane. Pereții interior sunt decorați cu diverse fotografii ale unor artiști, inclusiv români, muzicieni rock, o chitară. Într-un colț o armură de cavaler își așteaptă chiriașul plecat pe undeva ori să mănânce, ori să se odihnească.

A fost o seară plăcută, cu multe aduceri aminte, cu ceva bancuri și voie bună în mod cert.

---

VIZUALIZĂRI: 2869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI