Mănăstirea Barbu și împrejurimile sale

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Barbu este un lăcaș de cult din județul Buzău, mai puțin cunoscut decât Mănăstirea Ciolanu, cu toate că cele două obiective se află situate pe raza comunei Tisău, la 12 kilometri unul de celălalt. Împinși de curiozitate, pentru că până de curând nu am știut de existența acestui lăcaș de cult, am decis să vizităm Mănăstirea Barbu într-o frumoasă după-amiază de octombrie.

Cale de acces – La Mănăstirea Barbu se poate ajunge relativ ușor, fiind posibile două căi de acces. La dus, noi am optat pentru ruta Buzău – Vernești – Nișcov – Mierea – Grăjdana – Leiculești, urmând DN 10 până la Vernești, iar de acolo DJ 100H. După Grăjdana am întâlnit un indicator cu fond albastru către stânga: Mănăstirea Barbu, sat Leiculești, 500 de metri. Acești ultimi 500 de metri ai drumului i-am parcurs pe un drum de țară pietruit, accesul cu autoturismul putându-se face până la poarta lăcașului de cult.

La întoarcere am folosit a doua cale de acces, deoarece aceste două drumuri pot forma un mini-circuit având ca punct de plecare și de întoarcere municipiul Buzău. Am ajuns astfel în satul Haleș și am virat către dreapta pe DJ 203G, trecând pe lângă Tabăra de copii Poiana Pinului, Mănăstirea Ciolanu și Tabăra de sculptură Măgura, ieșind astfel în DN 10 și pornind apoi către Buzău.

Descrierea Mănăstirii Barbu

În momentul în care am intrat pe drumul pietruit am zărit turlele bisericii acestui lăcaș de cult strălucind sub razele blânde ale soarelui de toamnă. Am parcurs rapid cei 500 de metri și am parcat mașina la câțiva metri de intrarea în curtea mănăstirii. Accesul în curte se face pe o poartă din lemn cu un cadru metalic și se trece apoi pe lângă clopotnița mănăstirii, situată în stânga aleii de acces. Tot pe partea stângă am observat câteva chilii recent modernizate, iar pe partea dreaptă a curții sunt construite, în ordine, câteva clădiri vechi și anexe nelocuite, o fântână și apoi Paraclisul Mănăstirii Barbu. Paraclisul poartă hramul ”Izvorul Tămăduirii”, acesta fiind construit și sfințit recent, în 1993, sub îndrumarea Părintelui Epifanie, Episcopul Buzăului și al Vrancei. Construirea acestui paraclis a fost necesară întrucât biserica mare a mănăstirii a fost grav avariată în perioada comunistă, când lăcașul de cult a fost desființat.

În partea centrală a curții este construită pe zid biserica veche cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Lăcașul de cult este acoperit cu tablă, iar pe zidul exterior din dreapta se păstrează încă pisania originală, ce precizează anul ridicării – 1669. Am intrat în interiorul acestei biserici împreună cu una dintre măicuțele de la mănăstire, care ne-a răspuns amabilă la întrebări.

Pereții lăcașului de cult au fost reparați, însă pictura nu este încă restaurată. Alternanța zidurilor albe, nepictate, cu portretele diverșilor sfinți scoate în evidență frumusețea picturilor rămase. Indiferent de locul unde ne aflam în interiorul bisericii, sfinții pictați păreau a ne privi cu ochi întrebători, dar blânzi. Picturile rămase datează de la finalul secolului al XIX-lea, iar ultima renovare a fost realizată în perioada interbelică de către pictorul Nicolae Șolescu din Buzău. Am admirat și catapeteasma bisericii, sculptată în lemn și suflată cu bronz, potrivit spuselor măicuței care ne-a însoțit. Catapeteasma datează și ea de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La finalul vizitei noastre aici, am întrebat-o pe măicuță când va fi restaurată pictura bisericii, iar aceasta, tristă, ne-a spus că deocamdată nu există fondurile necesare pentru refacerea picturii.

Scurt istoric - Înainte de a prezenta câteva date cu privire la istoria acestui lăcaș de cult precizez că am cules următoarele informații dintr-o broșură editată de Episcopia Buzăului și Vrancei în anul 2009. Începuturile acestui lăcaș de cult sunt pierdute în negura timpului, pe locul unde a fost ridicată între anii 1664 - 1669 biserica Mănăstirii Barbu existând înainte un mic așezământ monahal ce adăpostea călugări pustnici. Mănăstirea Barbu poartă numele celui care a ridicat biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, respectiv căpitanul de dorobanți Barbu Bădeanu, alături de soția sa Rada, fiica boierului Jipa din Vernești. Căpitanul Barbu Bădeanu a fost ajutat să finalizeze această construcție de Antonie Vodă din Popești, domn al Țării Românești în acea perioadă. Pisania originală, existentă și astăzi pe zidul exterior a bisericii, ne amintește și numele celui dintâi stareț al Schitului Barbu, ieromonahul Petronie.

Acest lăcaș de cult a traversat perioade grele de-a lungul timpului. Astfel, între 1863 - 1871, Schitul Barbu a fost desființat de către Cuza, activitatea monahală fiind reluată în anul 1871, în timpul regelui Carol I, când a fost redeschis ca așezământ monahal de călugărițe. În anul 1959 Schitul Barbu adăpostea 105 maici și surori, fiind unul dintre cele mai importante lăcașe de cult din această zonă. Decretul 410/1959 al comuniștilor a desființat încă o dată acest așezământ monahal, în perioada 1959 – 1990 rămânând aici doar stareța din acea perioadă, maica Vartolomeea Burtea. În această perioadă au fost distruse de către locuitorii satelor din jur multe dintre chiliile lăcașului de cult, iar biserica s-a transformat încet într-o ruină. Lăcașul de cult a fost redeschis în 1990 și a fost parțial restaurat în perioada 1990 – 1994.

Alte obiective turistice pe care le-am vizitat în zonă:

1. Fosta Mănăstire Cetate Bradu – acest obiectiv este situat pe DJ 100H, în localitatea Haleș, la aproximativ doi kilometri distanță de intersecția cu drumul către Mănăstirea Ciolanu. Noi am vizitat acest obiectiv după ce am plecat de la Mănăstirea Barbu. Mănăstirea Cetate Bradu ne-a impresionat profund prin aspectul impunător de fortăreață, zidurile exterioare părând și astăzi de netrecut. În interiorul curții este construită biserica cu hramul ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, care datează din 1640 – 1641, locație care a funcționat până în urmă cu câțiva ani ca biserică parohială pentru satul Haleș. Am reușit să fotografiem acest obiectiv de la distanță, profitând de o surpare a zidului exterior, întrucât porțile de acces în interiorul locației sunt închise. Mănăstirea Bradu a fost ridicată de comisul Radu Cândescu, dregător al domnitorului Matei Basarab, pe locul unui lăcaș de cult mult mai vechi.

2. Mănăstirea Ciolanu, așezată lângă Tabăra de Sculptură Măgura – acest obiectiv l-am prezentat într-un review anterior, așa că nu voi mai insista asupra lui (prezentarea este aici: vezi impresii).

3. Fântâna lui Mihai Viteazul – este un monument istoric ridicat la intersecția DN 10 cu DJ 203G, pe raza comunei Măgura. Plecând de la Mănăstirea Cetate Bradu am ales această rută ca drum către casă, pentru a fotografia și acest obiectiv. Monumentul a fost ridicat în 1975 și marchează împlinirea a 375 de ani de când Mihai Viteazul a trecut prin aceste locuri către Ardeal. Domnitorul a poposit pentru o noapte în zonă.

Concluzii – Toate obiectivele descrise mai sus reprezintă o opțiune interesantă pentru un circuit de o zi pe frumoasele meleaguri buzoiene. Noi am realizat acest circuit de câteva ori, numai că la Mănăstirea Barbu am ajuns acum pentru prima dată, aflând de la prietenii noștri de existența acestui lăcaș de cult. În continuare voi încărca fotografiile noastre realizate cu ocazia vizitării acestor obiective.

---

VIZUALIZĂRI: 9209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI