Muzeul Memorial 'Cezar Petrescu' - Bușteni

Îmi place să vizitez case memoriale în special ale unor personalități cunoscute. Am impresia că sunt un musafir, că gazda lipsește doar pentru moment și că din clipă în clipă își poate face apariția scuzându-se pentru întârziere. La Bușteni am fost de multe ori, dar niciodată la Casa Memorială "Cezar Petrescu". Recent, plimbarea noastră de două zile în stațiunea de la poalele Caraimanului a inclus și vizita la casa în care scriitorul și publicistul Cezar Petrescu și-a petrecut o bună parte din viață.

N-a fost greu să ajungem acolo. Din strada principală, dincolo de centrul orașului, în sensul de mers spre Azuga, se desprinde spre stânga Strada Tudor Vladimirescu. La capătul ei, aproape de munte, colțul cu Strada Cezar Petrescu ne semnalează faptul că am ajuns la destinație. Clădirea frumoasă, cu etaj și cu un cerdac generos, are în curte bustul fostului proprietar, scriitorul Cezar Petrescu. Colțul clădirii etalează o placă de marmură pe care citim: "Muzeul Memorial Cezar Petrescu (1892-1961) donație din partea moștenitorilor scriitorului: Florica - soție, Ștefania, Aurelia, Smaranda, Silvia - surori, Virgiliu - frate."

Trecem de poarta deschisă, urcăm treptele scării mărginită cu frumoase flori de toamnă și ne oprim în fața ușii pentru primele informații.

Programul de vizitare este de marți până duminică în intervalul orar 9.00-17.00, iar taxa de intrare este: 8 lei/persoană - adulți, 2 lei/persoană - copii, elevi, studenți, 4 lei/persoană - pensionari și eroi ai revoluției. Nu sunt reduceri pentru grupuri. Au acces gratuit ghizii sau profesorii însoțitori de grupuri, veteranii de război, persoanele cu handicap și însoțitorii acestora, precum și alte categorii de vizitatori.

Ne hotărâm să intrăm. Sunăm la ușă și după un moment de așteptare ne deschide un tânăr muzeograf. În micul hol în care achităm taxa și primim papuceii albaștri, de plastic, protectori ai pardoselii și ai covoarelor din muzeu, mai există un cuier, o vitrină cu pliante și alte mici tipărituri, precum și o măsuță cu cartea de oaspeți. În acel moment eram singurii vizitatori.

De la bun început suntem informați că Muzeul Memorial "Cezar Petrescu" a fost înființat la 17 decembrie 1967, în casa în care scriitorul a locuit din 1937 și până la sfârșitul vieții sale, în 1961. Casa cumpărată de scriitor în 1937 a fost construită în 1918 de Elena și Dionisie Hobilescu - avocați - care o foloseau doar temporar, refugiindu-se la poale de munte în timpul verilor călduroase.

În prima încăpere, imediat după intrare, admirând statuile celor trei martiri - Horea, Cloșca și Crișan - lucrări de artă unicat semnate de sculptorul Oscar Han, am întrebat dacă pot fotografia. Răspunsul a fost ferm: "Pentru fotografiere taxa este de 25 lei/piesă sau 50 lei/sală". Trebuia să știu. Pierdusem din vedere că mă aflu în Prahova, județul în care mai întâlnisem aceste taxe aberante și de neînțeles pentru mine. Dacă impui aceleași condiții și vizitatorului de rând, celui care pozează cu un aparat neprofesionist, atunci să te mai miri că muzeele sunt cel mai adesea pustii? Când mi-am arătat mirarea, custodele n-a spus decât: "Sunt niște scoruri dezarmante!" Da, fotografiatul nu este interzis în muzeele din Prahova, atâta doar că are niște taxe cu adevărat dezarmante. Așadar, cu scuzele de rigoare că nu vă pot arăta nici o imagine din interior, să povestesc totuși ceea ce am văzut acolo.

Interiorul, păstrând neștirbit vechiul stil, cu mobilier rustic, cu scoarțe românești și cu ceramică tradițională, cu statui și tablouri, cu o vastă bibliotecă (peste 10000 de volume și reviste) - toate colectate din donații de la urmași - dezvăluie două trăsături importante ale personalității scriitorului: marea lui pasiune pentru carte și admirația pentru arta populară.

Rând pe rând, gazda noastră ne-a prezentat toate încăperile. Sufrageria demonstrează parcă mai mult decât oricare altă încăpere prețuirea scriitorului pentru arta populară. Am văzut acolo mobilier lucrat în stil popular, ceramică din Transilvania, o icoană executată pe sticlă, precum și două tablouri.

Mobilierul din biroul de primire a fost comandat special de scriitor. Nu intrăm (pentru că nu se intră), dar din pragul ușii observăm un frumos covor oltenesc. Biblioteca din încăpere numără - conform spuselor custodelui - peste 1700 volume, majoritatea scrise în limba franceză.

Amenajarea expoziţiei documentare s-a făcut prin dezafectarea a două încăperi vecine - dormitorul mamei și cel al soției - care au fost unite printr-o arcadă. Surorile scriitorului, principalele donatoare a patrimoniului existent acum în casa-muzeu, au înzestrat muzeul cu documente originale, acte de familie, de stare civilă, de studii și profesionale ale tatălui și ale fiului, corespondență și manuscrise, opera scriitorului în ediţii princeps, fotografii, precum și lucrări de grafică executate de scriitor.

Am fost conduși și la etaj. Urcând scările nu poți să nu remarci vechile scoarțe țărănești, cu colorit blând, lucrate cu multă migală.

Am aflat că etajul era locul în care scriitorul se retrăgea pentru a lucra. Camera de lucru, cea în care scria în anotimpul rece, păstrează și acum masa de lucru a scriitorului, fotoliul, instrumentele de scris, scrumiera, ibricul și serviciul de cafea. Cărţile din biblioteca acestui birou sunt dedicații (aprox. 600 de volume) şi vechi ediții ale clasicilor români. În acest birou se află cel mai vechi mobilier al casei. Ni s-a spus că datează din 1928.

Veranda, transformată de scriitor după 1953 în încăpere de lucru pe timp de vară încă păstrează un articol pe masa de scris, iar alături, pe o măsuță rotundă, un serviciu de cafea, țigări și medicamente. Și aici sunt multe cărți, în special literatură rusă și autori români contemporani. De fapt, cred că numai în dormitorul scriitorului nu am văzut rafturi cu cărți. Chiar și într-o trecere în viteză, vizitatorul poate observa colecţiile de ziare şi reviste pe care Cezar Petrescu le-a adunat începând din anii de liceu şi până în ultimul an al vieţii, publicații care i-au servit ca surse de informaţii în activitatea sa de publicist, dar şi în cea de romancier. "Adevărul", "Dimineaţa", "Gândirea", "Convorbiri Literare", "Revista Fundaţiilor Regale" și încă altele sunt prezente în Muzeul Memorial "Cezar Petrescu".

Final…

"Întru neuitarea acestui scriitor al poporului nostru am întemeiat în chiar căminul lui de cărturar, în chiar locul lui de muncă, această așezare de evocare și aducere aminte spre a fi laolaltă omagiul omului și operei ca și pildă și învățătură pentru generațiile care vin și care vor intra aici cu capul descoperit, parcă pentru a nu tulbura încă liniștea muncii scriitorului.

Aici, între ziduri și cărți a trăit și a scris Cezar Petrescu.

Fie ca poporul românesc să-și aducă aminte de el atâta timp cât Caraimanul își va întinde în fiecare seară umbra pe casa aceasta a lui ca o imaterială lespede neagră, uriașă, pe măsura muncii lui și operei sale. Intrați!" - spune inscripţia de la intrare semnată Demostene Botez.

Intrați! - spun și eu la jumătate de secol de la inaugurarea Muzeului Memorial "Cezar Petrescu" și la numai câteva zile de când am fost acolo.